Documentele secrete aparţinând ambasadorului SUA la Damasc, William Roebuck, dezvăluite de Wikileaks, au arătat că încă din anul 2006 se discuta despre modul în care va fi răsturnat de la putere guvernul Assad. Urmau să fie folosite ostilităţile existente între grupurile etnice şi sectare, Assad urma să fie răsturnat de la putere şi Siria urma să fie divizată, scrie CUMHURIYET, potrivit RADOR.
În anul 2011, atunci când flancul Atlantic a trecut la atac cu scopul de a răsturna regimul Assad, lui Assad i se mai dădeau cel mult 6 luni de “viaţă politică”. Iar guvernul AKP (Partidul Justiţie şi Dezvoltare – n.trad.) transmitea Damascului că prelungirea vieţii sale politice depindea de numirea în guvern a şapte Fraţi (referire la Fraţii Musulmani-n.trad.) doriţi de Ankara.
Assad a rezistat, a unit populaţia
Coaliţia SUA de pe teren era formată din Turcia, Qatar, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite. Una era responsabilă cu finanţele, alta cu spionajul, alta cu mass-media, iar alta, datorită avantajelor sale legate de frontieră, trebuia să formeze un guvern şi să înfiinţeze o armată. Urma să fie format un regim al Fraţilor Musulmani în Siria împreună cu Egiptul, Tunisia, Libia (şi chiar cu Palestina) care să-l răstoarne de la putere pe Assad. Iar Erdoğan urma să fie liderul acestui spaţiu geografic extins.
Dar s-a întâmplat ceva la care nu s-au aşteptat. Assad a rezistat. Mai mult, Assad a unit o parte însemnată a populaţiei siriene în această rezistenţă.
Practic, rămânerea în picioare a lui Assad era calea pentru a apăra unitatea Siriei. Concluzia, au trecut 6 luni şi Assad nu a fost înlăturat de la putere, iar Siria nu a fost divizată.
Coaliţia celor patru s-a împărţit în două
Pe de altă parte, regimul Fraţilor Musulmani din Egipt este îndepărtat de la putere. Răsturnarea lui Morsi print-o acţiune populară (dar revoluţia a fost furată de Sisi) a împărţit în două coaliţia din Siria. Turcia şi Qatarul se poziţionează împotriva lui Sisi, iar Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite îl sprijină pe Sisi.
A urmat criza dintre ţările din Golf şi Qatar, Turcia a rămas singură în Orientul Mijlociu, iar după tentativa de lovitură de stat din 15 iulie, în politica externă a lui Erdoğan a început promovarea echilibrului.
Citeşte şi: Polonia tocmai a arătat Rusiei care este călcâiul lui Ahile pentru ea în sprijinirea Ucrainei
Iar ultimul regim al Fraţilor Musulmani din regiune a fost înlăturat de la putere anul trecut. Pentru că Fraţii Musulmani au fost eliminaţi în mare măsură (bineînţeles că mai sunt şi alte motive interne şi externe), în Orientul Mijlociu a început perioada “normalizării” relaţiilor.
O parte dintre actorii care au dorit să-l răstoarne pe Assad au fost şi ei îndepărtaţi de la putere în ţările lor. Ţările arabe, care de 12 ani i-au întors spatele lui Assad, acum îşi normalizează, una câte una, relaţiile cu Siria. Cel mai recent, ministrul de externe al Arabiei Saudite, Faisal bin Ferhan, s-a aflat în vizită la Damasc şi a fost primit de Basar al-Assad.
Au mai rămas două ţări: Qatarul şi Turcia.
Desant SUA în Golful
Vizita oficialului din Arabia Saudită la Damasc înseamnă şi eliminarea ultimului obstacol din calea întoarcerii Siriei în Liga Arabă.
Anterior, Arabia Saudită îşi normalizase relaţiile cu Iranul, în urma medierii Chinei; ceea ce a a adus iniţierea de negocieri pentru un armistiţiu în Yemen.
Iar includerea Riadului cu politicile sale privind petrolul şi dolarii în Organizaţia de Cooperare de la Shanghai şi BRICS a alarmat SUA. SUA l-au trimis în Arabia Saudită mai întâi pe directorul CIA, William Burns, pentru a se întâlni cu Prinţul Mohammad bin Salman. A urmat la 11 aprilie, senatorul american Lindsey Graham, la 12 aprilie, consilierul pe probleme de securitate naţională a SUA, Jake Sullivan, iar în perioada 13-14 aprilie, Brett McGurk, coordonatorul pentru Orientul Mijlociu şi Africa de Nord din cadrul Consiliului de Securitate Naţională a SUA, şi Amos Hochstein, coordonatorul special pentru Afaceri Energetice Internaţionale al SUA, s-au aflat în Arabia Saudită.
Pe scurt, SUA îşi joacă toate atuurile pentru a nu pierde Arabia Saudită. Pentru că schimbarea din politicile saudite slăbesc interesele SUA din Orientul Mijlociu.
În concluzie, tabloul este următorul: Assad a câştigat, toţi au pierdut.
Articol de Mehmet Ali Güller
