Angela Stafii: ,,Declinul oricărei civilizații sau culturi a fost însoțit de războaie”
Angela Stafii, doctor în filozofie, trainer, mentor, expertă în politici publice.
Începutul anului 2020 a venit cu multă frica și durere. Covid-19 ne-a schimbat modul de viață și chiar de percepție. Am trăit mai mult pe online, decât offline. Timp de doi ani, la fiecare buletin de știri, ne informau despre efectele nefaste ale covidului asupra organismului. Ca în 2022, pe 24 februarie, să aflăm că, la hotar cu noi s-a declanșat un război. Rușii au atacat Ucraina. În acel moment, am uitat de virus și de măștile medicale, de parca nu au existat. În februarie, se fac 2 ani de război. Se observă o tendință – o data la doi ani, ciclic, au loc evenimente care schimbă sistemul social, politic, economic.
- Ce ne-a învățat pandemia? Am însușit lecția?
Marile schimbări au început cred că înaintea pandemiei. Doar că au fost mai degrabă subterane. Zbigniew Brzezinsky în Marea Tablă de Șah prognoza, deja în 2007, schimbări în modul în care funcționează elitele. Și nu doar el. Pandemia a venit, pe de o parte, ca un început al resetării sistemelor politice și economice, și pe de altă parte, ca îndemn să ne întoarcem dinspre ”marile colectivizări” spre individualitate. Putem analiza din diferite perspective această perioadă. Pentru mine însă este importantă trecerea dinspre ”a găsi tribul tău” spre ”a te găsi pe tine în tribul tău”.
Pandemia nu are lecții. Este un proces mai îndelungat, prin care lumea evoluează, chiar dacă nu pare astfel. Pur și simplu, noi suntem obișnuiți să judecăm realitățile din perspectiva ”îmi este bine sau nu în această situație”. Și de acolo evaluăm și calitatea evolutivă. Natura însă procedează în alte moduri. Uneori, mult mai dure decât ne dorim noi, oamenii, pentru a schimba ceva. Suntem în proces de schimbare. Și pentru fiecare dintre noi acum este important să vedem cine și unde suntem. În trib și în inimă.
Citește și Incendiu devastator în România. Patru morți între care un copil
- În calitate de arheolog al minții și sufletului, de unde vin razboaiele? Ce germene interior declanșează în exterior agresivitate și violență?
Hai să vedem iarăși două perspective. Procesele evolutive (mă refer la evoluția conștiinței umane) vor fi întotdeauna susținute de un conflict. Din întâlnirea a două curente vechi se va naște noul și indubitabil, va apare o luptă pentru obținerea unui ”teritoriu mai vast”. Declinul oricărei civilizații sau culturi a fost însoțit de războaie. Îmi doresc să fiu foarte precisă aici: nu justific războiul. Niciodată și pentru nimic. Doar că dacă ne uităm în istorie, cam asta se întâmplă de fiecare dată. Deci, chiar dacă nu este rațional și nici uman, războiul își poate schimba formele, dar va exista.
Pe de altă parte, psihicul uman are componenta morbidă. Toți avem impulsuri erotice și tanatice (de la Freud citire). Când oamenii nu realizează care sunt propriile conținuturi, sau realizează, dar nu apare semnalul stop pe lista lor de valori, devin agresivi și violenți. Ca să răspund concret la întrebarea ta: devenim violenți și creăm războaie, atunci când viața altora nu este valoare pentru noi. Aș putea zice că acei oameni sunt la rândul lor impactați de violență sau că există anumite presiuni psihice, care cer acțiune, dar de fapt, devii violent atunci când ești foarte puțin conștient de tine și când dorința de putere este mai mare decât voința de viață.
Angela Stafii: ,,Declinul oricărei civilizații sau culturi a fost însoțit de războaie”
- Războiul informațional îl precede pe cel militar sau viceversa? Care din ele e mai periculos?
Amândouă sunt periculoase. Când spuneam la început că procesele sunt începute înainte de pandemie, despre asta vorbeam. Războiul informațional precede orice acțiune fizică. Dacă pot să spun, războiul militar este un efect al celui informațional. Ba mai mult, în timpurile pe care le trăim, cel informațional abundă și nu mai știi care sunt informațiile veridice. Asistăm la un colaps al adevărului jurnalistic. Fiecare entitate își prezintă partea de propagandă tot mai versat și vom ajunge să nu mai putem distinge care sunt potențialitățile și care sunt de fapt realitățile. De aici vine marea ruptură între ”triburile mentale”.
Vom așeza pe valorile pe care le avem informații care ne confirmă valorile. În loc să ne unim, ne războim. Și nu este un element nou acesta. Noutatea vine din utilizarea inteligenței artificiale. Cu o simplă aplicație, poți crea holograma ta care vorbește. Imaginează-ți ce se întâmplă la nivel de state.
- Cum vă explicați polarizarea conaționalilor noștri în adepții vectorului de Vest și cel de Est? Ambele tabere cred în niște modele de viață diferite.
Istoric suntem așezați între două lumi, deci două modele de viață. Pământul acesta și oamenii lui nu au cum să nu fie polarizați. Avem o singură șansă. Să vină la un moment dat politicieni care să creeze o idee națională, care să ne unească în afara discuțiilor geopolitice. Până acum nu au reușit. Din păcate, nu există acum un bine comun, care să nu vină sau să fie donat din afară. Din această cauză, orice discuție între cele două tabere devine o luptă. Doar că ce ar putea fi mai seducător decât să afli cine ești de fapt? Identitatea națională este umbrela mare sub care putem să ne ascundem atunci când nu știm încotro să ne îndreptăm și cine suntem de fapt. Pentru că a fi estic sau vestic este doar un rol, care justifică alegerile și stilul de viață pe care îl avem. Dar atât timp cât a devenit tradiție să ne batem între noi, inclusiv ceea ce am spus poate fi interpretat, de fiecare tabără, ca un soi de atac la valorile proprii. Deși nu este.
- Dvs, de care parte sunteți?:)))
Eu aleg să nu fiu de nici o parte. Mă consider româncă și europeană. Dar am ieșit din lupta părților. Am înțeles că pentru mine este inutil și lipsit de sens să lupt cu concepția despre lume a altor oameni. Dacă pot discuta cu cineva care se consideră prorus și nu încearcă să mă convingă de propriile adevăruri, e bine. Dacă nu, merg mai departe.
- Sesizați un fel de ,,religiozitate” în modul lor de manifestare? Putem spune că au un comportament asemanator cu cel al cultelor religioase?
Sigur că da. Dar mai degrabă aș spune că e fanatism și nu religiozitate. Religiozitatea este sub-structură a psihicului uman. Toți o avem. Tendința de a te jerfi pe tine și a jertfi pe ceilalți în numele unei idei este mai mult decât religiozitate. Este obsesia propriei măreții. Doar că acolo unde este o extremă, va apare și a doua. Aceasta este legea dualității în care trăim. De aici luptele și de aici războaiele. Din obsesia măreției și dorința de putere. Acești oameni nu au de fapt ideea binelui comun la baza acțiunilor și programelor. Căci asta ar trebui să fie fundamentul social. Cândva demult, strămoșii au încheiat un contract social cu statul pentru a fi protejați. Pentru ca să domnească binele comun. Acum, tot mai mult, statul, în forma politicienilor clachează. Avem nevoie, cred, de un alt model de stat și alt tip de politicieni în lume. Și cred că încolo ne îndreptăm. Sper cel puțin.
Angela Stafii: ,,Declinul oricărei civilizații sau culturi a fost însoțit de războaie”
- De ce pleacă oamenii din țara? E un proces firesc al globalizării sau lipsa de perspectivă îi împinge pe oameni în afara?
Oamenii se mută dinspre locul în care nu se simt bine spre locul în care li se deschid oportunități. Orice migrație este despre asta. Putem justifica prin globalizare faptul că avem tot mai puțini tineri care rămân în țară. Dar globalizarea este acum despre altceva. Inclusiv despre faptul că poți face studii online sau poți vedea piese de muzeu renumite doar cu un click. Nu. Oamenii pleacă pentru că aici nu au unde crește și nu au unde se dezvolta și nu au cum să își asigure un trai bun și interesant. Dacă părinții noștri plecau din disperare, noi plecăm pentru oportunități. Dar există o mulțime de cetățeni care au revenit și au plecat disperați, în același timp. Procesul firesc ar fi ca fiecare liber să își creeze o viață bună, inclusiv acasă. Dar la noi este aproape imposibil pentru un tânăr specialist. De aceea, dacă am deschide ochii și am vrea să vedem adevărul, poate că politicile statului ar privi serios în această direcție.
- Ce înseamnă pentru Dvs. cuvântul – Acasă ?
Pentru mine Acasă înseamnă pământul străbunilor, combinat cu pacea interioară. Nu mă pot simți acasă dacă nu mă simt liniștită și în siguranță. Cred că acest lucru îl simt mulți dintre cei plecați, care își doresc să revină. Și când își urmează impulsul și revin, după perioada romantică de post-dor, își fac bagajul și pleacă.
- Ce schimbări social-politice ne așteaptă în 2024? La ce să ne așteptăm?
Să ne așteptăm la schimbarea structurilor mondiale. Dacă nu în 2024, atunci în 2025 cu siguranță vor apare noi tendințe și tipuri de guverne. De asemenea, mare atenție la războaiele informaționale și schimbările financiare. Va fi un an greu, dar revelator pentru mulți dintre noi. Și la nivel de stat la fel. Zic să avem destulă conștiență ca să putem înțelege ce se întâmplă de fapt și să putem alege corect. Pentru pacea și bucuria celor care vor veni în urma noastră.
La mulți ani!
