
Cei 30 de arginți primiți de Iuda Iscarioteanul în schimbul trădării lui Iisus Hristos rămân, până astăzi, una dintre cele mai celebre și controversate sume din istoria religioasă și culturală. De-a lungul secolelor, această recompensă a fost subiect de reflecție și dezbatere – nu doar pentru valoarea sa monetară, ci și pentru încărcătura sa simbolică profundă, transmite stiripesurse.ro.
Mai important decât valoarea monetară este mesajul transmis de Evanghelistul Matei. Expresia „30 de arginți” face trimitere directă la o referință din Cartea lui Zaharia. În capitolul 11, această sumă este menționată ca fiind echivalentul prețului unui sclav, conform Legii iudaice. În Exodul 21:32 se precizează:
„Dacă un bou împunge un rob sau o roabă, stăpânul boului să dea stăpânului robului treizeci de șekeli de argint, iar boul să fie ucis cu pietre.”
Profetul Zaharia le-a cerut israeliților să-l plătească pentru munca sa printre ei, iar aceștia i-au dat 30 de arginți — ca o insultă. Ei nu i-au prețuit profeția. Dumnezeu i-a poruncit lui Zaharia să arunce această „plată de sclav” în vistierie — un gest simbolic de dispreț față de cei care l-au subevaluat.
Atunci când Matei a spus că Iuda a aruncat cei 30 de arginți înapoi în templu, acesta a făcut o paralelă clară cu episodul din Zaharia: poporul lipsit de credință îl subevaluase pe un profet al Domnului cu o sumă jignitoare — prețul unui sclav.