Copernicus – Anul 2023 a fost cu 1,48 grade mai cald decât clima din epoca preindustrială. Oceanele se supraîncălzesc
Anul 2023 a fost cu 1,48 grade mai cald la nivel mondial decât clima din era preindustrială, a anunţat marţi serviciul european Copernicus, confirmând că a fost cel mai cald an din istorie pentru planetă.
Cu o temperatură medie de 14,98°C, anul trecut a fost cu 1,48°C mai cald decât clima din epoca preindustrială (1850-1900), a anunţat marţi observatorul european Copernicus în raportul său anual. Noul record depăşeşte cu mult (0,17°C) recordul precedent, deşi recent, stabilit în 2016, potrivit stiripesurse.ro.
Citeşte şi: Turismul în Israel a crescut în 2023 în pofida războiului
În spatele acestei măsurători se află o lungă listă de dezastre climatice, alimentate de emisiile de gaze cu efect de seră ale omenirii: incendii masive în Canada, secete extreme în Cornul Africii şi în Orientul Mijlociu, valuri de căldură fără precedent în timpul verii în Europa, în Statele Unite şi în China, călduri record în timpul iernii în Australia şi în America de Sud, ploi devastatoare, uragane mai puternice şi aşa mai departe.
Deşi datele anuale ale Copernicus datează din 1850, temperaturile înregistrate în 2023 “le depăşesc probabil pe cele din orice perioadă de cel puţin 100.000 de ani”, cunoscute din inelele copacilor sau din carote de gheaţă, a comentat Samantha Burgess, şefa adjunctă a Serviciului Copernicus pentru schimbări climatice (C3S).
“2023 a fost un an excepţional, cu recorduri climatice care au căzut ca piesele de domino”, a adăugat ea.
Analiza anuală este publicată la o lună după Conferinţa Naţiunilor Unite de la Dubai privind clima.
COP28, însărcinată cu stabilirea unei soluţii pentru salvarea ţintei de 1,5°C din Acordul de la Paris, a dat naştere unui acord istoric care deschide calea eliminării treptate a combustibililor fosili, principalele cauze ale încălzirii globale, în ciuda numeroaselor concesii făcute ţărilor bogate în petrol şi gaze.
Copernicus prezice că este “probabil” ca pragul de 1,5°C pentru încălzirea pe o perioadă de 12 luni să fie măsurat “în ianuarie sau februarie 2024”, în ciuda vremii reci care afectează în prezent Europa. Totuşi, observatorul subliniază că această anomalie trebuie să fie calculată în medie pe “cel puţin 20 de ani” pentru a se considera că temperatura globală a atins această limită.
Dar această perspectivă se apropie: pentru a rămâne în această limită, emisiile de gaze cu efect de seră trebuie să scadă cu 43% până în 2030 faţă de 2019, potrivit experţilor în climă ai IPCC. Cu toate acestea, declinul la nivel mondial nu a început încă, chiar dacă unii experţi prezic că vârful emisiilor este iminent.
Climatul actual se consideră că s-a încălzit deja în mod constant cu aproximativ 1,2°C faţă de perioada 1850-1900. Iar la rata actuală a emisiilor, IPCC prevede că pragul de 1,5°C are o şansă de 50/50 de a fi atins în medie până în anii 2030-2035.
Oceanele se supraîncălzesc
În 2023, “pentru prima dată, fiecare zi a anului a fost cu cel puţin 1 grad mai caldă” decât în era preindustrială. Două zile din noiembrie au depăşit chiar şi 2 grade.
Anul, marcat de începutul El Niño, un fenomen sinonim cu continuarea încălzirii, care ar trebui să ajungă la maxim în 2024, a înregistrat opt luni la rând de recorduri lunare, din iunie până în decembrie. Iulie 2023 deţine acum recordul lunar absolut, urmat imediat de august 2023.
Din cele aproape 30.700 de zile din 1940, cele mai calde 46 de zile au fost măsurate în 2023, toate vara trecută, în iulie şi august, potrivit datelor Copernicus analizate de AFP.
În Europa, 2023 se situează pe locul al doilea în topul celor mai fierbinţi ani, după 2020.
De asemenea, oceanele lumii s-au supraîncălzit în mod “persostent şi neobişnuit”, recordurile sezoniere fiind depăşite constant începând cu luna aprilie.
Aceste temperaturi, nemaiîntâlnite de nouă luni, ameninţă viaţa marină, cresc intensitatea furtunilor şi încălzesc atmosfera. Ele fac obiectul unei atenţii deosebite din partea climatologilor, având în vedere rolul major de reglare a climei jucat de oceane, care absorb peste 90% din excesul de căldură provocat de activitatea umană.
Această creştere accelerează, de asemenea, topirea platourilor de gheaţă plutitoare din Groenlanda şi Antarctica, care sunt esenţiale pentru a reţine apa dulce în gheţari şi pentru a preveni o creştere masivă a nivelului mării.
Gheaţa marină din Antarctica a atins minime record în opt luni ale anului trecut.
Cu “extremele observate în ultimele luni (…) suntem acum foarte departe de climatul în care civilizaţia noastră a putut să se dezvolte”, avertizează Carlo Buontempo, directorul C3S.
