Presedintele Turkmenistanului a laudat includerea de UNESCO pe lista patrimoniului cultural al umanitatii a tehnicii traditionale de fabricare a covoarelor turkmene, care ocupa un loc central în identitatea nationala promovata de aceasta tara din Asia Centrala, informeaza AFP, potrivit agerpres.
Gurbangulî Berdîmuhamedov si-a felicitat “din toata inima” compatriotii, printr-o declaratie publicata pe prima pagina de toate cotidianele din aceasta fosta republica sovietica.
În Turkmenistan, o tara desertica mult timp populata doar de triburi nomade, covorul înseamna mult mai mult decât un simplu element de decor. “Întinde-ti covorul si îti voi citi sufletul”, spune un vechi proverb turkmen.
Înca din secolul al XIII-lea, exploratorul venetian Marco Polo (1254-1324) le sublinia frumusetea: “cele mai fine si cele mai frumoase covoare din lume sunt fabricate aici”.
Însa în acest stat autarhic condus cu o mâna de fier de Gurbangulî Berdîmuhamedov, covoarele au si o functie politica, în calitate de fundament al identitatii turkmene, la fel ca în cazul curselor de cai Ahaltechin si al câinilor ciobanesti Alabai.
Covoarele turkmene sunt expuse la fiecare ceremonie publica, indiferent daca este vorba despre inaugurarea unei gari în plin desert sau despre ziua nationala.
Ele au o zi care le este dedicata, în ultimul weekend din luna mai, iar Gurbangulî Berdîmuhamedov a scris si o carte, intitulata “Frumusetea celesta”, despre covoarele turkmene, pe care le-a comparat cu “un imn etern al vietii”.
UNESCO, care a inclus tehnica fabricarii traditionale a covorului turkmen, pe 12 decembrie, în patrimoniul cultural imaterial al umanitatii, a subliniat importanta sa de “semnal de identitate si de unitate culturala”.
“Savoire-faire-ul si cunostintele asociate sunt transmise în cadrul familiei si viabilitatea traditiei este asigurata de membrii comunitatii”, au declarat reprezentantii UNESCO.
Tesute doar de catre femei din lâna de oi “sardjin”, o rasa locala, “covoarele sunt folosite în acelasi timp pentru a acoperi podelele si ca decoratiuni murale, iar covoare speciale sunt de asemenea tesute pentru a marca nasterile, casatoriile si ritualurile de doliu si de rugaciune”.
În capitala tarii, Asgabat, Muzeul National al Covoarelor expune peste 2.000 de exemplare.