BIOGRAFIE: Alain Delon, monstru sacru al cinematografiei franceze, personalitate adulată dar şi detestată
Alain Delon a murit la vârsta de 88 de ani la domiciliul său din Douchy, au anunţat duminică dimineaţă cei trei copii ai săi. Legendă a cinematografiei, el a lăsat în urmă o carieră excepţională, dar şi o viaţă extrem de romantică, scrie leparisien.fr.
El nu va suna astăzi. Era un ritual: atunci când se publica un articol despre el, Alain Delon suna pentru a mulţumi. Numărul său era ascuns, dar vocea sa era inimitabilă, profundă, incandescentă, magnetică. În ciuda sutelor de coperte care i-au marcat cariera, el era întotdeauna încântat când chipul său apărea pe prima pagină. De multe ori, certa jurnaliştii cu blândeţe pentru că, pentru a evita repetiţiile, se referiseră la el ca la un „comediant”. Apoi dădea din nou lecţii: „Un comediant joacă, un actor îşi trăieşte rolurile. Asta face diferenţa între Jean-Paul (Belmondo) şi mine”, scriu jurnaliştii francezi, potrivit stiripesurse.
Citește și: Kievul anunţă că vrea să oblige Moscova, prin ofensiva în Rusia, la negocieri ‘echitabile’
Actorul avea 88 de ani, iar cu el se încheie una dintre cele mai flamboaiante cariere din cinematografia franceză.
Născut pe 8 noiembrie 1935 la Sceaux (Hauts-de-Seine), Alain Delon spune că a fost un copil nefericit, aruncat între două familii – părinţii săi s-au despărţit şi fiecare a început o nouă viaţă -. Destinat să devină ajutor de măcelar, a renunţat la tot şi s-a înrolat la vârsta de 17 ani, în Indochina.
Avea 20 de ani când s-a întors la Paris, iar frumuseţea sa insolentă i-a deschis porţile cinematografiei. Debutează în 1957 în filmul lui Yves Allégret „Quand la femme s’en mêle”.
Un an mai târziu, o întâlneşte pe Romy Schneider, deja o vedetă datorită filmului „Sissi”.
A urmat o relaţie pasională, furtunoasă şi foarte mediatizată de cinci ani şi o legătură indestructibilă între aceşti doi actori cu puţin talent pentru fericire.
Un singur César
De la primul său lungmetraj în 1957, la vârsta de 23 de ani, Delon a jucat în 88 de filme şi şapte filme de televiziune. De asemenea, a regizat 2 lungmetraje, a produs 32 şi a jucat în 7 piese de teatru. Dincolo de acest şir de cifre, cel care era destinat să preia delicatesele familiei din Bourg-la-Reine (Hauts-de-Seine) a fost mai ales eroul unor capodopere sau filme cult, printre care „Plein Soleil”, „Rocco şi fraţii săi”, „Ghepardul”, „Mélodie en sous-sol”, „Le Samouraï”, „Borsalino”, „La Piscine” şi „Domnul Klein”.
Alain Delon a adunat roluri, dar nu şi trofee. Lista sa impresionantă de distincţii include „doar” un César, pentru cel mai bun actor în 1985 pentru „Notre histoire” de Bertrand Blier, Ursul de onoare la Festivalul de Film de la Berlin în 1995 şi premiul Festivalului Internaţional de Film de la Locarno în 2012… Până când, în mai 2019, Delon a fost încoronat cu Palme d’or d’honneur la Cannes : un premiu tardiv, dar suprem, pe care starul l-a primit în lacrimi din mâinile fiicei sale Anouchka, profitând de acest ultim omagiu pentru a-şi lua rămas bun de la publicul său.
Un erou francez
Mult mai mult decât un actor, Alain Delon a fost un mit, un idol, un erou francez al cărui chip şi nume au făcut înconjurul lumii. O „frumuseţe diabolică” care, la vârsta de 74 de ani, a devenit imaginea unei mărci de parfumuri datorită unor fotografii realizate în anii 1960. Este ca şi cum, de atunci, niciun alt chip nu a egalat această perfecţiune, această graţie felină şi misterioasă. În străinătate, rămâne fără îndoială una dintre cele mai cunoscute vedete franceze, devenind idol în China şi Japonia încă din 1967 cu „Le Samouraï” al lui Jean-Pierre Melville.
Viaţa sa sentimentală a alimentat, de asemenea, legenda Delon. Iubirile sale, în primul rând, au stârnit fantezia presei, de la dragostea la prima vedere cu Romy Schneider, în 1958, până la complicitatea tandră cu Mireille Darc, amantă devenită „cealaltă jumătate”. Să nu mai vorbim de pasiunile sale cu Nathalie, Anne Parillaud, Rosalie van Breemen şi chiar Dalida – cu care a dezvăluit cu întârziere că a avut o idilă. Apoi, prieteniile sale cu huligani (Milosevic, Markovici, Marcantoni, Hornec…), care au estompat graniţele dintre viaţa şi rolurile celui care a făcut filme cu gangsteri unul după altul.
Delon a declarat că „motivaţia de a fi ceea ce a fost” i-a venit de la femei: Romy Schneider; Nathalie Delon, cu care s-a căsătorit în 1964 – singura sa căsătorie – şi mama fiului său Anthony; Mireille Darc, partenera sa timp de 15 ani; şi olandeza Rosalie Van Breemen, cu care i-a avut pe Anouchka şi Alain-Fabien.
Iubitor de artă şi colecţionar (de tablouri, vinuri, arme etc.), a fost, de asemenea, un mare admirator al generalului de Gaulle şi a cumpărat la licitaţie manuscrisul original al Apelului din 18 iunie, ca dar pentru ţara sa.
Adulat şi detestat
În sfârşit, reputaţia sa de actor coleric şi temperamental, certurile mediatizate cu fiii săi Anthony şi Alain-Fabien şi declaraţiile sale furtunoase au făcut din Alain Delon un personaj fascinant, deopotrivă adorat şi detestat.
Trebuie spus că bărbatul a avut întotdeauna talentul de a stârni controverse: declaraţii directe despre femei sau despre lumea de azi, simpatii deschise pentru aripa dreaptă a dreptei (în contradicţie cu lumea cinematografică) şi acest obicei bizar de a vorbi despre sine la persoana a treia.
Ca să nu mai vorbim de legăturile sale periculoase, la un moment dat, cu o serie de gangsteri. „Am avut multe relaţii cu crima organizată, am atins-o chiar cu degetul”, mărturisea el în 2021.
Citește și: Poliția înăsprește măsurile de control pe întreg teritoriul țării pentru a responsabiliza șoferii
De mai mulţi ani, actorul se retrăsese de pe platourile de filmare. Spunea că nu mai cunoaşte şi nu-i mai place cinematografia de astăzi şi că nu găseşte niciun succesor pentru Deray, Verneuil, Melville sau Visconti.
În apartamentul său din Paris şi în proprietatea sa din regiunea Loiret, Delon a trăit înconjurat de fotografii ale filmelor sale, ale iubitelor sale şi ale tinereţii sale. Astăzi, el ne lasă cu sute de instantanee glorioase. Şi cu nostalgia ca moştenir, scrie Le Parisien. .
„Un erou trebuie să ştie întotdeauna cum să moară”, a declarat actorul pentru Le Monde în 2018. „Mi-ar plăcea să mor pentru că este un punct final”.
