Cine poate avea arme atomice?

Franța are bomba atomică. Brazilia nu. De ce? Ce drept au francezii de a deține arme nucleare? Uneori, considerăm de la sine înțeles, firesc și chiar corect faptul că cinci națiuni dețin putere atomică, pe lângă faptul că se bucură de un loc permanent și de drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU. Rusia respinge orice rezoluție împotriva intereselor sale în Ucraina, iar SUA resping aproape toate rezoluțiile contrare intereselor Israelului în Gaza. Consensul internațional nu contează. Americanii, rușii, chinezii, francezii și britanicii decid ce este și ce nu este permis. De fapt, nu trebuie să respecte Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), potrivit stiripesurse.

Citește și: Siegfried Mureșan: Rusia va încerca din nou să influențeze alegerile parlamentare din R. Moldova

Acordul prevede ca semnatarii să îmbogățească uraniul doar în scopuri civile. Aceasta presupune niveluri scăzute de îmbogățire. Cele cinci puteri (SUA, Rusia, China, Franța și Regatul Unit) ar trebui să se dezarmeze treptat. Niciuna dintre ele nu respectă tratatul și toate continuă să dețină arsenalele lor atomice fără a fi sancționate.

Pakistanul, India, Coreea de Nord și Israelul au, de asemenea, bombe atomice. Dar niciuna dintre aceste națiuni nu este semnatară a TNP. Prin urmare, nu sunt supuse acordului. Africa de Sud și Ucraina au renunțat la armele lor nucleare.

Toate celelalte națiuni din lume au semnat TNP și respectă acordul. Singura excepție ar fi Iranul, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Nu că țara ar fi aproape de fabricarea bombei atomice. Problema este că regimul iranian a îmbogățit uraniu mult peste nivelurile destinate scopurilor civile și că este aproape de cel necesar pentru o bombă. Aceasta este temerea comunității internaționale.

Încălcarea TNP de către Iran conduce la întrebarea dacă țara ar trebui să fie bombardată de Israel și poate de Statele Unite. Conform dreptului internațional, corect ar fi să se aducă problema nucleară iraniană în fața Consiliului de Securitate, care ar stabili următorii pași. Ar putea include sancțiuni sau chiar o intervenție militară. Nu asta s-a întâmplat acest lucru. O alternativă ar fi negocierea unui acord cu Iranul în cadrul parametrilor TNP și, eventual, implicând și alte aspecte, cum ar fi rachetele balistice și sprijinirea unor grupări armate din Orientul Mijlociu, precum Hezbollah și Houthii. Trump și Teheranul purtau discuții până când Benjamin Netanyahu a decis să atace.

Unii se întreabă de ce Israelul poate avea bomba atomică, iar Iranul nu. Răspunsul simplu ar fi că doar iranienii au semnat TNP. Dar, evident, și israelienii ar putea semna. Un al doilea argument ar fi că Israelul are nevoie de arme atomice pentru a se apăra de vecinii ostili. În acest caz, Japonia, Coreea de Sud, Ucraina și Libanul ar trebui să le aibă și ele. Un alt argument ar fi că Israelul este o democrație (în ciuda celor 3 milioane de palestinieni fără cetățenie și fără stat în Cisiordania ocupată) și nu amenință pe nimeni (în ciuda masacrelor din Gaza). În acest caz, toate democrațiile, cum ar fi Brazilia însăși, ar putea să le aibă.

Citește și: Expert: Finalizarea liniei electrice Vulcănești–Chișinău va permite Republicii Moldova să elimine dependența de Centrala de la Cuciurgan

Israelul are bomba atomică pentru că este mai puternic, a luat această decizie și este un aliat al SUA. Iranul, pe de altă parte, probabil își dorește bomba pentru a se simți mai protejat, asemeni Coreei de Nord. Regretatul politolog Kenneth Waltz, unul dintre principalii gânditori realiști din sfera relațiilor internaționale, considera că Iranul, cu bomba, ar face regiunea mai sigură prin echilibrul distrugerii reciproce asigurate, care a fost aplicat URSS și SUA în războiul rece și Pakistanului și Indiei. Nu sunt de acord. Ideal ar fi un Orient Mijlociu fără arme atomice. Mai bine decât proliferarea. Iar puterile ar trebui să respecte TNP și să se dezarmeze progresiv.