Automobilul autonom este adesea prezentat drept o invenție a ultimului deceniu, născută în laboratoarele din Silicon Valley. În realitate, povestea mașinii fără șofer începe cu mai bine de un secol în urmă, într-o Europă aflată încă la începutul erei automobilului, potrivit ArsTehnica.
Pionierul a fost Leonardo Torres Quevedo, un inginer spaniol născut în 1852. În 1914, el construia deja o mașină mecanică de șah capabilă să joace autonom împotriva oamenilor. Dar cu peste un deceniu înainte făcuse un pas și mai important. Mai exact, dezvoltase un sistem de control la distanță fără fir.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Un pionier spaniol uitat
Invenția sa, numită Telekino (din grecescul „tele” – la distanță și „kino” – mișcare), a fost brevetată în Spania, Franța și Statele Unite. Conceput inițial pentru a preveni accidentele dirijabilelor, sistemul transmitea semnale radio către un receptor care transforma undele electromagnetice în curent electric, și care acționa servomotoare ce puteau executa până la 19 comenzi diferite. Practic, o proto-telecomandă.
În 1904, Quevedo a demonstrat tehnologia după ce a controlat de la aproape 30 de metri un mic vehicul cu trei roți — prima utilizare documentată a controlului radio asupra unui automobil. Ulterior, a aplicat sistemul pe ambarcațiuni și torpile, însă lipsa sprijinului financiar din partea coroanei spaniole a oprit dezvoltarea comercială a invenției.
Ideea rămăsese, însă, lansată: mașina putea fi dirijată de semnale, nu doar de mâna omului.
Spectacolele tehnologice din America
În anii ’20, experimente similare au apărut în Statele Unite. În 1921, la Dayton, Ohio, armata americană a prezentat un vehicul fără șofer care se deplasa prin oraș ghidat prin unde radio de la circa 15 metri distanță. Patru ani mai târziu, un automobil Chandler din 1926 a circulat pe străzile din New York fără șofer, răspunzând comenzilor transmise dintr-o mașină aflată în urma sa.
Pentru public, demonstrațiile aveau aerul unui spectacol. Pentru ingineri, erau însă dovada că tehnologia permite deja separarea omului de mecanismul de conducere.
Detroit visează la autostrăzi inteligente
Visul a căpătat proporții industriale în 1939, când General Motors a prezentat la Expoziția Mondială de la New York pavilionul Futurama. Vizitatorii vedeau machete de orașe viitoare unde automobilele circulau singure pe autostrăzi dotate cu sisteme electromagnetice integrate în carosabil.
După război, conceptul a fost reluat. În 1958, pe o șosea din Nebraska, au fost instalate circuite electrice sub asfalt, iar mașini Chevrolet modificate au reușit să se deplaseze autonom, urmând semnalul emis de infrastructură.
În 1956, la Motorama, General Motors a prezentat un concept de automobil propulsat de turbină cu gaz, echipat pentru a se ghida automat pe autostrăzi dotate cu benzi electronice integrate în asfalt. Șoferul ar fi putut sta relaxat, fără a ține mâinile pe volan.
În paralel, cercetătorii britanici au testat un Citroën DS echipat pentru a rula pe piste cu cabluri magnetice, care a atins viteze de peste 120 km/h fără intervenția șoferului.
Revoluția computerelor
O nouă etapă a început în anii ’80, când cercetătorul german Ernst Dickmanns a integrat camere video și computere într-un Mercedes-Benz experimental. Vehiculul putea interpreta imaginile în timp real și circula pe autostradă menținând banda și adaptând viteza.
În 1994, două sedanuri autonome au rulat în trafic real în apropierea Parisului, fără ca șoferii să atingă volanul. Un an mai târziu, unul dintre prototipuri a parcurs peste 1.700 de kilometri, și a atins viteze apropiate de 180 km/h.
Finanțarea a fost însă retrasă, iar proiectul a fost suspendat, o dovadă că tehnologia avansa mai repede decât disponibilitatea industriei de a o susține.
Impulsul militar și competiția DARPA
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
La începutul anilor 2000, agenția americană DARPA a lansat o competiție pentru dezvoltarea unui vehicul autonom capabil să traverseze deșertul Mojave. Premiul, un milion de dolari. Prima ediție a fost însă un eșec, căci niciun vehicul nu a terminat cursa.
Însă din acel eșec s-a format o comunitate de ingineri și programatori care aveau să pună bazele industriei moderne a mașinilor autonome.
De la laborator la stradă
Astăzi, companii precum Waymo operează vehicule autonome în trafic real, iar tehnologia este testată la scară largă. Însă drumul până aici nu a început în Silicon Valley, ci cu experimentul vizionar al unui inventator de la începutul secolului XX.
