Oamenii de știință trag un semnal de alarmă aproape incredibil: Generația Z este prima generație din istoria modernă care, în medie, obține rezultate cognitive mai slabe decât generația părinților săi.
Această generație include tinerii născuți între 1997 și 2012, care nu au „învățat să folosească tehnologia”, ci au crescut în mijlocul ei. Internetul, smartphone-urile și rețelele sociale nu sunt pentru ei doar instrumente, ci mediul lor natural. Potrivit experților, tocmai această expunere continuă la tehnologie stă la baza problemelor cognitive semnalate. Datele arată o scădere a atenției, a memoriei și a capacității de rezolvare a problemelor, scrie Telegraph.rs.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
De la sfârșitul secolului al XIX-lea, când dezvoltarea cognitivă a fost monitorizată sistematic, aproape fiecare nouă generație a înregistrat o creștere ușoară a inteligenței. Această tendință a fost însă întreruptă odată cu Generația Z.
Studiile neurologilor și ale experților în educație arată că tinerii au înregistrat un declin în mai multe domenii esențiale: atenție și capacitatea de concentrare, memorie și procesare a informațiilor, abilități de citire și înțelegere a textului, competențe matematice și logice, capacitatea de rezolvare a problemelor și scorul total de IQ. Problema nu se limitează la o singură abilitate, ci vizează un model mai larg de funcționare cognitivă.
Unul dintre cei mai vehemenți experți care avertizează asupra acestui fenomen este neurologul Dr. Jared Cooney Horvath, fost profesor și cercetător, care a prezentat în fața Comisiei Senatului SUA pentru Comerț, Știință și Transporturi concluziile studiilor sale. Horvath explică faptul că dependența excesivă de tehnologia digitală afectează direct dezvoltarea cognitivă a tinerilor, în ciuda faptului că adolescenții și tinerii adulți de astăzi petrec mai mult timp în școli decât copiii din secolul XX.
„Creierul uman nu este conceput să învețe din fragmente scurte, rezumate rapide și informații fragmentate. Când cunoștințele vin în fragmente, creierul nu are șansa de a dezvolta o înțelegere profundă”, avertizează neurologul. El subliniază, de asemenea, că mai mult de jumătate din timpul în care tinerii sunt treji este petrecut în fața ecranelor.
Experții atrag atenția că problema nu constă în aplicațiile folosite sau în pregătirea profesorilor, ci în însăși tehnologia digitală. Modul natural de învățare al creierului uman se bazează pe interacțiune directă, conversație față în față, semnale nonverbale, repetare, greșeli și corectări în timp real. Ecranele, pe de altă parte, perturbă procesele biologice care permit dezvoltarea memoriei profunde, a concentrării și a construirii sensului.
Declinul cognitiv nu este o problemă exclusiv americană. Cercetările lui Horvath au acoperit peste 80 de țări și au evidențiat aceeași tendință: pe măsură ce cantitatea de tehnologie din sălile de clasă a crescut, performanțele elevilor au scăzut.
Mai ales copiii care au folosit computerele și tabletele mai mult de cinci ore pe zi pentru teme au obținut rezultate semnificativ mai slabe decât colegii lor care au folosit tehnologia minim sau deloc. Punctul critic s-a produs în jurul anului 2010, odată cu introducerea pe scară largă a instrumentelor digitale în educație. Biologia creierului uman nu s-a schimbat atât de rapid, iar școlile nu s-au adaptat radical.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
Experții recomandă că soluția nu este interzicerea tehnologiei, ci restabilirea unui echilibru. Printre măsurile sugerate se numără limitarea timpului petrecut pe ecrane, în special pentru copiii mici, încurajarea lecturii textelor mai lungi, stimularea conversațiilor și a întrebărilor, promovarea învățării fără întreruperi și a scrisului de mână, dar și dezvoltarea gândirii creative și a abilităților de rezolvare a problemelor.
Generația Z nu este „mai puțin capabilă”, ci a crescut într-un mediu care nu respectă modul natural de învățare al creierului. Responsabilitatea pentru adaptarea educației și a mediului de creștere revine părinților, școlilor și societății în ansamblu.
