Pe 28 februarie 2015, a doua zi după asasinarea carismaticului lider al opoziției ruse, Boris Nemțov, peste 50.000 de moscoviți au ieșit în stradă pentru a-și exprima șocul și indignarea față de această crimă înfiorătoare comisă pe un pod din apropiere de Kremlin. Atunci, poliția a stat deoparte și doar i-a supravegheat pe protestatarii care scandau împotriva regimului Putin.
Nouă ani mai târziu, mii de ruși au ieșit din nou în stradă pentru a-și arăta furia față de moartea altui opozant al Kremlinului, Aleksei Navalnîi, declarat decedat pe 16 februarie în colonia penitenciară „Lupul polar”. Dar, de data aceasta, cei care au îndrăznit să depună flori la memorialele improvizate în marile orașe au fost întâmpinați de poliția antirevoltă, care a arestat peste o sută de simpatizanți ai principalului adversar politic al lui Vladimir Putin, comentează The Associated Press (AP).
În cei nouă ani care au trecut între asasinarea lui Nemțov și moartea lui Navalnîi, Rusia a dregradat de la un regim care tolera o anumită disidență la unul care o suprimă fără milă. Arestările, procesele și pedepsele la ani grei de închisoare – cândva rare – au devenit o obișnuință, mai ales după ce forțele armate ale Kremlinului au invadat Ucraina din ordinul lui Putin.
Pe lângă oponenții săi politici, Kremlinul a mai luat la țintă organizațiile pentru drepturile omului, mass-media independentă, precum și diverși actori ai societății civile și anumite afilieri religioase.
„Rusia nu mai este un stat autoritar, ci un stat totalitar”, afirmă Oleg Orlov, cofondator al ONG-ului Memorial, dedicat scoaterii la iveală a represiunii politice din Rusia. „Toată această represiune are drept scop suprimarea oricărei păreri independente despre sistemul politic din Rusia, despre acțiunile autorităților”, adaugă el.
La o lună după ce a făcut acest comentariu pentru The Associated Press, Orlov, în vârstă de 70 de ani, a fost condamnat la doi ani și jumătate de închisoare pentru critici aduse la adresa acțiunilor comise de armata rusă în Ucraina.
Potrivit Memorial, Rusia numără în prezent 680 de deținuți politici, printre care și Oleg Orlov. OVD-Info, care scrutează represiunea dusă de regimul Putin, prezintă pe site-ul său un bilanț de 1.143 de condamnați pentru acuzații de natură politică și alte aproape 300 de cazuri în curs de anchetă. Alte peste 400 de persoane incomode politic au fost condamnate pentru diverse acuzații.
A existat o perioadă după prăbușirea Uniunii Sovietice, în decembrie 1991, când părea că Rusia întorsese pagina și lăsase represiunea undeva într-un trecut întunecat, subliniază Orlov, angajat încă de la începul deceniului 1970-1980 pe tărâmul apărării drepturilor omului.
Deși au existat cazuri izolate de reducere la tăcere pe vremea lui Boris Elțin, președinte al Rusiei în perioada 25 decembrie 1991 – 31 decembrie 1999, represiunile majore au fost reluate, lent la început, odată cu preluarea puterii de către succesorul acestuia, Vladimir Putin, explică cofondatorul Memorial.
Fostul magnat al petrolului, Mihail Hodorkovski, forțat la exil după ce a petrecut zece ani în închisoare pentru că l-a înfruntat pe Putin, a declarat într-un interviu acordat recent pentru AP că reluarea practicii de reprimare a disidenței în Rusia datează încă înainte de arestarea sa în 2003. Înainte de arestarea lui Hodorkovski și preluarea activelor sale, Kremlinul a epurat postul independent de televiziune NTV și s-a răfuit cu alți oligarhi sfidători precum Vladimir Gusinski sau Boris Berezovski.
Întrebat dacă își imagina pe atunci că Rusia va număra peste două decenii sute de deținuți politici, Hodorkovski a răspuns: „Mai degrabă credeam că (Putin, n. red.) va sfârși mai devreme”.
Când Nadia Tolokonnikova și colegele sale de la trupa feministă de punck rock Pussy Riot au fost arestate în 2012 pentru că au interpretat un cântec anti-Putin în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, pedeapsa lor de doi ani de închisoare a fost un șoc, își amintește ea într-un interviu.
„La acea vreme, părea o pedeapsă la închisoare incredibil (de lungă, n. red.). Nici nu mi-am putut imagina că voi ieși vreodată”, spune Tolokonnikova.
Revenirea lui Putin la Kremlin în 2012, după patru ani petrecuți ca prim-ministru, a fost întâmpinată cu proteste de amploare. Putin le-a catalogat imediat ca fiind de inspirație occidentală și a decis să le sugrume, explică Tatiana Stanovaia, expertă în politică internă rusească la Carnegie Russia Eurasia Center.
Mulți au fost arestați, iar unii dintre cei arestați au primit până la patru ani de închisoare după acele proteste. Dar, în mare parte, Kremlinul încerca pe atunci mai degrabă să împiedice extinderea opoziției decât să o elimine cu totul, precizează Stanovaia.
Treptat, regimul condus de Putin a luat o serie de măsuri care au dus la imposibilitatea organizării protestelor în mod legal, la blocarea website-urilor fără nicio explicație și la înăsprirea monitorizării internauților. Eticheta de „agent străin” a fost extinsă la scară largă în scopul de a înăbuși criticile.
Navalnîi a fost condamnat de două ori la închisoare în perioada 2013-2014 pentru acuzații de delapidare și fraudă fabricate în scop politic, dar opozantul a primit pedepse cu suspendare. Fratele său a fost de asemenea condamnat la închisoare într-un act de presiune asupra liderului opoziției ruse.
Anexarea peninsulei Crimeea, în martie 2014, a generat un nou val de patriotism și a sporit popularitatea lui Putin în Rusia, ceea ce a încurajat Kremlinul să-și intensifice represiunea. Regimul de la Moscova a restricționat activitatea ONG-urilor finanțate din străinătate până le-a închis cu totul sub pretextul că ar fi „indezirabile”. Criticii online au devenit mai expuși deschiderii unor dosare penale, amenzilor și riscului de a ajunge după gratii.
Între timp, toleranța față de proteste s-a diminuat considerabil. Sute de persoane au fost arestate în cadrul manifestațiilor organizate de Navalnîi în perioada 2016-2017. Arestările și condamnările au continuat la mitingurile în masă desfășurate în vara anului 2019.
Kremlinul a folosit pandemia de COVID-19 din 2020 drept pretext pentru a interzice protestele. Și acum autoritățile ruse invocă „restricții legate de coronavirus” pentru a nu da aproba cererile de mitinguri.
După otrăvirea lui Navalnîi, recuperarea acestuia în Germania și arestarea sa la întoarcerea în Rusia în ianuarie 2021, Kremlinul nu a mai avut rețineri în privința reprimării vocilor critice. Întreaga rețea politică a lui Navalnîi a fost scoasă în afara legii pe motiv că ar fi extremistă, etichetă formulată pentru a-i reduce la tăcere pe colaboratorii opozantului rus.
Rusia Deschisă, o organizație de opoziție susținut din străinătate de Hodorkovski, a fost nevoită de asemenea să-și închidă activitatea în Rusia, iar șeful ei, Andrei Pivovarov, a fost arestat.
ONG-ul Memorial al lui Oleg Orlov a fost închis de Curtea Supremă de la Moscova în 2021, cu un an înainte de a câștiga Premiul Nobel pentru Pace ca simbol al speranței în Rusia post-sovietice.
„Nu ne-am putut imagina această spirală (a represiunii, n. red.), că va izbucni războiul și vor fi adoptate toate acele legi despre discreditarea armatei”, afirmă activistul rus pentru drepturile omului.
Odată cu invadarea Ucrainei, la 24 februarie 2022, Putin a impus personal sau prin acoliții săi noi legi represive, care au înăbușit orice proteste anti-război și critici la adresa armatei. Numărul arestărilor, dosarelor penale și proceselor a crescut ca ciupercile după ploaie.
Acuzațiile au variat – de la donații pentru susținerea Ucrainei până la implicare în grupul „extremist” al lui Navalnîi.
Cei mai importanți critici ai Kremlinului au fost arestați sau forțați la exil, devenind astfel mai puțin prezenți în spațiul public. Navalnîi a primit în cele din urmă 19 ani de închisoare, în timp ce jurnalistul și activistul politic Vladimir Kara-Murza a fost condamnat la cea mai dură pedeapsă pentru un opozant al lui Putin: 25 de ani de închisoare pentru „trădare”.
Printre condamnați figurează un artist din Sankt Petersburg care înlocuit etichetele de preț dintr-un supermarket cu sloganuri anti-război (șapte ani de închisoare), doi poeți moscoviți care au recitat versuri în public, unul dintre ei menționând Ucraina (cinci, respectiv șapte ani de închisoare) și o femeie de 72 de ani care a primit cinci ani și jumătate de închisoare pentru două postări anti-război pe rețelele sociale.
Activiștii spun că pedepsele cu închisoarea sunt mai aspre comparativ cu cele de dinainte de război. O altă tendință este creșterea numărului de procese în lipsă, spune Damir Gainutdinov, șeful organizației Net Freedoms. El a numărat 243 de dosare penale sub acuzația de „difuzare de informații false” despre armata rusă, iar 88 dintre acestea vizează persoane din afara Rusiei, dintre care 20 soldate cu condamnări în lipsă.
Site-urile presei independente au fost în mare parte blocate. Aceste surse de informare au fost nevoite să-și mute redacțiile în străinătate, cum ar fi cazurile postului de televiziune Dojdi sau publicației Novaia Gazeta. Astfel, textele acestor redacții pot ajunge la ruși doar prin intermediul VPN-urilor.
Totodată, presiunea asupra unor confesiuni religioase rivale Bisericii Ortodoxe Ruse a continuat, sute de Martori ai lui Iehova fiind urmăriți penal în toată Rusia începând din 2017.
Sistemul de oprimare este conceput „pentru a stârni frica în oameni”, subliniază Nikolai Petrov, cercetător la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate.
Nu merge de fiecare dată. Săptămâna trecută, mii de rușii au sfidat forțele antirevoltă pentru a-l conduce pe ultimul drum pe Navalnîi, scandând totodată „Nu războiului!” și „Rusia fără Putin!” – sloganuri care în mod normal ar duce la arestări. De data aceasta, milițienii nu au intervenit, probabil din ordinul Kremlinului.