Ce câștigă și ce pierde China din războiul din Iran

Orice evaluare ar trebui însă separată între planul economic și cel politic. Mai mult, dacă ne întrebăm care va fi impactul asupra Chinei, răspunsul nu poate fi absolut, ci depinde de relația sa în oglindă cu Statele Unite, comentează Il Messaggero, potrivit stiripesurse.

Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina

Cel mai imediat impact este asupra economiei, și în acest caz este ușor de prezis puțini câștigători și mulți perdanți. China se află într-o poziție unică, deoarece este puternic dependentă de Iran și, în general, de traversările prin Strâmtoarea Ormuz.

Mai exact, importurile de țiței sunt estimate la 43,1% din regiune și 13% din Iran, pe lângă 24,4% din necesarul de gaze naturale lichefiate al Chinei, care tranzitează Golful Persic. Deși Beijingul reușește să limiteze pagubele prin acorduri directe cu Teheranul și utilizarea rezervelor strategice care pot dura săptămâni întregi, aceasta reprezintă o componentă semnificativă a aprovizionării naționale cu energie, expusă unui conflict a cărui evoluție este greu de prevăzut.

Totuși, dacă energia pare a fi costul cel mai imediat, cel mai mare risc constă într-o recesiune economică globală, care va afecta cererea internațională. Pericolul devine și mai evident atunci când se ia în considerare evoluția economiilor din Golf, care se vor chinui să se redreseze după șocul războiului, odată ce acesta se va încheia.

Pentru o țară care își bazează propria creștere economică pe exporturi, cele mai semnificative daune ar putea proveni nu atât din efectele directe ale conflictului, cât din repercusiunile asupra altor economii cu care are relații puternice. După cum subliniază Alicia Garcia-Herrero de la “Bruegel”, aceste costuri ar fi doar marginal atenuate de o inflație potențial mai mică în China în comparație cu restul lumii, având în vedere că Beijingul se confruntă în prezent cu efectele opuse ale deflației.

Pe plan politic însă, posibilitatea unei mari erori de calcul strategic din partea lui Donald Trump se profilează în mod clar. La doar câteva săptămâni de la începerea conflictului puterea militară americană pare deja mai puțin copleșitoare decât după bombardarea Iranului din iulie 2025 sau operațiunea militară din Venezuela.Și dacă Statele Unite devin slabe, imaginea Chinei apare ca o țară mai puțin agresivă, mai respectuoasă față de suveranitatea internă a altor state.

Totodată, mutarea unor echipamente militare americane din Coreea de Sud în Golf, din motive evidente de deficit, are valoarea simbolică de a muta atenția Washingtonului de la Indo-Pacific la Orientul Mijlociu, reducând presiunea militară asupra Chinei. Cu toate acestea, inacțiunea Chinei în fața atacurilor asupra Teheranului are și un dezavantaj.

Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI

Este greu de ignorat faptul că Iranul a câștigat legitimitate politică în ultimii ani în parte datorită sprijinului Chinei și participării sale la organizații internaționale conduse de Beijing, cum ar fi Organizația de Cooperare de la Shanghai. Dar, cel mai important, Iranul s-a alăturat grupului BRICS abia în 2024. Dacă la momentul atacului din 2025 președinția braziliană BRICS a favorizat un comunicat de condamnare a incidentului, președinția indiană a preferat acum să îl ignore.

Totodată, răspunsul militar al Teheranului a vizat Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, alți membri ai grupului.Poziția expectativă a Beijingului se ciocnește astfel cu percepția că e neputincios atunci când prietenii lui au probleme și cu spectrul unui conflict militar și politic în interiorul BRICS, principala organizație politică alternativă la ordinea mondială condusă de Occident și un bastion al strategiei Chinei de promovare a multi-polarismului.