În timp ce umbra negocierilor de pace planează asupra câmpului de luptă, Kievul și Moscova încearcă să pună în scenă chiar și cea mai mică urmă de succes. Împreună cu infiltrări spectaculoase în teritoriul inamic, care nu duc neapărat la câștiguri teritoriale, aceste cascadorii publicitare complică sarcina celor care cartografiază conflictul, ale căror rapoarte sunt analizate cu atenție de analiști militari și jurnaliști, scrie COURRIER INTERNATIONAL, potrivit stiripesurse.ro.
Ceața războiului se îngroașă pe măsură ce iarna se instalează în Ucraina. Înainte de orice potențiale discuții de pace, Kievul și Moscova încearcă să-și maximizeze câștigurile teritoriale prin orice mijloace posibil. “Fiecare parte încearcă să-și pună în scenă succesele”, explică “Kyiv Independent” într-un articol amplu publicat pe 2 decembrie. “Însăși ideea de control teritorial este extrem de contestată”. Drept urmare, delimitarea zonei de contact dintre cele două armate se dovedește din ce în ce mai dificilă și “din ce în ce mai politică”.
Un exemplu excelent este orașul Pokrovsk, unde luptele fac ravagii de optsprezece luni. Căderea acestui oraș strategic din regiunea Donețk a fost anunțată cu surle şi trâmbiţe de Kremlin la începutul lunii decembrie. Această informație a fost însă infirmată de Kiev, care se agață de focarele de rezistență rămase.
Pentru a încerca să risipească această ceață, analiștii militari și jurnaliștii se bazează pe hărți elaborate de organizații independente, inclusiv Institutul pentru Studiul Războiului, un think tank american, și specialiști în informații open source (OSINT), printre care AMK Mapping, din Noua Zeelandă, Deep State-ul ucrainean (foarte precaut în privința avansurilor rusești) și grupul finlandez Black Bird.
Aceste grupuri încearcă să compare declarațiile oficiale cu videoclipuri postate de soldați pe rețelele de socializare (în special aplicația de mesagerie Telegram), imagini din satelit și relatări ale martorilor oculari direcți de pe linia frontului. Adesea, “aceste hărți contrazic versiunea oficială”, notează ziarul în limba engleză de la Kiev. Confruntat cu avansul incontestabil al trupelor rusești pe străzile din Pokrovsk, Comandamentul General ucrainean, de exemplu, a încercat să minimalizeze situația, “publicând date vechi de câteva luni care îi arătau pe ruși în afara orașului”.
Pentru a complica și mai mult sarcina acestor “Osintori”, aparențele pot fi înșelătoare. Imaginea unui steag plantat în teritoriul inamic nu înseamnă neapărat că un oraș a fost capturat sau recucerit, subliniază “Kyiv Independent”. Această practică, extrem de simbolică pentru ambele părți, nu echivalează întotdeauna cu controlul teritorial, deoarece ar putea fi opera unei echipe infiltrate”.
Rușii au recurs la acest tip de operațiune de comunicare în mai multe sate, la fel cum au făcut și ucrainenii la Pokrovsk pe 6 noiembrie la primărie, într-o manevră efectuată “în detrimentul logicii militare”, potrivit ziarului din capitală, fondat în 2021 cu câteva luni înainte de începerea războiului.
Mai presus de toate, încercările de a delimita cu precizie liniile frontului sunt îngreunate de o schimbare semnificativă în natura conflictului. Au dispărut atacurile blindate masive; rușii exploatează din ce în ce mai mult golurile dintre pozițiile ucrainene – o consecință a unei lipse cronice de soldați – pentru a se infiltra la câțiva kilometri în spatele liniilor inamice. “Grupuri mici de doi sau trei soldați, bine camuflați, primesc ordin să nu atace linia frontului, ci să vizeze operatorii de drone și să semene haos”. Drept urmare, sectoare întregi sunt străbătute “de regimente de infanterie rusești și ucrainene care ocupă poziții în spatele liniilor inamice”.
Institutul pentru Studiul Războiului, o sursă cheie pentru “Courrier International”, a adăugat recent o a cincea categorie de mișcări, denumită “infiltrări ale armatei rusești”, pe hărțile sale zilnice care seamănă cu o cuvertură de patchwork. “Anterior, zonele gri desemnau ținutul nimănui prins între primele două linii inamice”, notează “Kyiv Independent”. “Acum, zona gri desemnează mai degrabă o zonă de contact, cu poziții care se suprapun”.
