Într-o analiză recentă, expertul britanic în probleme de securitate europeană și transatlantică, Edward Lucas, subliniază cum țările din Europa de Nord, în special Polonia și vecinii săi baltici și nordici, devin din ce în ce mai nerăbdătoare și frustrate de tergiversările Statelor Unite în ceea ce privește sprijinul pentru Ucraina. Aceștia sunt îngrijorați de posibila escaladare a agresiunii ruse și se tem că regimul lui Vladimir Putin sau un eventual succesor va fi pregătit pentru un nou conflict mult mai devreme decât anticipau majoritatea occidentailor.
În acest context, țările din Europa Centrală și de Sud sunt percepute ca fiind în urmă în materie de pregătiri și răspunsuri la amenințările externe. De exemplu, în Austria, Partidul Libertății, condus de Herbert Kickl, a câștigat alegerile, iar în Slovacia, Robert Fico, un critic deschis al războiului din Ucraina, a fost reales. Aceste evoluții reflectă o tendință îngrijorătoare, în care partidele populiste și extremiste de dreapta câștigă influență, în timp ce voința de a sprijini Ucraina se diminuează.
De asemenea, în Germania, partidele pro-Putin de dreapta și de stânga au obținut rezultate favorabile în recentele alegeri regionale, iar coaliția cancelarului Olaf Scholz se confruntă cu disfuncționalități severe. Politica germană față de China este adesea condusă de considerente comerciale, ceea ce ridică semne de întrebare asupra angajamentului său în fața provocărilor globale.
Lucas subliniază, de asemenea, că dezordinea dintre statele membre ale Uniunii Europene conferă un rol și mai important noii Comisii Europene conduse de Ursula von der Leyen. Totuși, amânarea audierilor din Parlamentul European până în noiembrie este considerată o autoindulgență, în contextul în care deciziile strategice ar fi trebuit luate cu mult înainte.
Europa, definită ca „Marea Europă”, nu pare pregătită să își asume povara securității sale. Lucas evidențiază că perspectivele strategice sunt lipsite de coeziune, iar statele membre se confruntă cu interese naționale fragmentate. În acest cadru, cooperarea nordică-poloneză-baltică devine esențială, oferind o bază solidă de resurse, economii puternice și armate capabile, care ar putea ajuta la stabilizarea securității regionale în fața amenințărilor externe.