Un adevărat suspin de ușurare a traversat piețele după anunțarea acordului dintre Washington și Teheran. Prețul barilului Brent, care ajunsese la aproximativ 110 dolari în momentul de vârf al crizei, a coborât miercuri sub pragul de 80 de dolari, scrie LES ECHOS, potrivit stiripesurse.ro.
Redeschiderea iminentă a strâmtorii Ormuz, blocată de forțele armate iraniene de la sfârșitul lunii februarie, este așteptată imediat după semnarea protocolului de acord. Pentru Dan Jørgensen, însă nu este momentul pentru declarații triumfaliste.
„Chiar dacă strâmtoarea va fi redeschisă în viitorul imediat, va mai trece timp până la revenirea la normalitate”, avertizează acesta. Iar această perioadă ar putea fi îndelungată: „Pentru petrol, vorbim de câteva luni. Pentru gaz, probabil de câțiva ani, timpul necesar pentru reconstruirea infrastructurilor”.
Această diferență se explică prin pagubele considerabile provocate instalațiilor de gaze naturale din Qatar.
O factură amețitoare
Costurile sunt uriașe. De la începutul conflictului din Iran, Uniunea Europeană a plătit, în medie, „645 de milioane de euro suplimentar pe zi” pentru energie, „fără să primească niciun baril de petrol și nicio moleculă de gaz în plus”, subliniază comisarul european.
În același timp, stocurile de petrol ale statelor membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică au atins cel mai scăzut nivel din 1990, potrivit Agenției Internaționale a Energiei.
„AIE consideră, și sunt de acord cu această evaluare, că actuala criză este mai gravă decât cele din 1973 și 2022. În 1973 a fost o criză a petrolului. În 2022 a fost o criză a gazelor, în principal una europeană. Acum este vorba despre piața mondială și afectează simultan atât petrolul, cât și gazele”, explică Jørgensen.
Pentru țările care își asigurau cea mai mare parte a aprovizionării energetice din această regiune, în special cele din Asia, „șocul este extrem de violent”. Mai mult, unele consecințe nici măcar nu s-au manifestat încă pe deplin. „Impactul asupra îngrășămintelor, de exemplu, nu a fost încă inclus în prețuri. Din păcate, efectele se vor resimți și în viitor”.
Tranziția energetică, singurul răspuns durabil
„Nu este o criză a energiei, ci o criză a combustibililor fosili”.. Această formulă, repetată de Dan Jørgensen, rezumă strategia pe care o propune: accelerarea masivă a tranziției către surse regenerabile și electrificarea economiei.
Eforturile realizate după 2022 – reducerea consumului de gaze și diversificarea furnizorilor – au contribuit la limitarea impactului crizei. „Dacă nu am fi făcut toate acestea, situația actuală ar fi fost mult mai gravă.”
Cu toate acestea, concluzia rămâne aceeași: atâta timp cât Uniunea Europeană va depinde de surse externe de energie, va rămâne vulnerabilă.
Pentru a evita repetarea unei asemenea crize, comisarul european promovează un program ambițios. Prima măsură vizează reducerea drastică a termenelor de autorizare pentru proiectele de energie regenerabilă: de la aproximativ zece ani în prezent la șase luni, în majoritatea cazurilor. Statele membre urmează să se pronunțe asupra acestei propuneri săptămâna viitoare, la Luxemburg.
Al doilea obiectiv este îmbunătățirea interconectărilor energetice dintre statele europene, ceea ce ar consolida securitatea aprovizionării și ar contribui la reducerea prețurilor. Pentru realizarea acestui obiectiv însă, Bruxelles-ul solicită o planificare mai centralizată, idee care provoacă rezerve în unele capitale europene.
Un plan european de electrificare
Electrificarea rămâne marele șantier aflat în întârziere. Deși producția de energie regenerabilă a crescut constant, electrificarea consumului stagnează de aproape un deceniu, iar energia electrică reprezintă doar 23% din consumul energetic total al Uniunii Europene.
La sfârșitul lunii iulie, Dan Jørgensen urmează să prezinte un plan european de electrificare mult așteptat, care va include obiective ambițioase pentru transporturi, clădiri și industrie.
„Avem deja tehnologia necesară. Nu se pune problema dacă este posibil sau nu. Este posibil. Problema este eliminarea anumitor obstacole”, afirmă el.
În acest context, tranziția ecologică este oare în dificultate? Comisarul respinge această idee: „Vocile care acuzau Pactul Verde de creșterea prețurilor se aud tot mai puțin, pentru că a devenit clar pentru majoritatea oamenilor că, atât timp cât depindem de combustibilii fosili, vom rămâne vulnerabili. Pactul Verde nu este problema. El reprezintă o parte a soluției.”
În concluzie, Dan Jørgensen reamintește că cele trei obiective majore ale Uniunii Europene – securitatea aprovizionării, reducerea prețurilor și decarbonizarea economiei – conduc, în realitate, către aceeași soluție: accelerarea tranziției energetice. Un mesaj adresat celor care ar putea fi tentați să folosească actuala criză pentru a abandona tranziția verde, în loc să o accelereze.
This post was last modified on 18/06/2026 14:24 14:24