Ideea unui al treilea război mondial aparține, cel puțin deocamdată, mai mult domeniului speculațiilor decât celui al certitudinii, notează Il messaggero.
Totuși, într-o epocă marcată de conflicte regionale, tensiuni între marile puteri și instabilitate geopolitică generalizată, întrebarea revine ciclic: există țări cu adevărat “sigure” în cazul unui conflict global?
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Cel mai sincer răspuns este că niciun loc nu ar fi complet imun. Un război mondial modern nu s-ar purta doar cu tancuri și tranșee, ci cu rachete cu rază lungă de acțiune, arme nucleare, atacuri cibernetice și războaie economice.
Efectele nu s-ar limita la câmpul de luptă. Ar implica piețele financiare, rețelele energetice, aprovizionarea cu alimente și sistemele informatice. Într-o lume interconectată, consecințele s-ar extinde mult dincolo de granițele țărilor direct implicate.
Totuși, unele state sunt adesea citate de analiști ca fiind relativ mai protejate, nu atât din cauza invulnerabilității, cât datorită caracteristicilor structurale. Noua Zeelandă, de exemplu, este frecvent citată pentru izolarea sa geografică în Pacificul de Sud, stabilitatea politică și buna autosuficiență agricolă. Distanța sa față de principalele centre de putere globale ar putea reduce riscul implicării directe.
Un argument similar i se aplică și Islandei, o țară mică, departe de marile fronturi continentale și aproape în întregime alimentată de energie regenerabilă. Populația sa redusă și importanța strategică limitată ar putea reprezenta un factor relativ de protecție, deși prezența intereselor NATO în zonă îi atenuează izolarea.
În Europa, Elveția este adesea citată ca un exemplu istoric de neutralitate armată. Teritoriul său muntos, tradiția de nealiniere și rețeaua extinsă de refugii antiatomice sunt elemente de reziliență. Totuși, fiind situată în inima continentului, ar fi totuși expusă efectelor indirecte ale unui conflict la scară largă.
Unele țări din America Latină, cum ar fi Chile și Argentina, sunt uneori considerate relativ protejate din cauza distanței lor față de blocurile militare principale și a producției agricole semnificative. Combinația dintre dimensiunea teritorială și disponibilitatea resurselor ar putea favoriza o capacitate mai mare de autosuficiență.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Însă, adevărata întrebare nu este doar “unde” s-ar afla, ci “cum” este pregătită o societate să facă față șocurilor sistemice. În cazul unui conflict global, reziliența ar depinde de autosuficiența energetică, de soliditatea instituțiilor, de coeziunea socială și de capacitatea de a garanta bunuri esențiale populației.
În cele din urmă, în loc să ne imaginăm un refugiu perfect pe harta lumii, analiza sugerează că securitatea, într-un scenariu extrem, ar fi o chestiune de adaptare și reziliență colectivă. Pe o planetă interconectată, nicio națiune nu este o insulă, nici măcar cele înconjurate de ocean.
