Pixabay
America rămâne indispensabilă pentru siguranța economică globală, dar forța sa militară, deși impunătoare, nu este suficientă pentru “a stinge incendiile” pe care alții continuă să le declanșeze. Alunecarea spre ceea ce Papa Francisc numește al Treilea Război Mondial riscă să fie evitată, în mod paradoxal, de o retragere a SUA sub președinția izolaționistului Donald Trump.
Ultimele intervenții militare americane (cu sprijin britanic) împotriva grupării Houthi din Yemen sunt atât o escaladare, cât și o misiune neterminată. În loc să ofere răspunsuri, deschid noi puncte interogative. Houthi, care nu pot acționa fără sprijinul Iranului, au multiplicat atacurile împotriva navelor comerciale în Marea Roșie și nu vizează doar navele de mărfuri israeliene.
Intervenția anglo-americană împotriva lor este o operațiune defensivă, polițienească, pentru a proteja libertatea de navigație. Nu este în joc niciun interes vital al Statelor Unite, care de ani de zile nu mai depind de petrolul arab și au atins autosuficiența energetică. În acest caz, jandarmul american apără un bun colectiv – siguranța transportului maritim -, de care Europa și China sunt cele mai strâns legate în acea zonă, scrie CORRIERE DELLA SERA, potrivit stiripesurse.ro.
Sunt, așadar, evidențiate atât vulnerabilitățile europene, cât și cele chineze: puteri economice fără proiecție militară adecvată în Orientul Mijlociu. Este scoasă în evidență, totodată, fragilitatea Arabiei Saudite: în ciuda cheltuielilor ei de miliarde pe armament, monarhia de la Riad nu a reușit să-i îmblânzească pe Houthi, care au atacat-o de mai multe ori.
Iranul este marele distrugător în acest domeniu. Regimul său clerical coordonează ceea ce el numește “axa rezistenței împotriva Marelui Satan american și a sionismului israelian”, de fapt o axă a terorii care unește Hamas, Hezbollah, Houthi și alte miliții, pe lângă regimul condus de Assad în Siria.
Până acum jocul iranian funcționează: aprinde multe războaie prin procură și menține o “deniability” [posibilitatea de a nega în mod plauzibil – n.red.], nu intră niciodată în joc direct, își neagă rolul de instigator. Este un joc periculos, dar foarte profitabil. Teheranul a câștigat deja un premiu la loterie, împrietenind Arabia Saudită și Israelul, un parteneriat în numele prosperității economice, care ar fi demascat incompetența criminală a ayatolahilor în ceea ce privește progresul social.
Numai America sau Israelul ar putea decide să elimine ficțiunea și să extindă conflictul până la Iran însuși, pentru a ataca camera de control a haosului. Nici Biden, nici Netanyahu nu par să vrea să treacă acest prag.
Evaluările strategice ale Americii și ale Israelului vor trebui să țină cont de faptul că programul nuclear iranian este aproape de pragul fatidic al bombei. Prin natura sa, teocrația șiită este un lucru pe care occidentalii se străduiesc să-l descifreze. Este inspirată de certitudinea mesianică că Dumnezeu îi va pedepsi pe necredincioși, începând cu dușmanii săi declarați, Statele Unite și Israel.
Are încredere că decadența americană va permite distrugerea definitivă a Statului evreu. În același timp, ayatolahii sunt capabili de o flexibilitate tactică maximă în a-și urmări obiectivele, în timp ce își asumă riscuri controlate; au demonstrat acest lucru și în alianța din interes cu două regimuri anti-musulmane: cel rus și cel chinez.
Refacerea unui echilibru asemănător celui care a precedat 7 octombrie 2023, necesită un succes al strategiei americane. Antony Blinken a reînviat acea “navetă diplomatică” făcută celebră de regretatul Henry Kissinger, cu naveta sa neîncetată între capitalele din Orientul Mijlociu.
Axei sunnite moderate – Arabia, Egipt, Iordania, Emiratele Arabe Unite -, Administrația Biden îi oferă o soluție la problema palestiniană bazată pe două state, pe care însă masacrul grupării Hamas a făcut-o mai puțin acceptabilă nu numai pentru Benjamin Netanyahu, ci și pentru o bună parte din opinia publică israeliană.
Acțiunea forțelor armate israeliene din Gaza continuă să îi revolte pe arabi ieșiți în stradă, reducând spațiul de manevră a unor lideri precum Mohammed bin Salman și al-Sisi. Decenii de propagandă a conducătorilor arabi, care au manipulat problema palestiniană în scopul stabilității interne, dau acum socoteală ucenicilor vrăjitori.
De mult timp Egiptul, Arabia și Emiratele au abandonat conducerea palestiniană (atât cea moderată cât și cea extremistă), față de care au cel mai mare dispreț. Însă scenele sfâșietoare ale mamelor și copiilor care mor sub bombele israeliene, îi obligă să se întoarcă la vechea și prefăcuta solidaritate.
Papa Francisc are dreptate, poate că am alunecat deja într-un război mondial, în orice caz riscurile unei extinderi a conflictului sunt foarte reale, printre diversele violențe în jurul lumii ar trebui să includem Ecuadorul și alte state eșuate din America Centrală, poate mâine Taiwanul și Filipinele aflate sub presiunea amenințătoare chineză.