Alegerile prezidenţiale care au loc duminică în Muntenegru se desfăşoară într-un moment cheie pentru ambiţiile europene ale acestui stat candidat la Uniunea Europeană, la care are perspective să adere în 2025. Scrutinul va marca probabila revenire a fostului lider veteran Milo Djukanovic într-o poziţie de vârf, în încercarea de a consolida autoritatea fragilă a partidului său, notează dpa şi EFE, potrivit agerpres.
Potrivit sondajelor, Djukanovic, care a fost premier de şase ori şi o dată preşedinte al ţării, va obţine un al doilea mandat neconsecutiv la preşedinţia Muntenegrului, singura întrebare care se pune fiind dacă va reuşi să-şi adjudece mai mult de 50 la sută din voturi din prima sau dacă va trebui să participe şi la un al doilea tur de scrutin, peste două săptămâni, cu cel mai bine plasat dintre ceilalţi şase candidaţi.
Citeşte: Ucraina ‘studiază’ acuzaţiile privind finanţarea libiană a Iuliei Timoşenko
Un sondaj publicat la sfârşitul lui martie de Centrul pentru tranziţie democratică din Podgorica l-a creditat cu 50,6% din voturi şi cu 35,5% pe cel mai apropiat rival, economistul Mladen Bojanic. Ceilalţi cinci rivali ai lui Djukanovic ar urma să obţină sub 10%, conform aceluiaşi sondaj.
În timpul scurtei campanii electorale, care a durat mai puţin de o lună, Milo Djukanovic s-a prezentat drept garant al stabilităţii şi progresului micului stat balcanic cu 620.000 de locuitori.
Cu trei scurte întreruperi, Djukanovic, care are 56 de ani, a fost şeful de stat sau de guvern al Muntenegrului începând din 1991, când a devenit cel mai tânăr prim-ministru din Europa şi până în 2016, când a anunţat că renunţă la şefia guvernului în urma alegerilor legislative din octombrie acel an, câştigate de formaţiunea sa, Partidul Democrat al Socialiştilor (DPS), dar marcate de un răsunător scandal.
Citeşte şi: Lumea toată TREMURĂ în faţa unei confruntări militare între Rusia şi SUA
Născut în 1991 din fostul Partid Comunist Muntenegrean, DPS nu a fost niciodată în opoziţie, iar Djukanovic nu a renunţat niciodată la frâiele formaţiunii de la instalarea sa la conducerea ei, în 1997. Deşi a decis de trei ori să se retragă din funcţiile publice deţinute, a revenit de fiecare dată asupra acestei decizii în momente când partidul s-a aflat la ananghie.
Alegerile legislative au fost afectate de blocarea unor reţele sociale folosite de opoziţie pentru a contracara dominaţia DPS asupra media, dar şi de acuzaţii că lideri ai opoziţiei de orientare pro-rusă ar fi pus la cale o lovitură de stat pentru a împiedica aderarea ţării la NATO.
De această dată, Djukanovic revine într-un context în care DPS se îndreaptă către alegerile locale din 27 mai sub presiunea pierderii puterii în mai multe oraşe şi a problemelor întâmpinate la crearea unei coaliţii guvernamentale după ultimele alegeri legislative.
Milo Djukanovic a fost însă dintotdeauna un personaj extrem de polarizant în Muntenegru, iar partidul său îşi datorează în mare parte controlul strâns asupra principalelor funcţii din ţară divizărilor din rândul opoziţiei, care pare să se înţeleagă asupra unui singur punct – să-l atace pe Djukanovic.
Popularitatea sa a scăzut treptat, cu fiecare pas politic major, după separarea de Belgrad şi de fostul preşedinte sârb Slobodan Milosevic, în 1996. Peste zece ani, Djukanovic ducea fosta republică iugoslavă şi în afara uniunii cu “sora Serbia”, în urma referendumului tensionat din 1996. În ultimii ani el a înscris Muntenegrul pe făgaşul occidental, iar anul trecut ţara a aderat la NATO. În paralel, Djukanovic a pus capăt tradiţionalei loialităţi faţă de Rusia, ceea ce a iritat mare parte din populaţia pro-rusă din ţară.
Citeşte şi: Scandalul de la Academia Suedeză continuă: Secretarul permanent şi-a dat demisia
În acelaşi timp, asupra lui Djukanovic au planat şi planează acuzaţii de corupţie şi nepotism, în condiţiile în care membri ai familiei sale deţin poziţii importante în politică, justiţie şi afaceri, iar cei care lansează astfel de acuzaţii nu sunt doar exponenţi ai opoziţiei. În 2002, un procuror italian a cerut chiar arestarea sa pentru presupusul său rol într-o afacere de trafic de ţigări, în anii 90, dar peste un an s-a stabilit că Djukanovic beneficia de imunitate diplomatică.
Deşi Muntenegrul este unul din cele mai avansate state din Balcani candidate la Uniunea Europeană, Bruxellesul cere autorităţilor din Podgorica progrese în ce priveşte statul de drept, în special în lupta împotriva corupţiei şi criminalităţii, dar şi în sfera economiei. Economia Muntenegrului a crescut cu 3,6% în 2017, dar şomajul este de 17% şi datoria publică de 65% din PIB.
“Este momentul ca fiecare alegător să se întrebe cui îşi dă votul – celor care vor să distrugă ţara şi să nu intrăm niciodată în UE ori nouă” – a subliniat Djukanovic, care este susţinut de partidele minorităţilor, liberali şi social-democraţii din SDCG, aliaţii DPS în guvern.
Următorul clasat în sondaje, Bojanic, nu face parte din niciun partid, fiind candidatul comun al coaliţiei conservatoare proruse Frontul Democratic (DF), principala forţă a opoziţiei, precum şi al formaţiunilor URA (centru-stânga), Muntenegrul Democratic (centru-dreapta) şi Partidul Socialist Popular (SNP).
Preşedintele are un mandat de cinci ani în Muntenegru, iar mandatul actualului şef al statului, Filip Vujanovic, expiră în mai. Este al treilea scrutin prezidenţial din statul balcanic de când şi-a declarat independenţa, în 2006.
