Când a fost utilizat, pentru prima dată, tricolorul pe un drapel românesc. A fost nevoie de aprobarea sultanului
Tricolorul, drapelul românesc de astăzi, își are originea în secolul al XIX lea și a servit drept steag de luptă al Țării Românești. Prima variantă a drapelului românesc a fost adoptată doar cu aprobarea și girul Imperiului Otoman. Stema reunește simbolurile privinciilor românești.
Drapelul României, astăzi, se prezintă sub forma unui tricolor albastru, galben, roșu, cu toate aceste culori dispuse în benzi verticale, având dimensiuni egale. Prin articolul 12, alineatul1, al Constituției României, se precizează. „Drapelul României este tricolor. Culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu”. Drapelul are și o stemă sub forma unei acvile cu aripile deschise, cu un scut în partea centrală, pe care pot fi văzute simbolurile heraldice ale tuturor regiunilor istorice românești. Acvila ține în cioc o cruce, pe cap coroana de oțel a României, iar în gheare o sabie și un sceptru. Drapelul românesc, în forma sa actuală are o istorie relativ recentă. Inclusiv sistemul tricolor care definește de fapt steagul românesc, este recent, mai precis, de aproximativ două secole și îmbină, de fapt culorile utilizate pe drapelurile și steagurile de luptă medievale, ale țărilor române, potrivit stiripesurse.
Citește și: Mai marii Europei s-au înţeles: Ursula von der Leyen rămâne şefa Comisiei Europene
Bourul, acvila și cele trei culori preferate de voievozi
Până aproape de jumătate secolului al XIX lea, nu a existat un steag reprezentativ al poporului român. Erau utilizate flamuri și steaguri de luptă specifice fiecărui principat în parte, cu simboluri heraldice utilizate încă din secolul al XIV lea. În Moldova și Țara Românească, era steagul cel mare, care reprezenta întreg Principatul dar și alte steaguri boierești cu reprezentări heraldice specifice. Erau și domnitori care adăugau însemne personale la „steagul cel mare„. De altfel, în constituirea primului drapel românesc au fost luate în considerare, culorile utilizate cu precădere la ”steagul cel mare” al țărilor românești. De exemplu, „steagul cel mare„ al Moldovei în perioada lui Ștefan cel Mare era roșu complet, având un cap de bour cu stea între coarne.
De-o parte și de alta a capului de bour se aflau cei doi aștrii, soarele și luna. În timpul lui Ioan Vodă cel Viteaz sau Petru Șchiopul, adică către finele secolului al XVI lea, steagul Moldovei avea culoarea albastră, cu același bour cu stea între coarne, în poziție centrală. Cel puțin așa arăta steagul cu care s-au prezentat trimișii Moldovei la încoronarea lui Henric de Valois, ca rege al Poloniei în 1574. De cealaltă parte, ”steagul cel mare„ al Țării Românești, era de culoare galbenă sau albă, pe care era brodată stema, reprezentând o acvilă cu o cruce în cioc, pe un pisc de munte. În timpul lui Mihai Viteazul, ”steagul cel mare„, era complet alb cu un corb ce ține în cioc crucea dublă, peste ramură de ienupăr. Evident, au existat și steaguri mai elaborate, cu inscripții și alte elemente heraldice spectaculoase, dar important este de știut că, în general culorile preferate de voievozi la „steagul cel mare” erau roșu și albastru în Moldova, alb și galben în Țara Românească.
Primul tricolor, cu aprobare de la sultan
Acestea steaguri și flamuri medievale au fost în uz până în anul 1834. Domnul Țării Românești, primul domn regulamentar al acestui Principat, Alexandru Dimitrie Ghica a adoptat pentru prima dată tricolorul ca drapel de luptă al Principatului Valahiei. Alexandru Dimitrie Ghica a domnit din 1834 până în 1842 și a fost primul domn regulamentar al Țării Românești, în baza Regulamentelor Organice elaborate sub supravegherea Rusiei, puterea protectoare. Domnitorul Țării Românești a utilizat culorile heraldice ale Moldovei și Valahiei din perioada voievodală reunite, însă cu altă dispunere. Mai precis, benzile erau dispuse pe orizontală, începând cu cea de culoare roșie în partea de sus, galben în centru și albastru în zona inferioară. În centru se afla acvila valahă, cu o cruce în cioc, coroană, iar în gheare ținea un buzdugan și o spadă. Stema era înconjurată de frunze de stejar și laur.
Citește și: Rusia interzice trei posturi TV din România
Noul drapel a fost trimis sultanului pentru consultare. Acesta a fost aprobat prin hatișeriful din anul 1834. Era primul drapel tricolor. Era însă, doar al Principatului Valahiei. Abia odată cu revoluția din 1848, tricolorul devine steag național. Este adoptat și de revoluționarii modoveni, iar tricolorul devine, prin Decretul nr. 252 al guvernului provizoriu de la București, drapel național. Însă nu era recunoscut la nivel internațional, fiind mai degrabă un drapel revoluționar. Tricolorul a fost utilizat ca simbol național și de ardeleni, la Adunarea Națională de la Blaj, din 26 aprilie.
Inițial însă tricolorul ardelenesc era albastru, alb, roșu. Oficial, tricolorul a devenit drapel al Principatelor Unite în anul 1859. Culorile erau dispuse tot orizontal. Inițial cu banda albastră în partea superioară iar mai apoi, către finele domniei lui Cuza, banda roșie a fost dispusă în partea superioară. Abia odată cu domnia lui Carol I, începând cu anul 1867, culorile drapelului aveau să fie dispuse pe verticală, ca astăzi. Roșul este simbolul puterii și al suveranității, galbenul al bogăției și puterii regale iar albastrul este cel al loialității și al respectului față de lege.
