Raționalizarea energiei este o realitate în Europa. Războiul din Golful Persic a obligat deja mai multe guverne să se pregătească pentru un dublu trimestru de restricții, potrivit La Stampa.
Blocarea Strâmtorii Ormuz a declanșat un șoc sistemic și a forțat continentul să revină la austeritate energetică. Închiderea rutei asiatice blochează 20% din petrolul și gazele globale de pe piețe. Președintele Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, prezintă un scenariu sumbru, în care consecințele conflictului din Iran vor dura ani de zile și vor avea efecte “probabil dincolo de ceea ce ne putem imagina în acest moment”. Raționalizarea nu mai este o posibilitate îndepărtată, ci o realitate tangibilă, destinată să aibă impact asupra transporturilor, industriei și obiceiurilor zilnice ale cetățenilor, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Petrolierele care sosesc din Golful Persic și-au descărcat ultimele încărcături disponibile în porturile europene, în urmă cu peste două săptămâni. În timp ce economiile emergente din Asia implementează întreruperi programate de curent și reduc consumul din cauza intensității lor energetice ridicate, națiunile occidentale încearcă să își asigure resurse pe piețele internaționale, valorificându-și puterea de cumpărare. Odată ce această tranziție va fi finalizată, guvernele europene vor trebui să gestioneze un deficit structural capabil să paralizeze economia continentului.
Datele oficiale de la platforma Gas Infrastructure Europe (AGSI), actualizate la 1 aprilie 2026, demonstrează un sistem de stocare vulnerabil, parțial din cauza unei ierni grele. Media Uniunii Europene a scăzut la 27,67%, cu un volum total de 314,31 TWh. O analiză pe țări relevă asimetrii marcate. Italia, valorificând o strategie de diversificare, menține o poziție solidă, cu stocuri la 43,40% (88,25 TWh). Germania, puterea industrială a UE, navighează în ape tulburi, cu o capacitate stagnantă la 22,23% (54,37 TWh), urmată de Franța la 21,81% (27,42 TWh).
Situația critică privește Olanda, unde – din cauza unei ierni grele – rezervele au scăzut vertiginos la 4,66% (6,72 TWh), un decalaj care expune centrul din Amsterdam la fluctuații necontrolate. Peninsula Iberică rămâne o excepție, Spania având 57,21% și Portugalia 87,89%. Cert este că rezervele sunt insuficiente pentru a compensa lipsa livrărilor de gaze naturale lichefiate – în special din Qatar – cauzată de război.
Sectorul transporturilor este cel care primește prima lovitură puternică. Combustibilul reprezintă cea mai mare cheltuială pentru companiile aeriene, iar perturbările traficului aerian au declanșat creșteri nesustenabile ale prețurilor. De la începutul ostilităților din Iran, prețul combustibilului pentru avioane în Europa s-a dublat, depășind 1.700 de dolari pe tonă metrică. Willie Walsh, directorul general al IATA, clarifică faptul că industria nu are nicio modalitate de a absorbi creșterea, ceea ce face ca prețurile mai mari ale biletelor să fie “inevitabile”.
“Nu vor exista probleme de stocuri în aprilie, dar ar putea exista perturbări localizate încă din mai”, observă George Shaw, analist la Kpler. El subliniază că, “deși scăderea viitoare a disponibilității poate părea dramatică deja astăzi, adevărata întrebare este cum va afecta aprovizionarea începând cu luna mai”.
Reacția companiilor aeriene este drastică. Grupul Lufthansa discută despre reținerea la sol a între 20 și 40 de aeronave, o măsură care ar reduce capacitatea companiei cu 2,5 până la 5%. Creșterea costului produselor rafinate, pentru care Europa se bazează pe Golf pentru peste 40% din totalul său, are un impact simultan asupra logisticii rutiere și asupra consumatorilor de la pompă. Comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a trimis o scrisoare guvernelor în care sugerează restricții privind transportul. Documentul evocă interdicțiile de circulație de duminică și raționalizarea benzinei, făcând trimitere la criza petrolului din anii 1970 și sugerând închideri similare cu cele din timpul pandemiei.
Tensiunile se răspândesc de-a lungul lanțului valoric, asediind industria prelucrătoare și produsele chimice grele. Explozia costurilor materiilor prime are impact asupra prețurilor bunurilor finite. Producția de oțel, materiale plastice și îngrășăminte este pusă în pericol; pentru acest din urmă sector, energia acoperă între 60% și 80% din costurile de operare, anunțând repercusiuni extinse asupra lanțului de aprovizionare agroalimentar. Uniunea Europeană se confruntă cu o provocare macroeconomică complexă. Cancelarul german Friedrich Merz compară povara asupra economiei cu cea suportată în pandemia de Covid sau de izbucnirea conflictului ucrainean. Acest concept este similar cu cel subliniat de guvernatorul Băncii Italiei, Fabio Panetta, care a afirmat din nou joi cât de profundă ar putea fi situația.
Citește și: Ce spun experții despre ieșirea R. Moldova din CSI
Riscul concret, evidențiat de comisarul UE pentru economie, Valdis Dombrovskis, este alunecarea spre stagflație, un amestec toxic de creștere stagnantă și prețuri ridicate, tipic trecutului. Previziunile Comisiei reduc creșterea continentală la 1% pentru anul în curs, anunțând o posibilă majorare a ratei dobânzii de către BCE. Fatih Birol, directorul Agenției Internaționale pentru Energie, avertizează că, chiar și presupunând o încetare imediată a ostilităților, economia globală ar avea nevoie de un an întreg pentru a se redresa. Bătrânul Continent are la dispoziție săptămâni, nu luni, pentru a se pregăti pentru un impact destinat să-i remodeleze arhitectura economică.
