Psihologii analizează ce trăsături au dezvoltat cei care au copilărit în anii `80 și `90 și cum le-a influențat experiența dezvoltarea.
Psihologii spun că cei crescuți în anii 1980 și 1990 au dezvoltat abilități mai puțin întâlnite astăzi, scrie GlobalEnglishEditing, potrivit stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Specialiștii leagă aceste trăsături de joaca mai liberă, supravegherea redusă și tehnologia limitată.
Cercetătorii susțin că stilurile moderne de parenting pot reduce, fără intenție, oportunitățile de dezvoltare.
1. Independență reală și autonomie
Copiii anilor ’80 și ’90 mergeau adesea singuri la școală sau făceau cumpărături. Aceste provocări zilnice le-au consolidat încrederea și autonomia practică.
Studiile arată că independența timpurie îmbunătățește gestionarea stresului și performanțele școlare. Astăzi, copiii sunt mai supravegheați, având mai puține ocazii să-și dezvolte autonomia.
2. Abilități mai bune de rezolvare a problemelor
Proiectele realizate fără supraveghere directă încurajau învățarea prin încercare și eroare. Fără smartphone-uri, copiii experimentau și găseau soluții singuri.
Cercetările leagă rezolvarea eficientă a problemelor de încredere crescută și comportament echilibrat. Intervenția constantă a adulților poate reduce reziliența în fața obstacolelor.
3. Comunicare față în față mai eficientă
Înaintea smartphone-urilor, interacțiunile aveau loc în persoană sau prin apeluri telefonice. Copiii învățau natural să citească tonul, limbajul corpului și indiciile emoționale.
Studiile arată că interacțiunea directă dezvoltă empatia și inteligența emoțională. Mediile dominate de ecrane reduc exercițiul social neintermediat.
4. Creativitate stimulată de plictiseală
Timpul nestructurat îi obliga pe copii să inventeze jocuri și lumi imaginare. Neuroștiința arată că plictiseala stimulează inovația și gândirea creativă.
Copiii moderni au mai puține momente de inactivitate din cauza stimulării digitale constante.
5. Competență fizică și evaluarea riscurilor
Cățăratul în copaci sau mersul pe bicicletă dezvoltau evaluarea riscurilor. Cercetătorii spun că „joaca riscantă” supravegheată îmbunătățește judecata și sănătatea mintală.
Deși siguranța a crescut, explorarea fizică independentă este mai limitată astăzi.
6. Relații mai solide între copii
Conflictele erau rezolvate fără medierea adulților în timpul jocului liber. Copiii dezvoltau abilități de negociere și compromis prin interacțiune directă.
Studiile asociază gestionarea conflictelor între egali cu reziliența socială pe termen lung.
7. Capacitate mai mare de concentrare
Distragerile reduse permiteau concentrarea asupra unei singure activități ore întregi. Cercetările educaționale leagă atenția susținută de performanța academică.
Întreruperile digitale fac astăzi concentrarea profundă tot mai dificilă.
8. Reziliență prin consecințe reale
Consecințele naturale, precum temele uitate, îi învățau responsabilitatea. Psihologii explică faptul că reziliența se dezvoltă prin provocări gestionabile.
Parentingul excesiv de protector poate limita aceste experiențe formative.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
9. Răbdare și capacitatea de a amâna recompensa
Copiii așteptau difuzarea emisiunilor sau accesul la bibliotecă. Studiile arată că amânarea recompensei prezice succesul pe termen lung.
Accesul digital instant poate reduce toleranța la incertitudine.
Specialiștii afirmă că aceste puncte forte nu sunt relicve ale trecutului. Copiii au nevoie în continuare de independență, reziliență și creativitate.
Psihologii sugerează că libertatea echilibrată poate ajuta la redobândirea acestor abilități.
