O teorie radicală propune o răsturnare de situație în fizică. Anume, universul nu este un mecanism exterior și rece care funcționează de la sine, ci o țesătură vie de perspective. În acest model, „realitatea obiectivă” dispare, lăsând loc unei creații continue la care participăm cu toții.
Pentru fiecare dintre noi, momentul prezent este totul. Este singura scenă pe care putem acționa, alege sau simți. Totuși, fizica convențională, bazată pe teoria relativității a lui Einstein, ne contrazice. Ea propune conceptul de „univers-bloc”, o structură statică în care trecutul, prezentul și viitorul există simultan, ca paginile unei cărți deja scrise. În această viziune, „acum-ul” nostru este doar o limitare a percepției umane, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Recent însă, un grup de cercetători sfidează acest determinism. Ei susțin că prezentul nu este o iluzie, ci însăși „fabrica” în care realitatea este produsă clipă de clipă, subliniază NewScientist.
Experimentul care a „reparat” trecutul
Totul a început cu fizicianul John Wheeler, care în anii ’70 a decis să testeze limitele realității folosind celebrul experiment al dublei fante.
În mod normal, particulele cuantice (precum electronii) se comportă ca niște „unde de posibilități”, ce trec prin două fante simultan. Însă, dacă un observator le privește, ele „îngheață” într-o poziție fixă, devenind particule solide. Wheeler a mers mai departe și a demonstrat că decizia de a observa traseul unei particule poate influența comportamentul acesteia chiar și după ce călătoria părea încheiată.
iar concluzia sa a fost șocantă.. realitatea nu are o formă definitivă până când nu este interogată de un observator. Actul nostru de a privi „cizelează” practic natura în timp real.
QBism: Lumea văzută prin ochii tăi
Pornind de aici, Christopher Fuchs a dezvoltat QBism-ul. În această interpretare, ecuațiile fizicii nu descriu obiecte de „afară”, ci sunt unelte prin care un individ își calculează așteptările față de experiențele viitoare.
„Probabilitățile nu sunt lucruri în lume, ci măsuri a ceea ce știe cineva”, explică Fuchs. Astfel, paradoxurile cuantice dispar: lumea nu se „prăbușește” fizic, ci observatorul își actualizează continuu modelul despre lume pe măsură ce experimentează rezultate noi.
Creierul și „halucinația controlată”
Neurologia modernă susține această viziune prin conceptul de codificare predictivă. Creierul nu este o fereastră transparentă spre exterior, ci un generator de simulări.
„Nu vom vedea niciodată lucrurile așa cum sunt cu adevărat”, afirmă neurologul Anil Seth. Percepția noastră este, de fapt, o „halucinație controlată”: creierul prezice ce ar trebui să fie acolo și folosește semnalele senzoriale doar pentru a-și corecta erorile. Realitatea fizică pe care o atingem este interpretarea noastră personală.
Multivers versus Plurivers: Care este diferența?
Deși sună similar, cele două concepte oferă viziuni opuse asupra existenței noastre:
Multiversul este un concept din cosmologie care sugerează că există un număr infinit de universuri paralele, separate fizic. În această viziune, undeva există o altă versiune a ta care a făcut alte alegeri, dar acele lumi sunt „fixe” și independente de tine.
Pluriversul, pe de altă pare, este o „comunitate de perspective”. Nu există lumi paralele inaccesibile, ci o singură realitate care ia formă doar prin interacțiunea dintre observatori. Pluriversul este ca o improvizație de jazz. Nu există o partitură scrisă dinainte (ca în universul-bloc), ci melodia se naște din modul în care instrumentele (perspectivele noastre) interacționează în timp real.
Construim realități împărțite
Dacă fiecare trăiește în propria lui versiune de realitate, cum de ne putem înțelege? Cercetătorul Ezequiel Di Paolo susține că, deși experimentăm lumi diferite, comunicarea ne permite să ne „acordăm” perspectivele.
Prin limbaj și colaborare, construim realități comune — de la legile riguroase ale fizicii până la miturile care ne definesc cultura. Știința nu mai este astfel descoperirea unui peisaj preexistent, ci crearea celui mai precis ghid colectiv pentru experiența umană.
Citește și: Ce spun experții despre ieșirea R. Moldova din CSI
O lume a scânteilor creative
Această nouă paradigmă ne redă importanța. Nu suntem spectatori accidentali într-un univers care a început cu un Big Bang și acum rulează mecanic spre sfârșit. Suntem agenți activi într-o realitate care vine continuu în existență prin „miliarde de mici scântei creative”.
De la celula care se adaptează mediului până la fizicianul care măsoară un foton, fiecare act de percepție și acțiune forjează viitorul. Nu observăm realitatea; suntem cufundați în procesul de a o crea.
