Cea de-a treia, cea mai îndelungată și cea mai fericită căsătorie a lui Ștefan cel Mare a fost cea încheiată cu prințesa Maria-Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, domn al Țării Românești (1462 – 1473) și (1474 – 1475) și frate al domnitorului Vlad Țepeș.
Radu cel Frumos a fost dușmanul lui Ștefan cel Mare, cei doi situându-se pe poziții diametral opuse în privința atitudinii față de Imperiul Otoman. Conflictul dintre cei doi domni s-a concretizat în mai multe confruntări militare, câștigate întotdeauna de Ștefan cel Mare. Într-una dintre aceste lupte, cea de la Cursul Apei din anul 1473, Ștefan cel Mare l-a învins pe Radu cel Frumos și l-a înlocuit în scaunul Țării Românești cu pretendentul Laiotă Basarab, urmându-și planul de a impune în Țara Românească un domn favorabil politicii sale antiotomane.
Înfrângerea lui Radu cel Frumos a fost atât de radicală, încât acesta s-a refugiat în Transilvania, lăsându-și cetatea de scaun, familia și averile în mâinile învingătorului. Doamna Despina, soția lui Radu cel Frumos, și fiica sa, Maria-Voichița, au devenit ostaticele lui Ștefan cel Mare, urmându-l pe domn la Curtea sa din Suceava și devenind în scurtă vreme, din prizoniere, invitate de onoare. Se pare că Maria-Voichița, pe atunci încă o copilă care moștenise frumusețea tatălui său, a atras atenția marelui domn. Grija pe care le-a acordat-o tinerei prințese și mamei sale în viața de la curte dovedește interesul deosebit al lui Ștefan cel Mare pentru această nouă prezență feminină în universul său.
Între el și Maria-Voichița era o diferență de aproximativ 20 de ani. Pe de altă parte, Radu cel Frumos, ca și fratele său, Vlad Țepeș, erau verii săi, astfel încât tânăra prințesă îi era un fel de nepoată. Cu toate acestea, Ștefan cel Mare a dat întâietate sentimentelor și nu rațiunilor de ordin politic, astfel că, la trei ani de la moartea Mariei de Mangop, o lua în căsătorie pe Maria-Voichița.
This post was last modified on 01/11/2024 12:36 12:36
