România nu are propriile inițiative, nu știe să se pună în valoare, dar încearcă să rămână la intersecția rețelelor energetice care traversează de la Sud spre Nord și de la Est spre Vest această parte a continentului.
Peste tot în Europa se refac liniile de forță, se proiectează noi alianțe și se caută noi forme de cooperare pentru a ieși din impasul energetic în care se află continentul în încercarea desprinderii de gazul rusesc, pe fondul războiului din Ucraina, potrivit stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
România, de pildă, a fost nevoită să importe anul trecut 70% din necesarul de gaz (Institutul Național de Statistică, ianuarie 2026). Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, susține însă că țara „este cea mai mare producătoare de gaze naturale din Europa”.
Declarația de la Hamburg
Poate că zăcământul Neptun Deep din Marea Neagră ar putea schimba lucrurile, deși strategia exploatării nu e încă pusă la punct: dacă într-adevăr va începe exploatare în 2027, gazul extras trebuie depozitat și vândut imediat, e nevoie deci de o hartă clară a viitorului.
În 2018, premierul de la Budapesta, Viktor Orbán, a declarat că Ungaria va importa din România jumătate din gazul de care are nevoie, iar subalternul său, șeful companiei naționale de gaz Kristof Terhes, a spus răutăcios „Nu aveți petrochimie, România nu poate consuma tot acest gaz. Ce faceți cu el, un foc mare?”.
Într-adevăr, România consumă circa 10 miliarde de metri cubi pe an, iar calculele arată că în total va fi extrasă din Neptun Deep o cantitate de 100 de miliarde mc de gaze naturale. Deocamdată s-au arătat interesate, pe lângă Ungaria, Germania și Austria.
În același timp, Germania împreună cu celelalte state nord-europene tocmai au semnat Declarația de la Hamburg, cu obiectivul de a combina securizarea aprovizionării cu energie prin construirea de infrastructură comună în regiunea Mării Nordului, în special în domeniile energiei regenerabile și energiei eoliene.
În textul convenit la Hamburg se precizează că „tensiunile geopolitice tot mai mari”, în special invazia rusă din Ucraina, „pun în pericol securitatea energetică” și cer „urgența unor acțiuni comune”.
Coridorul Vertical
În paralel cu acest summit al Mării Nordului, unde au participat șefi de stat și de guvern din 9 state europene riverane la Marea Nordului, a avut loc o reuniune internațională pe aceeași temă la Atena.
În capitala Greciei, subiectul central a fost Coridorul Vertical cu axa centrală Grecia, Bulgaria, România, căreia i se adaugă două ramuri:
- i) una spre Vest: România, Ungaria, Slovacia
- ii) alta spre Est: România, Moldova, Ucraina.
Proiectul îi implică pe operatorii de gaz din cele șapte țări participante. Reuniunea de la Atena nu a fost la nivel înalt, dar au fost acolo oficiali și specialiști din toate statele axei centrale ale Coridorului Vertical, cu excepția României.
Coridorul Vertical va duce gaze naturale de la Sud spre Nord, mai exact dinspre terminalele de gaz natural lichefiat (GNL) americane din Grecia și Turcia spre Bulgaria și România.
Primul tronson care va funcționa urmează să livreze gaz american ucrainenilor pe acest culoar care traversează și România. Atena a semnat în noiembrie anul trecut un acord în acest sens cu Statele Unite, prin care se angajează să trimită gazul american în Ucraina vreme de un an începând cu decembrie 2025.
Coridorul Vertical urmează să fie format nu doar din arhitectura actualei rețele de gazoducte, ci și din terminale de gaz natural lichefiat, facilități de stocare și mai ales noi conducte care să asigure transportul sigur al hidrocarburii.
Cooperarea energetica dintre SUA și UE
Prezent la Atena săptămâna trecută, trimisul special pentru integrarea energetică globală din cadrul Departamentului pentru Energie al SUA, Joshua Volz, a spus că acest proiect „funcționează în prezent cu picătura” și că obiectivul SUA este „să treacă la fluxuri și, în cele din urmă, la o inundare (a regiunii) cu gaze naturale”.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
Oficialul american a adăugat că „ingineria este partea ușoară – de exemplu, cum trec conductele prin munți. Partea dificilă este să-i convingi pe parteneri să se angajeze în proiect”, altfel spus gazul american să ajungă prin Coridorul Vertical până în mijlocul Europei.
Ministrul grec al Mediului și Energiei, Stavros Papastavrou, a precizat că acest proiect este „strategic” și că „are nevoie de parteneri de încredere”, mai ales că din 2027 UE a decis să nu mai importe gaz rusesc, care „trebuie cumva înlocuit”, iar soluția pare să fie „cooperarea energetica dintre SUA și Europa”.
Comisarul pentru Energie al UE, danezul Dan Jorgensen, vorbește despre „o îngrijorare în creștere” legată de „înlocuirea unei dependențe cu alta”, iar la Bruxelles se poartă deja discuții despre diversificarea importurilor și aducerea în ecuație a Canadei, Qatarului și a statelor din Africa de Nord.
Deocamdată angajamentele luate de Uniunea Europeană în fața Statelor Unite nu permit devieri: până în 2028, UE va importa petrol și gaz în valoare de 750 de miliarde de dolari. Față de 2021, Europa importă acum cu aproape 40% mai mult combustibil.
Ce urmăreşte România?
România nu a fost prezentă la Athens Energy Summit 2026, deși proiectul Coridorului Vertical a fost inițiat în urmă cu zece ani de Transgaz.
Bucureștiul a mai avut în perioada lui Traian Băsescu ideea de a aduce gaz din Azerbaidjan prin Georgia și de acolo pe Marea Neagră sub formă lichefiată până la Constanța, dar nu a găsit bani pentru o investiție atât de mare sau, poate, a abandonat prea repede.
Cu o rezervă de gaz atât de mare, precum cea din Marea Neagră, România nu știe să joace la ruleta de putere din Europa, preferând să rămână la periferie.
Simultan și corelat cu summit-ul energetic de la Hamburg pentru statele din Nord, România ar fi putut să organizeze un summit energetic pentru Europa de Est, unde să invite șefii de stat din zonă să pună la punct marile proiecte de viitor, mai ales că aici desprinderea de Rusia se face atât de greu.
