Consecința neașteptată a războiului: regimul iranian își sacrifică legitimitatea islamică

Războiul împotriva Iranului a avut, pentru moment, un efect neprevăzut: pierderea legitimității islamice a regimului iranian. Nu este același lucru cu a spune acest lucru despre Iran sau despre poporul său. Ne referim la aparatul de stat. Alegerea lui Mojtaba Khamenei ca nou Lider Suprem după asasinarea tatălui său, Ali Khamenei, contravine principiilor fundamentale ale ideologiei făurite de activiștii șiiți în anii 1960, aceeași ideologie pe care Khomeini a manipulat-o pentru a prelua puterea după revoluția din 1979, potrivit stiripesurse.

Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina

Regimul iranian evoluează în conformitate cu modelele autoritare actuale, născute din cenușa sistemelor care l-au adus la putere: de la ceea ce reprezintă Putin și Xi până la Trump însuși, în cazul în care atacul său împotriva democrației americane va avea succes. Indiferent de soarta noului Lider Suprem iranian, zarurile au fost aruncate.

Mojtaba Khamenei nu deține rangul de marya taqlid, cel mai înalt rang în clerul șiit, care conferă o autoritate legală și doctrinară aproape inexpugnabilă și care, până acum, era necesar pentru a guverna. Deși tatăl său nu avea nici el acest rang când a fost ales în 1989, la moartea lui Khomeini, a fost rapid promovat. În cazul fiului lui Khamenei, acest lucru nu pare a fi un obstacol. Aceasta este marea noutate. Instituția velayat-e faqih (tutela legală), consacrată constituțional de Khomeini și care, în practică, a dat naștere unei autocrații, este astăzi o mașinărie bine unsă, care funcționează fără prea multă nevoie de justificare.

Au existat și alți candidați care au combinat mai bine autoritatea politică și religioasă, republicanismul și islamul: cel mai orientat spre continuitate ar fi fost Alireza Arafi, membru al Consiliului Gărzilor Revoluționare și adjunct al Adunării Experților.

Virtuțile noului Lider Suprem ales nu se aliniază cu idealul revoluției islamice imaginat de Ali Shariati, marele său ideolog: revolta “șiismului roșu” împotriva opresiunii, ignoranței și sărăciei cauzate de “șiismul negru” al mullahilor supuși conducătorului de la vremea respectivă. În plus, Mojtaba Khamenei nici măcar nu se leagă de substitutul roșu care a fost “khomeinismul”, care a fost întotdeauna privit cu prudență de marii ayatollahi irakieni, gardieni istorici ai școlii șiite.

Noul lider este un tehnocrat înregimentat, o față familiară în structurile de putere care stau la baza rețelei petromilitare a Republicii Islamice. În această schimbare, Iranul pare, în mod surprinzător, să se uite către Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, rivalii săi regionali, care au abandonat de mult legitimitatea doctrinară și cultivă un fel de tehno-islam. Rămâne de văzut dacă Iranul îi va imita și în alianțele sale strategice și dacă se va transforma într-o “petromonarhie”.

Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI

Un nou capitol începe, cu oarecare curiozitate. Nu exact așa cum și-l imaginau Trump și Netanyahu când au lansat războiul, dar nu în întregime în detrimentul intereselor lor. Regimul nu a căzut, dar este mai puțin islamic și mai puțin republican. Asistăm la o remodelare ideologică, nu doar la o schimbare de conducere. “Delcy” din Iran va fi diferit, dar funcțional similar.

În urmă cu mai bine de un deceniu, în urma revoltelor populare iraniene din 2009, nașterea post-islamismului a fost salutată – cu o anumită grabă în analiză – ca prinzând contur în Iran și răspândindu-se în alte țări, precum Egiptul și Tunisia. Nu a fost niciodată clar că această paradigmă interpretativă, care consta în decuplarea islamismului revoluționar de revendicările de democratizare, va funcționa. În orice caz, orice urmă de islamism civic a fost rapid înăbușită de forțele reacționare, aceleași forțe care vor negocia viitorul regiunii.