DW
Un tânăr din Transnistria care lucrează la Chișinău a stat de vorbă cu corespondenta HotNews și i-a oferit o perspectivă diferită de cea promovată de autoritățile separatiste.
Citește și: Vladimir Zelenski: Ucraina are ”nevoie de o nouă energie” după doi ani şi jumătate de război cu Rusia
Când se fac sondaje în Republica Moldova referitoare la direcția în care ar trebui să o apuce țara, către UE sau Rusia, regiunea transnistreană, de regulă, lipsește, pentru că nu se află sub controlul efectiv al autorităților legitime ale țării. Astfel, nu numai în România, dar chiar și în Republica Moldova se știu puține lucruri despre ceea ce gândesc oamenii și, mai ales, tinerii care trăiesc acolo, potrivit hotnews.ro.
Nici jurnaliștii moldoveni nu acces decât foarte rar în regiunea transnistreană. Aceștia au nevoie de o acreditare din partea așa-zisei administrații separatiste, document care, în realitate, este aproape imposibil de obținut.
În aceste condiții, opiniile transnistrenilor sunt valoroase.
Corespondenta HotNews în Republica Moldova a stat de vorbă cu un tânăr de 33 de ani din Transnistria care a venit să muncească în Chișinău în domeniul serviciilor. Tânărul a spus că nu cunoaște limba română, ci doar rusă. De asemenea, a cerut să-i fie protejată identitatea „pentru a nu avea probleme în viitor.”
Care au fost răspunsurile sale, la câteva întrebări punctuale:
– Știți cine este principalul partener comercial pentru regiunea transnistreană?
– În Transnistria avem uzine precum „Tirotex”, care confecționează lenjerie de pat și alte produse textile. Această producție este exportată în Italia, din câte știu. Ei mai produc geci, blugi, adică exportă mult în Italia și în alte câteva țări europene. A mai fost o fabrică care practic și-a suspendat acum activitatea.
Nota redacției: Potrivit datelor Biroului pentru Reintegrare, în primul semestru al anului 2024, exportul agenților economici din Transnistria către țările UE a reprezentat peste 80% din total, în creștere cu aproape 10% față de anul trecut.
Cum ați aprecia relațiile cu Rusia?
– Din câte știu, producția agricolă a fost exportată în Rusia. Probabil că încă se mai exportă. Merele, prunele – acestea au fost întotdeauna exportate. Poate și vinul. Dar acum e posibil ca exportul să fie pe pauză.
Nota redacției: Ultimele date statistice arată că exporturile Moldovei către Rusia au ajuns la cote nesemnificative, în jur de 3%.
– Credeți că această situație reprezintă o problemă pentru regiunea transnistreană?
– Cred că da. Dacă ar fi fost exportată mai multă producție din regiunea transnistreană în alte țări, am fi avut un buget mai mare și am fi fost mai dezvoltați. Oricum, suntem o parte a Moldovei. Cred că mulți gândesc la fel.
– Credeți că această opinie este împărtășită de majoritatea locuitorilor din regiunea transnistreană?
– Eu cred că tineretul, cei cu vârste cuprinse între 18 și 33-35 ani, în proporție de 90% gândesc așa, adică doresc unificare (n.r. – cu partea dreaptă a Nistrului).
– Care ar fi motivele lor?
– Primul ar fi lipsa hotarelor, libertatea de mișcare. Mulți din regiunea transnistreană vin să lucreze la Chișinău sau în alte orașe din Moldova, unde salariile sunt mai mari. Cred că 70% din tineri „migrează” în Moldova. Cunosc mulți tineri care lucrează la Chișinău, le place, chiar dacă se întorc zilnic acasă, în Transnistria.
– Care sunt salariile în regiunea transnistreană comparativ cu cele de la Chișinău?
– În regiunea transnistreană, salariul este de aproximativ 250-300 de euro lunar, în medie. Am mulți cunoscuți care, la Chișinău, pe o funcție similară, câștigă 1000 de euro lunar, chiar și mai mult.
– Cum percep oamenii din regiunea transnistreană relațiile dintre Rusia și Republica Moldova și dintre Rusia și Ucraina?
– Pot să vorbesc în numele tineretului, deoarece, probabil, generația de la 45 de ani în sus gândește puțin diferit. În regiunea transnistreană sunt foarte mulți tineri din Ucraina. Am mulți cunoscuți care s-au mutat temporar aici și lucrează aici. Mulți s-au mutat ulterior în Europa pentru a munci.
Nu avem niciun conflict, nici pe criterii de limbă, nici de altă natură. Niciodată nu am văzut să fie cineva nemulțumit în acest sens. Am mulți prieteni, atât din Ucraina, cât și din Moldova. Relațiile sunt foarte bune, niciodată nimeni nu a fost limitat în drepturi.
– Însă oamenii din alte generații au o altă atitudine?
– Probabil că generațiile mai în vârstă privesc lucrurile din perspectiva lor: mulți dintre ei lucrează la stat, alții sunt deja pensionari și sunt mulțumiți de ceea ce au. Generației mai tinere nu-i ajung salariile actuale și nu au locuri de muncă suficiente. Din aceste motive, toți pleacă. Foarte puțini tineri rămân. Dacă analizăm proporția populației, cred că aproximativ 70% sunt persoane în vârstă și 30% sunt tineri, din care 20% pleacă și doar 10% rămân.
– Care este atitudinea față de războiul din Ucraina?
– Evident că toți sunt împotriva războiului. Împotriva cui și cu cine se luptă?
– Cum credeți că va fi posibilă soluționarea problemei transnistrene, în sensul reintegrării țării?
– Cred că este un scenariu real, doar că nu este clar când anume se va întâmpla acest lucru. Însă am o senzație că totul merge în această direcție, începând cu numerele de înmatriculare neutre pentru automobile. Ulterior, probabil, după numerele neutre se va trece la cele moldovenești.
Nota redacției: Un proiect de lege depus în Parlamentul de la Chișinău le dă dreptul locuitorilor din stânga Nistrului să-și înmatriculeze mașinile cu așa-numite „plăcuțe neutre”, până la 31 decembrie, ceea ce le permite să participe la traficul internațional.
– Ne puteți spune, vă rog, dacă sunteți de acord să publicăm imaginea dumneavoastră și numele?
– Nu neapărat, dar nu aș vrea să se întâmple ceva ulterior… Mi-am exprimat opinia personală și pe cea a prietenilor mei, care provin din diverse părți ale Transnistriei. Așa vedem noi lucrurile.
Citește și: Crește nemulțumirea rușilor. Putin nu a mai fost așa de puțin popular de la mobilizarea parțială din 2022
„Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Transnistreană” a fost autoproclamată pe 2 septembrie 1990. Nu a fost recunoscută oficial de niciun stat membru ONU.
În martie 1992, așa-numita criză transnistreană a escaladat într-un război care a durat câteva luni și s-a soldat cu câteva sute de victime. Conflictul a fost înghețat până în prezent, iar reglementarea acestuia se încearcă în cadrul mai multor formate de negocieri, unul dintre acestea, „5+2″.
Acest format a fost suspendat de la începutul războiului, deoarece ambele țări implicate, Ucraina și Rusia, sunt parte a negocierilor.