Cum au rămas ungurii “dușmanii” noștri permanenți?
Radicalii de toate culorile s-au folosit mereu de “pericolul maghiar” în ultimii 30 de ani. Discursul naționalist revine în aceeași formulă mai ales la AUR, pentru care primejdia nu vine dinspre Rusia, ci dinspre UDMR, scrie Sabina Fati pentru DEUTSCHE WELLE, potrivit stiripesurse.ro.
Există mereu senzația că violența apare brusc în România, dar fenomenul are o lungă istorie socială și politică. Avem de-a face, în primul rând, cu violența politică, manifestată mai acut în campanii electorale, care se coace la foc mic de-a lungul anilor. Radicalismul nu a dispărut deloc în ultimii 30 de ani: de la Vadim Tudor, lider al Partidului România Mare care promitea execuția pe stadioane a celor incomozi în anii 2000, până la George Simion, președintele AUR care spunea zilele trecute că UDMR este “o creatură hidoasă” și “șovină”, radicalii români nu s-au schimbat prea mult.
Citeşte şi: Coridoarele de solidaritate au ancorat Ucraina şi R.Moldova în piaţa unică a UE – Stiripesurse.md
Aflat la Abrud, George Simion a definit UDMR drept “dușmanul” AUR, și pentru a instiga audiența a dat vina pe unguri pentru numărul mare de sinecuriști: “De la 800 de mii de angajați în anii 2000, azi avem 1,3 milioane de angajați pentru că UDMR și-a pus toate rudele, pentru că Paul Stănescu (secretar general al PSD-n. red.) a făcut la fel.” Anul trecut, după ce justiția a decis definitiv că cele 50 de cruci comemorative ale ostașilor români în Cimitirul militar din Valea Uzului trebuie demontate, George Simion s-a referit din nou la “șovinismul celor de la UDMR și supușenia autorităților românești”.
Cum au rămas ungurii “dușmanii” noștri permanenți?
Totul a pornit în 2019, înaintea alegerilor europarlamentare, când Ministerul Apărării a finanțat instalarea mai multor cruci de beton în cimitirul de la Valea Uzului, județul Harghita, cimitir pe care îl îngrijesc din 1917 încoace maghiarii. Aici sunt îngropați în special soldați unguri care au murit în Primul Război Mondial, dar lângă ei au fost înmormântați militari ruși, austrieci și câțiva români. Crucile de beton dedicate eroilor români, fără să aibă niciun fel de autorizație, au fost așezate peste osemintele eroilor unguri, cumva intenționat.
Încă nu știm cum a început măcelul dintre români și maghiari din Târgu Mureș în martie 1990. Procurorii și observatorii direcți au vorbit despre manipulări, dar instigatorii nu au putut fi găsiți. Aparent, totul a pornit de la o știre falsă, care vorbea despre înlocuirea titulaturii unei farmacii, din română în maghiară. Ulterior s-a dovedit că era vorba doar despre alăturarea corespondentului unguresc pentru farmacie. Dar toate acestea erau doar pretextul pentru conflictul interetnic în care au murit cinci oameni și au fost răniți 300.
Cum au rămas ungurii “dușmanii” noștri permanenți?
Violența din stradă începe adesea în laboratoarele politice. În 1990, puterea nou instalată avea nevoie de legitimitate, voia să-și marcheze credibilitatea printr-un act eroic: așa-zisa salvare a Ardealului din mâinile ungurilor care ar fi vrut să dezmembreze țara. Continuă să apară articole și chiar cărți despre această ipoteză fantezistă, iar Ioan Talpeș, al doilea șef al spionajului românesc de după 1989, sugera că Transilvania a fost salvată atunci de un scenariu de tip Kosovo.
A ieșit din subconștientul colectiv ideea că ungurii așteaptă momentul oportun pentru a lua Ardealul și a intrat în supraconștientul național. Președintele Klaus Iohannis se afla în această paradigmă în 2020, când i-a salutat pe liderii social-democrați cu “Jó napot kívánok, PSD”: “În timp ce noi, eu, guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie, PSD, marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament, ca sa dea Ardealul Ungurilor.”
Cum au rămas ungurii “dușmanii” noștri permanenți?
Și mai dur, pe vremea când era premier, Mihai Tudose, astăzi deschizător al listei de europarlamentari PSD-PNL, îi amenința cu spânzurătoarea pe unguri, atunci când se referea la o rezoluție semnată de mai multe organizații maghiare în privința Ținutului Secuiesc: “Am transmis că dacă steagul secuiesc va flutura pe instituțiile de acolo, toți vor flutura lângă steag. Nici nu poate fi vorba de o astfel de autonomie pentru secui.”
Parlamentarii sau activiștii AUR care, ca Dan Tănase, susțin că UDMR este o organizaţie “profund antiromânească, antieuropeană, xenofobă, iredentistă” şi care promovează “terorismul împotriva românilor”, nu o fac doar în campania electorală și nu sunt singurii care au discursuri radicale.
Incitările, reluarea imaginii dușmanului, se fac de sus în jos și includ nu doar ura împotriva ungurilor, ci și împotriva romilor, evreilor, homosexualilor. Rețelele sociale rostogolesc cu ușurință limbajul urii și-l transformă într-un soi de normalitate, iar memoria colectivă nu ține cont că adesea în istoria recentă, violența verbală a devenit violența fizică.
