Scena este foarte comună, dar atât de încărcată de frustrare încât mesele ajung deseori să se transforme în adevărate câmpuri de luptă pentru multe familii: pui farfuria pe masă, iar copilul dă din cap și spune răspicat „Nu vreau!”. Părinții, de obicei, încep să se întrebe dacă este un capriciu, dacă ei au greșit ceva sau dacă cel mic este pur și simplu obosit. În spatele acelui „nu, mulțumesc” se poate ascunde însă un fenomen mult mai subtil: neofobia alimentară, notează cookist.it.

Ce este neofobia alimentară

În limbajul de zi cu zi se spune adesea că un copil este „mofturos” sau „pretențios”, în timp ce tu știi doar că ajungi să gătești două feluri separate – unul pentru el și unul pentru restul familiei. Dar neofobia alimentară înseamnă mai mult decât refuzul unor preparate obișnuite: este o reticență specifică față de alimente noi sau necunoscute. Nu toți copiii care refuză un aliment sunt neofobici. Pentru a vorbi despre neofobie trebuie ca micuțul să respingă un aliment necunoscut sau diferit ca formă, culoare sau consistență și să o facă în mod repetat, nu doar o dată.

Cele mai des respinse sunt fructele, legumele, leguminoasele – alimente sezoniere, uneori cu gust amar sau cu texturi mai puțin atractive – în absența unor reacții adverse. Deci nu e vorba despre o alergie sau intoleranță, ci despre un comportament care se repetă ocazie după ocazie.

Neofobia este atât de frecventă în dezvoltarea alimentară a copiilor, încât nu este considerată o problemă medicală în sine, dar necesită atenție dacă persistă, dacă se extinde și la alimente anterior acceptate sau dacă afectează varietatea și calitatea dietei. Este important să nu o confundăm nici cu simple capricii, nici cu un veritabil tulburare alimentară – care are nevoie de evaluare și sprijin specializat.

Citeşte şi:  Peste 2000 de copii au vizitat Parlamentul de la începutul acestui an

Citește și: Experți din peste 15 țări, reuniți la Chișinău pentru a discuta securitatea globală a sănătății


Când apare și de ce

Neofobia alimentară apare în mod tipic în perioada în care copilul devine mai autonom – iată de ce nu o observăm în timpul diversificării. În primii doi ani, cei mici acceptă în general cu ușurință alimente noi, dacă sunt prezentate adecvat. Vârful neofobiei se situează între 2 și 6 ani, cu variații individuale influențate de mediul familial.

Cum depășești selectivitatea alimentară

1. Reduce presiunea, crește curiozitatea

Forțarea copilului să guste un aliment nou rareori dă rezultate pozitive – dimpotrivă, poate amplifica refuzul. Un moment de masă relaxat, fără tensiune, îl ajută să observe, să miroasă, să atingă și, cu timpul, să guste. Familiaritatea reduce teama.

2. Expunere repetată și graduală

Una dintre strategiile cele mai eficiente este transformarea noului în familiar:

  • Oferă același aliment în mai multe ocazii și sub forme culinare diferite, fără să îl ascunzi, ba chiar explicând ce conține o chifteluță de legume sau un pesto de verdețuri.

  • Permite explorarea senzorială: să atingă, să miroasă, să vadă alimentul înainte de a-l servi în farfurie.

  • Acceptă că prima degustare poate fi minusculă: un singur mușchi este suficient. Scopul inițial nu este să mănânce o porție întreagă.

3. Implică-l în preparare

Un copil care participă la cumpărături, prepară, spală, amestecă sau gustă în timpul gătirii dezvoltă o relație de apropiere și curiozitate față de aliment. Implicarea îl face responsabil și mult mai dispus să încerce.

4. Fii un model pentru el

Cei mici învață prin imitație. Mesele luate împreună, fără tabletă, telefon sau televizor, îl ajută să vadă cum părinții sau frații mănâncă cu plăcere ceva nou – ceea ce îi crește încrederea în acel aliment.

Citeşte şi:  Prins cu buletin fals la vamă

5. Diversifică mult în primele luni ale diversificării

Poate pentru tine acest punct vine târziu, dar perioada 6–24 luni este crucială pentru prevenirea neofobiei. Atunci copilul este cel mai deschis la gusturi și texturi noi. Introducerea unei mari varietăți – inclusiv fructe și legume amare sau acide – reduce riscul apariției unei neofobii severe mai târziu.

6. Când să te îngrijorezi și să ceri ajutor

Este important să consulți medicul pediatru dacă:

  • copilul refuză aproape toate alimentele;

  • pierde în greutate;

  • reacționează cu un dezgust puternic (vomă, dureri de burtă).

Pediatrul poate recomanda evaluarea de către un dietetician pentru cazurile mai severe.

7. Un model zilnic consecvent – checklist util

  • Oferă un singur aliment nou o dată, lângă alimente familiare.

  • Evită comentariile de tip „mănâncă tot”, „mănâncă pentru că am gătit pentru tine”, „mănâncă pentru că e sănătos”. Oferă, observă și lasă-l să decidă.

  • Stai la masă cu el și gustă același aliment.

  • Invită-l să interacționeze cu alimentul: să îl spele, să îl atingă, să îl vadă, să îl pună în farfurie.

  • Nu te descuraja: uneori sunt necesare 10–15 expuneri înainte ca un copil să accepte un aliment dificil.

  • Menține o atmosferă calmă: masa trebuie să fie un moment de plăcere și descoperire.

  • Celebrează micile victorii, fără a le exagera.