Riscurile la care este expus sistemul UE pentru gestionarea lichidării ordonate a băncilor în curs de a intra în dificultate din cadrul uniunii bancare s-au diminuat în 2021, însă acesta nu este un motiv suficient pentru ca UE să slăbească vigilenţa, avertizează Curtea de Conturi Europeană într-un raport preluat de agerpres.
Curtea de Conturi Europeană are obligaţia de a raporta în fiecare an cu privire la orice risc financiar referitor la mecanismul unic de rezoluţie (MUR), sistemul instituit de UE pentru gestionarea lichidării ordonate a băncilor în curs de a intra în dificultate din cadrul uniunii bancare.
Citeşte şi: UE alocă fonduri pe baza unor date pe care Eurostat nu le poate verifica – Black News
Pentru exerciţiul financiar 2021, Comisia şi Consiliul nu au raportat datorii contingente, în timp ce Comitetul Unic de Rezoluţie (SRB) a raportat câteva astfel de datorii legate de litigii pendinte privind contribuţiile băncilor la Fondul unic de rezoluţie (FUR), un fond care poate fi utilizat pentru a sprijini rezoluţiile bancare. Curtea consideră că modul în care au fost prezentate aceste datorii este adecvat, dar recomandă îmbunătăţiri în ceea ce priveşte monitorizarea riscului financiar şi metoda de calculare a eventualelor rambursări ale cheltuielilor de judecată.
“Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat între timp hotărâri în cinci cauze principale prin care se contesta prima decizie de rezoluţie adoptată de SRB – rezoluţia Banco Popular Espanol. Curtea de Conturi Europeană constată, în raportul său, că securitatea juridică rezultată a diminuat nivelul de risc financiar pentru uniunea bancară. Raportul oferă o imagine de ansamblu detaliată asupra riscurilor reziduale şi recomandă îmbunătăţiri suplimentare în ceea ce priveşte monitorizarea şi calcularea eventualelor consecinţe financiare”, a declarat Rimantas Sadzius, care a condus auditul în timpul mandatului său de membru al Curţii.
De când a fost adoptată rezoluţia Banco Popular Espanol în 2017, au fost introduse în justiţie numeroase acţiuni la nivelul UE şi la nivel naţional. În prima parte a acestui an, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a respins cinci cauze principale având ca obiect contestarea deciziei de rezoluţie. Deşi SRB evaluase anterior că probabilitatea de a pierde aceste cauze era redusă, respingerea cauzelor prin care se contesta decizia de rezoluţie a redus şi mai mult riscurile financiare la care era expus SRB.
Pentru exerciţiul financiar 2021, SRB nu a raportat datorii contingente aferente unor cauze pendinte la nivelul UE. Auditorii nu au identificat elemente de probă care să contrazică această evaluare. În ceea ce priveşte cauzele pendinte la nivel naţional, SRB se bazează pe raportarea din partea autorităţii naţionale de rezoluţie din Spania. Rapoartele aferente au fost însă primite după închiderea conturilor SRB. Curtea de Conturi recomandă ca, pentru conturile aferente exerciţiului 2022, informaţiile de acest tip să fie colectate şi încorporate în proces mai devreme.
În ceea ce priveşte litigiile referitoare la calcularea contribuţiilor băncilor la FUR, Curtea de Conturi observă că, în urma recomandării din raportul de audit din anul precedent, SRB a reevaluat datoriile contingente aferente şi a raportat o sumă semnificativ mai mică decât în 2020. Pentru 2021, SRB a prezentat datorii contingente în valoare de 5,5 milioane de euro aferente unui număr de 63 de cauze pendinte la nivelul UE şi nu a prezentat nicio datorie legată de procedurile de la nivel naţional, în conformitate cu o hotărâre a Curţii de Justiţie prin care s-a statuat că instanţele naţionale nu aveau jurisdicţie pentru a anula aceste decizii. În conturi a fost prezentată o sumă de 2,55 milioane de euro pentru cheltuielile de judecată care ar trebui eventual rambursate. Metoda utilizată pentru cuantificarea acestor costuri ar trebui să fie perfecţionată, afirmă Curtea de Conturi, în special ţinând seama de caracteristicile fiecărei cauze în parte. În plus, SRB ar trebui să îmbunătăţească prezentările de informaţii privind datoriile contingente legate de acele cauze pentru care riscul de plată din Fondul unic de rezoluţie este evaluat ca fiind posibil, dar pentru care expunerea financiară nu poate fi estimată în mod fiabil.
