Dan Chifu vorbeşte despre cazul Gorgan
A făcut epocă la Chișinău cazul lui Igor Gorgan, fost șef de stat major al Armatei Naționale, despre care investigațiile și confirmările SIS au concluzionat că lucra pentru GRU, serviciul militar de informații al Rusiei. Nu am detaliile acestui caz și nici nu contează, pentru că aici e treaba Procuraturii și a instanțelor să decidă asupra adevărului juridic. Totuși trebuie spus că “bârfa” de la Chișinău și de pe alte meridiane discutase subiectul de multă vreme, de pe când acesta era în funcție. Însă aici cazul ridică vălul și subliniază o altă temă crucială, respectiv cea a curățării grajdurile lui Augias din instituțiile cruciale ale statului, un proces care abia începe în Republica Moldova cu adevărat.
Serviciile de informații, procuratura anti-corupție și fiscul: pilonii executivi ai statului de drept
Un stat serios se bazează pe trei instituții fundamentale, care trebuie aduse la situația funcționalității depline și eficiente, necorupte și nealterate de nici un element extern: procuratura anti-corupție, serviciile de informații și fiscul. Fiecare are un rol crucial în funcționalitatea statului și în buna guvernare: procuratura anti-corupție apără statul în fața componentei criminale interne și externe, inerente unei comunități umane, cu precădere infracțiunile și malversațiunile ce vin din propria administrație, o criminalitate lesne de controlat și curățat cu acest instrument; serviciile de informații dau instrumentul funcționalității statului prin cunoașterea și informațiile cruciale(și clasificate) pe care le pot furniza; iar fiscul aduce statului resursele pentru a putea dezvolta programele de guvernare, resurse pe care Procuratura anti-corupție, sub orice formă ar funcționa ea, le păzește și se ocupă de protejarea în fața furturilor și abuzurilor de putere și de poziție publică.
Citeşte şi: Nicu Popescu: Integrarea europeană a Republicii Moldova este misiunea vieții mele – Stiripesurse.md
În România, acest pas a fost făcut într-un deceniu, cu multe suișuri și coborâșuri. Și asta în condițiile în care România lui Ceaușescu a privit întotdeauna cu suspiciune URSS și a construit propriile sale formule de supraveghere a activității serviciilor de informații KGB și celelalte din statele post-sovietice. CNSAS, o altă instituție care va trebui formată în Republica Moldova, pentru a-i expune pe cei care au făcut poliție politică, cât vor mai fi ei în viață, a scos la iveală dosarele fostei Securități și unitatea 110 anti-KGB, în fapt îndreptată împotriva penetrărilor, spionajului, influențelor serviciilor de informații din țările prietene. Iar lecțiile acesteia, similare celor ale celebrei comisii Gauck, care a expus activitățile Stasi în fosta Germanie de Est, sunt neprețuite. Ca și experiențele statelor baltice, care au parcurs un drum similar celui pe care a pășit Republica Moldova.
Problemele serviciilor de informații într-un stat post-imperial
Fiecare stat are particularitățile sale și metehnele serviciilor de informații sunt legate, firește, de istoria pe care au traversat-o. Dar există lucruri comune pe care le regăsim la fostele colonii, la fostele state sovietice și la statele foste comuniste, care apărau liderii și sistemul politic, nicidecum cetățenii și securitatea reală a statului. Aceste lecții ne arată că, și în Republica Moldova, principalele probleme și metehne sunt penetrarea de către serviciile ruse de informații – FSB și GRU, în primul rând – și controlul sau subordonarea activității serviciilor de informații de către acestea, în paralel cu activitățile de tip stat în stat, în care serviciile de informații au conștiință de sine și își asumă ocolirea oricărui control și dominarea societății și puterii politice în stat sau, și mai mult, se ocupă de bunăstarea proprie și a oamenilor din interior care utilizează informațiile pentru propria îmbogățire și nicidecum pentru apărarea statului. Să le luăm pe rând.
Republica Moldova a fost un stat desprins din Uniunea Sovietică. Nu avea armată, de unde și relativa independență a construirii organismului militar, dar care a fost subreprezentat întotdeauna și lipsit de prestigiu, ciuntit și amenințat cu dezintegrarea, dar și suficient de naiv pentru a fi lesne controlat și penetrat chiar din primele momente ale formării sale de către KGB-ul sovietic și rus, ulterior de către FSB-ul rusesc și de către GRU. Și nici nu era greu: cadrele erau pregătite în fosta URSS, aveau legături cu colegii lor din fostul imperiu iar Declarația de Independență nu a venit și cu o curățire sau măcar un jurământ nou, formal, față de noua patrie a vechilor ofițeri sovietici ai RSSMoldovenești.
Mai mult, populația Republicii Moldova abia își descoperea identitatea românească și s-a declanșat o adevărată luptă între componenta care se revendica de la CSI, succesoarea URSS, și componenta care dorea cu adevărat independența. În cazul statelor foste comuniste, componenta identitară s-a manifestat imediat, era deja asumată, iar ruptura față de URSS, Rusia și față de comunism s-au produs natural. Nu simplu, dar natural, culminând cu dorința de integrare în NATO și UE a acestor state care a trecut și prin etajul curățirii serviciilor de informații. Au participat toate serviciile partenere, cu propriile lor cunoștiințe și liste ce conțineau numele lor care spionaseră pentru sovietici de pe pozițiile deținute în statele foste comuniste, iar eliminarea celor în cauză s-a produs pas cu pas, fără epurări masive dar cu retragerea din prim-planul accesului la informații a celor în cauză și cu pedepsirea și expunerea publică a celor cu probleme în materie de poliție politică.
Muncile lui Hercule pe care Republica Moldova trebuie să le facă
Integrarea în Uniunea Europeană vine și cu o curățire completă a acestor instituții făcută de către Republica Moldova. Desigur, în primul rând SIS, care are propriile reforme pornite și care are propriile proceduri începute. Dar semnalul Gorgan este unul substanțial, care arată o pornire solidă în a intra ca Hercule în grajduri și a le curăța. Toată lumea respectă servicii de informații naționale serioase și solide, care apără statul, dar nimeni nu va accepta vreodată să facă schimb de informații cu instituții penetrate de terțe state și care nu și-au făcut curățenia internă și pe cea în interiorul propriului stat. Care nu pot elimina sau bloca accesul la funcții de răspundere a celor care lucrează în solda fostului patron de la Moscova.
În cazul Republicii Moldova, lucrurile sunt mult mai complicate din cauza existenței unei rupturi majore, a unei falii interne în societate în raport cu viitorul pe care și-l doresc unii și alții. Dacă chestiunea identitară este în curs de clarificare pas cu pas, acceptând auto-determinarea alternativă ca români/moldoveni pe baza educației și a culturii proprii, dar cu termenii foarte clari asumați la nivelul statului, chestiunea orientării occidentale și a drumului către Uniunea Europeană a fost clarificat încă din 2004, când a fost votată cu 100 de voturi pentru și o abținere legea care marca integrarea europeană a Republicii Moldova (în paralel cu legea privind autonomia regiunii nistrene). Referendumul constituțional din această toamnă, concomitent cu alegerile prezidențiale, vine să consemneze această realitate și să o înscrie în Constituția Republicii Moldova.
Totuși împărțirea loialităților între Est, Rusia, CSI, Comunitatea economică euro-asiatică și Vest – UE, democrație, stat de drept – crează mult mai multe probleme în reformele din interiorul instituțiilor statului din cauza loialităților divizate. Și aici vorbim despre cele evidente, ale închinării statului unui stat străin, Rusia versus independența reală instituțională și funcțională. Nu întâmplător Parlamentul Republicii Moldova a adoptat sau modifcat legea privind trădarea de țară care va trebui să acționeze și aici. Iar cazul Gorgan anunță doar faptul că, fără tăgadă sau drept de apel, curățenia vine, la nivelul general al tuturor instituțiilor.
Construcția instituțională a unui stat serios se face cu greu. Se face pas cu pas. Se face cu oameni. Nu există îngeri și demoni absoluți, ci oameni cu plusuri și minusuri, cu metehne și înclinații, cu loialități și aspirații. Dar curățirea grajdurilor lui Augias și din punctul de vedere al rupturii de serviciile de informații ruse, moștenitoare ale celor sovietice, trebuie obligatoriu făcută. E un drum lung, nu se petrece peste noapte, și trebuie cunoaștere, profesionalism, hotărâre și, de ce nu, încăpățânare, în sensul bun, pentru a o face. Cu toate consecințele pe care le aduce un asemenea proces.
Inamicul din oglindă: proceduri, verificări, contra-spionaj și contra-informații solide
Să ne lămurim: spionajul și tentativele oricui de a culege informații vor exista întotdeauna. Și în Occident, în cele mai dezvoltate state cu cele mai puternice instituții se înregistrează, din când în când, penetrări, expunerea spionilor, arestarea sau schimbarea lor. Ucraina a rezolvat problema după Maidan și mai ales după declanșarea războiului, pe baza rivalității majore și a rupturii necesare a serviciilor de informații, Republica Moldova trebuie să o facă pas cu pas, echilibrat și probat, caz cu caz. Totul este să existe voință. Iar cazul Gorgan dezvăluie faptul că există deja voința politică pentru un asemenea pas crucial.
Iar Chișinăul nici nu trebuie să inventeze roata: trebuie doar să aplice regulile și procedurile existente, în aceste cazuri, proceduri proprii activității de intelligence, dar și a celor de contra-informații și contra-spionaj. Verificarea periodică, instituții și componente dedicate acestei munci, consultanța externă, pregătirea profesională solidă, toate vor ajuta pe această cale. Care va fi de ajutor fiecărui cetățean al Republicii Moldova, care trebuie să știe că cineva îl apără și protejează, că nu abuzează de acest statut și această funcție asumându-și restricțiile aferente legate de politică și afaceri, că nu îi va face dosare aiuristice și-l va îndepărta de perspectiva de a-și realiza ambițiile și opțiunile potrivit cu propriile abilități, pregătire și dorințe, nu îi va lua proprietățile sau afacerile și, din contra îi va apăra drepturile individuale ale sale și ale tuturor cetățenilor, dreptul de proprietate și proprietatea însăși, și-l va proteja contra intereselor private nelegitime sau din instituțiile unui stat neprieten, dar și împotriva abuzurilor statului propriu.
Pentru că rolul fundamental al instituțiilor securității într-un stat democratic este să situeze în centrul preocupărilor sale omul, cetățeanul, alegătorul și contribuabilul. Sursa fundamentală a suveranității. Drepturile omului pentru fiecare cetățean. Nu ale președintelui sau directorului instituții sau ale oricărei persoane politice. Nu ale unui partid politic sau ale unui regim. Nu ale unui oligarh sau corporație sau multimiliardar din interior sau din afară deasupra sau în dauna unora individuale. Ci pe ale tuturor cetățenilor, ale societății și ale statului cu instituțiile sale. Asumându-și restricții ale activității angajaților săi pe durata vieții, oferind un contract social distinct acestor cadre ultra-specializate pe care și le recrutează, le pregătește, le supraveghează și protejează în același timp și le și elimină atunci când nu respectă regulile castei. Sub controlul total democratic și civil.
Deci mult succes! Cazul Gorgan este o (primă) veste bună!
