De ce Rusia se chinuie în Kursk și cum vrea Putin să folosească Belarusul ca să-i oprească pe ucraineni

De ce Rusia se chinuie în Kursk și cum vrea Putin să folosească Belarusul ca să-i oprească pe ucraineni

După trei săptămâni de lupte, Rusia încă se chinuie să alunge forțele ucrainene din regiunea Kursk, un răspuns surprinzător de lent și discret al Moscovei la prima ocupare a teritoriului său după al Doilea Război Mondial, totul reducându-se la lipsa de forțe suplimentare și la prioritățile lui Vladimir Putin, cred experții. În opinia acestora, liderul de la Kremlin ar putea recurge la Belarus ca să oprească ofensiva trupelor lui Volodimir Zelenski.

Ce vrea Putin

Cu cea mai mare parte a forțelor sale armate angajate în luptele din interiorul Ucrainei, Kremlinul pare să nu aibă deocamdată suficiente rezerve pentru a alunga forțele Kievului din Kursk, potrivit stiripesurse.

Citește și: Kievul anunţă că vrea să oblige Moscova, prin ofensiva în Rusia, la negocieri ‘echitabile’

Reamintim că forţe ucrainene au intrat pe 6 august în regiunea Kursk, de la frontiera cu Ucraina, luând trupele ruse prin surprindere.

După luni de retragere în faţa trupelor ruse pe frontul din estul Ucrainei, această operaţiune militară este cea mai mare incursiune a unei armate străine pe teritoriul rus de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Potrivit guvernului de la Kiev, Ucraina vrea să creeze o “zonă tampon” şi “coridoare umanitare” în regiunea rusă ocupată.

Ofensiva dramatică a Ucrainei în Rusia a schimbat dinamica războiului și a dezvăluit și mai mult punctele slabe ale Kremlinului, provocând o altă fisură în unitatea aparentă de monolit a Moscovei. “Guvernul Rusiei este sub presiune,” a scris The Hill.

La rândul lor, analiștii de la Atlantic Council au afirmat că “armata rusă a suferit deja o pierdere gravă a statutului său în primii doi ani de război datorită unui șir de eșecuri pe câmpul de luptă și a unor înfrângeri penibile. Recentul avans al Ucrainei în Federația Rusă însăși a afectat și mai mult reputația militară a Rusiei. În câteva zile, forțele ucrainene au reușit să pună mâna pe mai mult pământ rusesc decât a câștigat armata lui Putin în Ucraina în ultimele șapte luni.”

Cu toate acestea, președintele Putin nu pare să vadă atacul – sau cel puțin, să lase impresia că îl vede – ca pe o amenințare suficient de gravă pentru a justifica retragerea de trupe din regiunea Donbas din estul Ucrainei, care este ținta sa prioritară, a scris AP.

“Putin se concentrează pe prăbușirea statului ucrainean, despre care crede că va face automat orice control teritorial irelevant,” a scris Tatiana Stanovaya, bursieră la Carnegie Russia Eurasia Center.

Vorbind despre prioritățile lui Putin, ziariștii AP au reamintit că la câteva luni după lansarea invaziei pe scară largă împotriva Ucrainei, în februarie 2022, Putin a anexat ilegal regiunile ucrainene Donețk, Lugansk, Zaporijnia și Herson ca parte a teritoriului rus. Capturarea completă a acestora a devenit din acel moment o prioritate esențială pentru armata rusă.

În iunie, liderul de la Kremlin a declarat că Kievul trebuie să-și retragă forțele din părțile acelor regiuni pe care le controlează, ca o condiție pentru demararea discuțiilor de pace, o cerere pe care Ucraina a respins-o.

“În manevrarea forțelor pentru a face față incursiunii Ucrainei, Rusia face tot posibilul pentru a evita atragerea de unități din propria ofensivă din Donbas,” a spus Nigel Gould-Davies de la International Institute of Strategic Studies (IISS) din Londra. “Rusia consideră în prezent că poate limita amenințarea pe propriul pământ fără a-și compromite cel mai important obiectiv din Ucraina.”

Astfel se explică de ce, chiar dacă forțele ucrainene au intrat în Kursk pe 6 august, trupele ruse și-au continuat înaintarea lentă în jurul orașului strategic Pokrovsk și în alte părți ale zonei Donețk.

“Rusia este foarte dornică să-și continue atacurile către Pokrovsk și să nu ia resurse de la Pokrovsk ca să le desfășoare în Kursk,” a spus Nico Lange, analist la Center for European Policy Analysis din Washington.

AP a precizat că, spre deosebire de Pokrovsk, unde forțele ucrainene au construit fortificații extinse, alte părți din Donețk încă sub control ucrainean sunt mai puțin protejate și ar putea fi semnificativ mai vulnerabile la atacul rusesc dacă Pokrovsk va fi capturat de armata lui Putin.

Vorbind despre Kursk în cadrul întâlnirilor cu oficialii de la Moscova, Putin a descris de altfel incursiunea drept o încercare a Kievului de a încetini campania rusă din Donețk, unde a spus că avansul Rusiei s-a accelerat în ciuda incursiunii ucrainene în Kursk.

Rusia a lansat, de asemenea, un baraj constant de lovituri cu rază lungă de acțiune asupra rețelei electrice a Ucrainei. De exemplu, un atac desfășurat luni asupra instalațiilor energetice a fost unul dintre cele mai mari de până acum de la începutul războiului, implicând peste 200 de rachete și drone. Atacul a cauzat întreruperi de curent pe scară largă și a evidențiat lacune în apărarea antiaeriană a Ucrainei, care trebuie să protejeze atât trupele din prima linie, cât și infrastructura esențială a țării.

Minimalizarea atacului ucrainean

Concentrat pe capturarea celor patru regiuni ale Ucrainei, Putin a căutat așadar să acorde o importanță redusă incursiunii forțelor Kievului în Kursk.

“În loc să mobilizeze populația împotriva unei amenințări la adresa patriei, Kremlinul este nerăbdător să minimizeze incursiunea,” a spus Gould-Davies de la IISS.

Confruntată cu realitatea ocupării teritoriului Rusiei, mașina de propagandă de la Moscova a căutat să distragă atenția de la eșecul militar evident, concentrându-se pe eforturile guvernamentale de a ajuta cei peste 130.000 de locuitori strămutați din casele lor.

Mass-media controlată de stat a prezentat atacul asupra Kurskului ca dovadă a intențiilor agresive ale Kievului și o probă semnificativă că Rusia a fost justificată să invadeze Ucraina pe 24 februarie 2022.

Tatiana Stanovaya a remarcat că, deși mulți rezidenți din Kursk ar putea fi supărați pe Kremlin, sentimentul general la nivel național ar putea de fapt favoriza autoritățile de la Moscova.

“Deși (ofensiva ucraineană în Kursk) este cu siguranță o lovitură pentru reputația Kremlinului, este puțin probabil ca ea să provoace o creștere semnificativă a nemulțumirii sociale sau politice în rândul populației,” a spus analista. “Atacul ucrainean ar putea duce de fapt la o reunire (a rușilor) în jurul steagului și la o creștere a sentimentelor anti-ucrainene și anti-occidentale.”

Lipsa de resurse a Moscovei

AP l-a citat pe președintele ucrainean Zelenski care a declarat că operațiunea din regiunea Kursk este menită să creeze o zonă tampon pentru a împiedica atacurile rusești. Principalul său comandant militar, generalul Oleksandr Sîrski, a declarat zilele trecute că trupele ucrainene controlează 1.294 km pătrați din teritoriul rus și 100 de așezări. Aproximativ 594 de militari ruși au fost luați prizonieri, a adaugat el.

Săptămâna trecută, președintele Zelenski a declarat și el că Ucraina controla peste 1.250 km² din teritoriul rus. Ambele afirmații nu au putut fi verificate independent.

Vorbind prin intermediul unei legături video la televiziunea ucraineană, Sîrski a spus că unul dintre obiectivele incursiunii Ucrainei în Kursk a fost de a “distrage un număr semnificativ de trupe inamice din alte zone,” cum ar fi Pokrovsk și Kurakove în Donbas, iar acest lucru a fost realizat cu succes.

Cu situația de luptă din Kursk în continua schimbare, spre deosebire de liniile frontale statice din Donețk, unitățile ucrainene ar putea merge dintr-o parte în alta în regiunea ocupată fără a stabili o prezență de durată în multe dintre așezările pe care le revendică în prezent.

Observatorii citați de AP s-au declarat convinși că Rusia nu are suficiente resurse bine coordonate pentru a alunga forțele ucrainene din Kursk.

AP a precizat că regiunile ruse Kursk, Briansk și Belgorod au o graniță de 1.160 de kilometri cu Ucraina. Aceasta include o secțiune de 245 de kilometri în regiunea Kursk. Această frontieră avea doar protecție simbolică înainte ca Moscova să invadeze Ucraina în 2022. De atunci, ea a fost întărită cu puncte de control pe drumuri cheie și fortificații pe câmp, dar construirea unor apărări solide a rămas o sarcină deficilă.

Cele mai capabile unități rusești luptă în estul Ucrainei, unde presează ofensive în mai multe sectoare, cu câștiguri progresive, dar constante. Moscova a folosit aceste regiuni pentru a lansa lovituri aeriene și atacuri cu rachete pe teritoriul ucrainean, dar nu are suficiente forțe terestre acolo.

“Eforturile Moscovei de a contracara noua ofensivă ucraineană par limitate la trimiterea de unități din toată Rusia, inclusiv unități de miliție și forțe neregulate,” a declarat Ben Barry, analist la IISS.

Până la incursiunea de la Kursk, Putin s-a abținut de la folosirea recruților în război pentru a evita o reacție publică critică. Tinerii recrutați pentru o misiune obligatorie de un an au servit departe de front, iar cei dislocați pentru a proteja granița din regiunea Kursk au devenit o pradă ușoară pentru unitățile de infanterie mecanizate din Ucraina. Sute dintre ei au fost de altfel capturați, iar 115 soldați au fost schimbați cu prizonieri ucraineni în weekendul trecut.

Comentatorii au notat că Putin este, de asemenea, reticent să cheme mai mulți rezerviști, temându-se de o destabilizare internă, cum s-a întâmplat atunci când a ordonat o mobilizare – ce s-a dovedit a fi extrem de nepopulară – a 300.000 de persoane ca răspuns la o contraofensivă ucraineană în 2022. (Sute de mii de persoane au fugit din Rusia pentru a nu fi trimise pe front).

De atunci, Kremlinul și-a întărit forțele în Ucraina cu voluntari atrași de salariile relativ mari, dar acest flux a scăzut în ultimele luni.

AP a scris că ar fi nevoie de zeci de mii de trupe pentru a disloca complet forțele ucrainene, estimate la 10.000 de soldați, care folosea pădurile dese din regiune ca acoperire.

Generalul Sîrski a spus recent că Rusia a reorientat aproximativ 30.000 de militari de pe linia frontului din estul Ucrainei către regiunea Kursk. Comandantul-șef al Ucrainei a declarat că trupele ruse au fost mutate de pe front, dar nu a clarificat din ce direcții din estul Ucrainei. El a adăugat că numărul trupelor ruse redistribuite “crește,” iar ofensiva de la Kursk pune presiune asupra Moscovei. (https://www.youtube.com/watch?v=X6RtD7rgnpw)

Lipsită așadar în mod clar de resurse pentru o operațiune atât de masivă, Rusia s-a concentrat deocamdată pe stoparea progreselor ucrainene mai profunde prin sigilarea drumurilor și țintirea rezervelor Kievului – tactici care au avut succes parțial.

Între timp, Ucraina a pun în dificultate armata rusă prin distrugerea podurilor peste râul Seym, perturbând logistica unor unități rusești din regiune și creând condiții pentru stabilirea unei zone de control.

Citește și: 278 de secții de votare vor fi deschise în străinătate

Lange a prezis că trupele ucrainene ar putea folosi râul pentru a crea o zonă tampon. “M-aș aștepta ca ucrainenii să găsească mai multe puncte de sufocare pentru logistica și infrastructura rusă, nu neapărat doar poduri, și să le ia sub control,” a spus el.

Riscurile pentru Ucraina

Prin capturarea unei părți a teritoriului rusesc, Ucraina a umilit Kremlinul și a remodelat câmpul de luptă. Dar deturnarea unora dintre cele mai capabile forțe ale țării din est este un pariu riscant pentru Kiev, cred analiștii.

“Toate acestea prezintă un risc considerabil, mai ales dacă efortul de a supraîntinde forțele ruse are ca rezultat supraîntinderea forțelor ucrainene, care sunt mult mai reduse,” potrivit lui Ben Barry de la IISS.

O încercare de a crea un avanpost în Kursk ar extinde și mai mult linia frontului, care are acum peste 1.000 de kilometri, lucru care se va adăuga la provocările cu care se confruntă deja forțele ucrainene – aflate în criză de personal și depășite ca înzestrare de luptă. Apărarea pozițiilor lor în interiorul Rusiei ar ridica probleme logistice serioase, iar liniile extinse de aprovizionare vor deveni ținte ușoare pentru ruși.

“Sistemul rus este foarte ierarhic și rigid, așa că le ia întotdeauna o cantitate semnificativă de timp pentru a se adapta la o nouă situație,” a spus Lange. “Va trebui să vedem cum se poate menține Ucraina acolo, odată ce Rusia s-a adaptat și va ataca cu toată forța.”

Ce rol ar putea juca Belarusul

În contextul ofensivei ucrainene în regiunea Kursk, analiștii de la Atlantic Council au sugerat că președintele Putin s-ar putea s-ar putea folosi de Belarus pentru a forța mâna Ucrainei ca să părăsească zona. Aceasta după ce, potrivit unor informații, trupele lui Alexander Lukașenko s-au adunat în regiuni apropiate de granița cu Ucraina.

Atlantic Council a scris că Rusia a căutat de multă vreme să amplifice implicarea Belarusului în războiul împotriva Ucrainei, dar analiștii cred că, cu această ocazie, Kremlinul are în minte un obiectiv foarte specific. Putin speră că, producând o potențială amenințare belarusă de-a lungul graniței de nord a Ucrainei, el poate forța Kievul să reorienteze trupele ucrainene care participă la atacul în curs din regiunea Kursk și să ușureze presiunea asupra propriei sale armate, care este folosită la maximum.

Pentru a priva Kievul de avantajul actual în Kursk și pentru a preveni alte surprize nedorite, este, prin urmare, perfect logic ca Putin să-și cheme aliatul din Belarus și să-i da indicații ca să organizeze o diversiune.

Atlantic Council a scris că, deocamdată, autoritățile ucrainene par mulțumite să-și limiteze răspunsul la cuvinte puternice de avertizare, împreună cu un minim de precauții militare. De exemplu, într-un comunicat emis pe 25 august, Kievul a cerut autorităților de la Minsk să-și retragă armata de la granița cu Ucraina și a avertizat cu privire la “consecințe tragice” dacă armata belarusă se alătură invaziei ruse a Ucrainei.

Oficialii ucraineni i-au îndemnat pe omologii lor din Belarus “să înceteze acțiunile neprietenoase” și le-au cerut să se retragă dincolo de raza de tragere a forțelor ucrainene. Într-o încercare aparentă de a preciza posibilele consecințe ale oricărei escalade ulterioare, guvernul de la Kiev a remarcat că, dacă armata belarusă va încălca granița, “toate concentrările de trupe, facilitățile militare și rutele de aprovizionare din Belarus vor deveni ținte legitime pentru Forțele Armate ale Ucrainei.”

Declarația Ucrainei a avertizat în mod special Minskul să nu acționeze “sub presiunea Moscovei”.

Analiștii cred însă că, deși nu își pot permite să ignore complet prezența armatei belaruse la granița lor, există puține semne că Ucraina este pregătită să încetinească ritmul ofensivei sale din Kursk pentru a se proteja de o amenințare de invazie pe care puțini din Kiev o consideră credibilă. În schimb, ucrainenii par decis să o trateze ca pe un alt șiretlic rusesc și o cacealma a lui Putin, așa cum au procedat cu așa-zisele sale linii roșii și cu încercările sale de șantaj nuclear, au afirmat comentatorii de la grupul think tank american.

Experții cred de aceea că o invazie belarusă în nordul Ucrainei rămâne foarte puțin probabilă. Deși este adevărat că Lukașenko este aproape în întregime dependent de Kremlin pentru supraviețuirea sa politică, atât el, cât și Putin par să înțeleagă perfect că orice încercare de a forța Belarusul să intre în război s-ar putea sfârși într-un dezastru.

În acest sens, comentatorii au identificat cel puțin trei motive majore pentru care Belarusul ar decide să nu se amestece în războiul Rusia-Ucraina:

• poziția internă a lui Lukașenko, care este suficient de precară pentru a se mai se angaja în conflicte străine;
• societatea belarusă nu a arătat practic niciun interes să se alăture cruciadei anti-ucrainene a Rusiei. Deși sentimentul pro-rus rămâne larg răspândit în țară, mulți belaruși simt un sentiment de solidaritate cu vecinii lor ucraineni și recunosc că renașterea imperialismului rus de astăzi reprezintă o amenințare similară pentru propria lor țară.
• disponibilitatea reală armatei belaruse de a participa la războiul Rusiei, după ce numeroase rapoarte au susținut că ofițerii belaruși sunt profund reticenți să lupte în Ucraina. (https://www.atlanticcouncil.org/blogs/belarusalert/belarusian-military-reluctant-to-join-vladimir-putins-ukraine-war/) Dacă Lukașenko încearcă să-i forțeze, există șanse rezonabile să nu fie ascultat. Acest lucru i-ar putea destabiliza regimul și ar putea duce la consecințe imprevizibile pentru Kremlin.