”Eu, prima italiancă care devine prim-ministru? Chiar nu mă gândesc la asta. Nu mă străduiesc să ajung nicăieri, doar încerc să fiu la înălțime și să nu-i dezamăgesc pe cei care au încredere în mine. Dacă va fi să ajung la Palatul Chigi, asta o vor decide alegătorii italieni..”. În urmă cu un an și jumătate, intervievată de Avvenire, liderul partidului Fratelli d’Italia, Giorgia Meloni, prin cuvinte aflate la jumătatea drumului între superstiție și profeție, se proteja de posibilitatea de a ajunge acolo unde a ajuns vineri: prima femeie italiană care ajunge prim-ministru. O funcţie importantă într-un timp record: la doar 26 de zile de la alegerile care au adus-o aproape de 30% şi pe care o acceptă fără rezerve, transmite AVVENIRE, potrivit RADOR.
Esențială și directă, la fel ca look-ul pe care l-a ales pentru a se prezenta la Quirinale: un tailleur bleumarin Armani, cu cămaşa asortată. Singurul capriciu, tocul stiletto auriu de 12 cm şi părul lăsat pe spate. Se limitează să citească lista miniștrilor și 16 ore mai târziu este pregătită să depună jurământul. Este exponentul politic care a ars cel mai repede etapele, şi care, la doar 45 de ani, ajunge la Palatul Chigi. Este primul premier roman, după ultimul exemplu întruchipat de ”vedeta” Giulio Andreotti și după lungul șir de premieri veniţi de departe: Silvio Berlusconi de la Arcore, Romano Prodi din Bologna, sau toscanii Enrico Letta şi Matteo Renzi. La ocazia pe care o aștepta de ceva vreme, la cea mai râvnită funcţie politică, Meloni ajunge, din punct de vedere geografic, din Camilluccia, zona ”bună” din nordul Romei.
Citeşte şi: Coreea de Sud: Focuri de avertizare după o presupusă incursiune a unei nave nord-coreene – Black News
Aici îşi petrece copilăria. Dar este doar o paranteză, înainte de mutarea forțată la Garbatella, un cartier popular din sudul capitalei, unde a ajuns din cauza unui incendiu la care a contribuit împreună cu de sora sa când avea doar 4 ani, lăsând o lumânare aprinsa în cortul improvizat în dormitor. Fetiţele, care între timp au început să urmărească ”Candy Candy” la televizor au uitat de ea, iar focul a distrus apartamentul. Mama, care avusese deja o mie de locuri de muncă și un partener, le abandonase, a început totul de la zero. Un exemplu care rămâne întipărit în mintea liderului care a fondat în 2008 Fratelli d’Italia, un partid născut din cenușa Alianței Naționale. ”Poate că așa am şi găsit curajul să reîntemeiez o casă politică”, spune ea în autobiografia publicată de Rizzoli. Și glumește: ”Dacă am văzut asta la 4 ani, de ce să nu reușesc la 35?”. Adevăratul cartier al Giorgiei este Garbatella. Acolo locuiau bunicii. Un apartament cu două camere și un pat pe care îl împărţea cu sora ei, ”una la cap și una la picioare”, așa cum i-a impus bunica Maria. Doar câţiva ani mai tarziu va avea, în bucătărie, propriul pat unde va putea dormi singură.
Şi-a revendicat mereu originile populare, chiar și acum, când locuiește într-o vilişoară din zona rezidențială Mostacciano, împreună cu partenerul său Andrea Giambruno, jurnalist la Mediaset, și fiica lor Ginevra, a cărei venire pe lume a anunţat-o în 2016, chiar în timpul Zilei Familiei. Tot la Garbatella se sărbătorește și botezul său politic. La 15 ani bate la uşa sediului Frontului Tineretului, aflat în spatele casei sale, motivată de șocul provocat de atentatul împotriva lui Paolo Borsellino. Iar acum, după ce a fost numită premier, declară, privind o fotografie a judecătorului : ”Este un cerc care se închide”. În tinereţe la sediul MSI (Mișcarea Socială Italiană), și-a găsit ce de-a ”doua familie”. Aceeaşi care o susține în militanța sa pentru Azione Giozanni și în Alianța Națională (AN), o trambulină pentru alegerea la Cameră, unde, la doar 29 de ani, devine cel mai tânăr deputat al acelei legislaturi. Doi ani mai târziu, Meloni marchează un alt record: este cel mai tânăr ministru al Italiei republicane în al patrulea guvern Berlusconi. Acum, la sfârșitul poveștii, majoritatea miniştrilor aleşi îi sunt colegi și prietenii, în timp ce pe alţii, i-a ales împreună cu aliații. Ultimii, se pare că i-a ales singură, poate epuizată de toate discuţiile pe care le-a avut cu Matteo Salvini și Silvio Berlusconi. O mare parte din creșterea sa politică se datorează ”Atreju”, manifestaţia politică de tineret a dreptei italiene creată de ea și concepută să crească ca un laborator politic.
Citeşte şi: O mini-tornadă s-a produs într-o localitate din nordul Franţei – Black News
Numai că atunci când cineva scoate la iveală moștenirea post-fascistă a dreptei și moștenirea xenofobiei, Meloni răspunde: ”Acuzația de rasism mă bântuie din prima zi împreună cu cea de fascism, este epitetul cu care te descalifică, făcându-te nedemn de un răspuns”. Navigarea împotriva vântului a temperat-o. După dezamăgirea de la alegerile primare anulate de Silvio Berlusconi, în 2012 a decis să părăsească Poporul Libertății și să înființeze Fratelli d’Italia, împreună cu Guido Crosetto și Ignazio La Russa. Devine președintele partidului și, încetul cu încetul își construiește identitatea. În 2018, a decis să se concentreze pe opoziție, cea a guvernului galben-verde, a celui galben-roșu și apoi pe opoziţia coaliției amplă și variată care îl susține pe Mario Draghi. Sondajele o recompensează lună după lună. Ani în care, între susținerea suveranității trumpiene și întemeierea conservatorilor și reformiștilor europeni, Meloni îi face cu ochiul maghiarului Orban și repetă refrene precum cel despre blocada navală, devenită acum o ”misiune navală europeană” mai puțin nerealistă.
În rest, este hotărâtă și înțeleaptă, estompând pozițiile trecutului în virtutea unui europenism mai convins.
