Brigăzi de psihologi voluntari, purtând bluze albe, veste de salvare şi, uneori, deghizaţi în clovni, oferă asistenţă de specialitate pe străzile din Ciudad de Mexico persoanelor rănite – şi rudelor acestora – în urma seismului care a zguduit oraşul marţi, o catastrofă cu atât mai traumatizantă cu cât megalopolisul american a fost deja grav afectat de un cutremur devastator în 1985, informează AFP preluat de agerpres.
Familiile sunt mai puţin numeroase, privirile mai goale şi epuizate lângă ruinele unui imobil care s-a prăbuşit în capitala mexicană în urma seismului de marţi, deşi toţi rezidenţii sperau că mai existau supravieţuitori, vineri seară. Căutările continuă printre dărâmături, în pofida expirării termenului limită de 72 de ore după producerea tragediei.
“Familiile au încă speranţă, toate cele care se află aici, în aer liber, însă noi, psihologii, am început să ne pregătim pentru a oferi un ajutor corespunzător pentru situaţiile de doliu”, a explicat Penelope Exzacarias, care îşi oferă serviciile în faţa unui imobil în ruină, aflat pe bulevardul Alvaro Obregon.
Cu vesta sa roşie pe care a fost înscrisă o menţiune ce îi indică profesia, tânăra se plimbă printre rudele victimelor. “Cu fiecare minut care trece, speranţa devine tot mai mică pentru ei, este un moment foarte dureros”.
Trauma vine mai târziu
Purtând o cască portocalie şi un afiş aplicat peste partea din faţă a vestei sale, pe care este scris cu majuscule că este psiholog, Lorena Villalpando stă de vorbă cu rudele persoanelor dispărute în cartierul Colonia Roma.
De asemenea, îşi face timp să îi asculte şi pe profesioniştii medicali şi pe voluntarii care au venit cu miile, începând de marţi, pentru a oferi un prim ajutor celor prinşi sub dărâmături. “E greu să munceşti atât de mult timp şi să fii nevoit să vezi un cadavru, chiar dacă suntem obişnuiţi cu asta”, a declarat ea.
Unda de şoc trece într-adevăr dincolo de vederea directă a victimelor produse în acest megalopolis cu 20 de milioane de locuitori şi riscă să fie de una de durată, spune Alan Schejtman Deutsch, psiholog al Asociaţiei psihoanalitice mexicane şi coordonator al brigăzilor de profesionişti care au fost desfăşurate de autorităţi în tot oraşul.
“Pentru moment, oamenii sunt foarte activi, încercând să scoată victimele, să cureţe zona, însă experienţa ne spune că stresul posttraumatic vine câteva zile sau câteva săptămâni mai târziu”, a dezvăluit ei, subliniind că iniţiativa, denumită “Estoy contigo” (“Sunt alături de tine”), la care participă mai multe asociaţii şi organizaţii ale psihologilor mexicani, va fi una de durată.
Copiii, deosebit de vulnerabili
În clinica specializată Condesa, coordonatorul îi primeşte pe voluntarii care vin să se înscrie în registrele lăsate deschise pe câteva mese foarte mari.
Printre simptomele cele mai uzuale ale sindromului de stres posttraumatic pe care psihologii vor trebui să le detecteze se află “retrăirea constantă a momentului traumei, un nivel ridicat de anxietate, de angoasă, tulburări ale somnului, lipsa apetitului”, a precizat acelaşi specialist.
Afecţiunea nu îi scuteşte pe copii. “Dimpotrivă, întrucât copiii suferă mai mult, pentru că ei asimilează într-o manieră diferită toate aceste informaţii, ei nu înţeleg prea bine ceea ce se petrece (…) şi moartea este un subiect pe care îl înţeleg încă şi mai puţin”, a explicat Alan Schejtman Deutsch.
Deghizaţi în clovni, terapeuţii au ieşit pe străzile din Mexic vineri, pentru a-i amuza pe copii şi pentru a-i informa pe părinţi.
Mamă şi fiică
Marcela Cardoso Miranda avea şapte ani atunci când pământul s-a cutremurat pe 19 septembrie 1985 în Ciudad de Mexico, făcând cel puţin 10.000 de morţi, în timp ce alte estimări vorbesc despre 30.000 de victime. La exact 32 de ani după aceea, ea a retrăit aceeaşi angoasă, traversând uriaşul oraş mexican pentru a-şi căuta fiica, la rândul ei în vârstă de şapte ani.
“Mulţi dintre noi am trăit experienţa din 1985. Şi, din cauza acestui precedent, reapar astăzi amintiri ale pierderilor directe, indirecte, materiale, fizice”, spune Marcela, care, în calitate de psiholog, a venit la clinica din Condesa pentru a se înscrie pe listele cu brigăzile de voluntari.
“Trăim într-un climat de stres, de depresie, de incertitudine şi, chiar dacă oraşul pare în anumite locuri că şi-a reluat viaţa normală, realitatea este că există un sentiment colectiv de pierdere, că s-a produs un dezastru”, a continuat ea.
Însă, din această catastrofă a apărut şi un val de solidaritate spontană, într-o ţară cunoscută pentru problemele sale endemice de violenţă şi de corupţie, a declarat Marcela, bucuroasă şi emoţionată.
“În urma seismului, noi, populaţia, oferim din plin un ajutor reciproc, pe care, în alte momente, nu am putut să îl oferim”, a mai spus ea. “Pare că asta se întâmplă pentru a compensa frustrarea de a trăi într-o ţară cu atât de multe asasinate, cu atât de multă corupţie, împotriva cărora, în general, nu putem să facem nimic”, a adăugat Marcela Cardoso Miranda.
Bilanţul persoanelor decedate în urma seismului din Mexic a ajuns la aproape 300 de victime.
