Noile puncte nevralgice în războiul nervilor aflat în curs dintre Rusia și Occident i-au lăsat pe liderii din SUA și Europa nedumeriți cu privire la modul de reacție
Analiştii au avertizat de ani de zile că Rusia plănuia să folosească diverse metode, precum și amenințarea unui război convențional, pentru a submina Occidentul. Ultimele săptămâni au dovedit că aceste predicții sunt adevărate.
Dmytro Kuleba, ministrul de externe al Ucrainei – a cărui țară se confruntă cu agresiunea rusă de când Moscova a anexat peninsula Crimeea în 2014 – a evidențiat un lanț de evenimente care au arătat o „strategie rusă de a spulbera Europa” pe mai multe fronturi.
Migranți la granița UE, dezinformare și utilizarea aprovizionării cu gaz pentru a constrânge Europa: „Nu sunt evenimente separate”, a spus el.
Acestea sunt principalele puncte de inflamare în lupta continuă, pe mai multe fronturi:
1. Consolidarea militară la granița cu Ucraina
Rusia a început recent să mute echipamente și trupe în vestul țării, ceea ce a determinat Statele Unite să avertizeze în mod privat Europa cu privire la o invazie iminentă a Ucrainei.
Îngrijorările nu sunt lipsite de fundament.
Moscova a trimis trupe pentru a anexa peninsula Crimeea în 2014 și ulterior a trimis contingente mici, dar bine pregătite, peste graniță, în estul Ucrainei, unde un conflict care continuă până în prezent a ucis peste 13.000 de oameni.
Videoclipuri cu tancuri și artilerie care se deplasează prin gări spre Yelnya, la aproximativ 100 de mile de graniță, au fost distribuite pe rețelele de socializare în ultima lună.
Experții militari se străduiesc să găsească o explicație nevinovată pentru ceea ce spun ei că este o activitate militară neobișnuită, în afara ciclului cu exercițiile militare obișnuite.
Ucraina nu este membru NATO, așa că alianța nu este obligată legal să răspundă dacă țara este atacată. SUA și Europa au spus că vor lua poziţie în favoarea Ucrainei, dar rămâne de văzut ce formă ar lua acest lucru dacă Kievul se confruntă cu o nouă invazie.
2. Geopolitica energetică
Rusia a amintit lumii de influența sa energetică globală în această toamnă, când o redresare economică rapidă post-pandemie a declanșat o criză a aprovizionării cu energie.
Europa spera că Rusia, al doilea mare producător de gaze din lume, va spori aprovizionarea prin intermediul rețelei sale extinse de gazoducte.
Rusia a spus „NU” – argumentând că este ocupată să-și umple propriul depozit subteran înainte de iarnă.
Atunci președintele Putin a oferit o soluție: accelerarea certificării celei mai noi conducte din Rusia, Nord Stream 2, iar Rusia ar trimite mai mult gaz prin această rută.
Dar SUA se tem că Moscova va folosi conducta ca pârghie împotriva Ucrainei, care se bazează pe taxele de tranzit de gaze rusești.
Kremlinul nu a făcut niciun secret că o creștere a livrărilor către Europa, unde țări precum Germania nu au nicio alternativă la cantitățile mari de gaze provenite din conducta rusă, depindea de aprobarea noii conducte cu destinație europeană.
3. Dezinformare
Oficialii UE au avertizat că Moscova desfășoară o campanie activă pentru a discredita vaccinurile occidentale și pentru a-și promova propriul ser anti-covid, Sputnik V.
În Germania și Franța, o companie misterioasă care poate avea amprenta Rusiei a oferit bloggerilor de sănătate bani pentru răspândirea de informații false despre riscurile prezentate de vaccinul BioNTech-Pfizer.
În mai multe țări europene, instituțiile media de stat ale Rusiei – inclusiv RT – s-au confruntat cu critici pentru că au oferit o platformă activiștilor anti-vaccin și scepticilor asupra coronavirusului pe fondul pandemiei mortale.
Într-o ultimă încercare de a opri răspândirea dezinformării, YouTube a șters în septembrie cele două canale în limba germană ale RT, declanșând amenințări cu represalii împotriva presei germane din Rusia.
Conținutul anti-vaccin, promovat de mass-media de stat rusă din străinătate, a dat înapoi eforturile Kremlinului de a-și vaccina proprii cetățeni cu Sputnik V.
Comunitățile rusești anti-vaccin au lansat traduceri ale articolelor în limbi străine ale RT, punând la îndoială eficacitatea vaccinului şi a restricțiilor de lockdown.
Nivelurile de vaccinare din Rusia sunt printre cele mai scăzute din Europa, în ciuda faptului că Sputnik V este disponibil pe scară largă de aproape un an.
4. Testarea armelor
Astronauții de la bordul Stației Spațiale Internaționale au fost primii care au aflat despre cel mai recent test de arme al Rusiei săptămâna trecută.
Echipajul format din șapte membri a fost nevoit să se adăpostească în nava lor spațială în timp ce aștepta trecerea unui nor de reziduuri, creat de o rachetă rusă anti-satelit.
După ce inițial au negat că au lansat arma care ar fi pus echipajul spațial în pericol, oficialii ruși au admis în cele din urmă că au efectuat un test anti-satelit cu ascensiune directă.
Testul „ASAT” urmează unei serii de teste cu arme de mare profil, efectuate de Rusia în acest an.
Și săptămâna trecută, Rusia a testat racheta sa hipersonică cu capacitate nucleară „Zircon” de pe o navă de război, folosind ținte simulate în Marea Albă, la o lună după ce într-un alt test militar, a lansat pentru prima dată un „Zircon” de pe un submarin nuclear aflat sub apă.
Putin și președintele american Joe Biden au convenit în acest an să înceapă negocierile pentru înlocuirea ultimului acord privind armele nucleare rămase, care se încheie în 2026. Cele mai recente teste de arme par a fi concepute pentru a stimula poziția de negociere a Rusiei.
5. Balcanii
Influența tot mai mare a Rusiei în Balcani, o regiune marcată de războaie devastatoare în anii ’90, a fost evidențiată luna trecută, când președintele Republicii Srpska, entitatea sârbă bosniacă înființată la sfârșitul conflictului, a declarat că intenționează să-și declare independența deplină față de Guvernul central bosniac de la Saraievo.
Milorad Dodik a negat că încearcă să declanșeze un război, dar a sugerat că Rusia va oferi sprijin dacă Occidentul ar încerca să intervină militar.
Albin Kurti, prim-ministrul din Kosovo, a acuzat Moscova că a alimentat în mod deliberat tensiunile de lungă durată dintre Serbia și unii dintre foştii săi vecini iugoslavi, riscând revenirea la conflict.
În septembrie, ambasadorul Rusiei în Serbia a vizitat trupele desfășurate la granița țării cu Kosovo în timpul unui impas de două săptămâni între Belgrad și Pristina.
Serbia cumpără arme de la Rusia și China, dar insistă că nu se pregătește pentru conflict.
Rusia a certat de ani de zile Occidentul pentru că a favorizat populația musulmană din Bosnia în detrimentul minorității sârbe bosniace și chiar a fost de partea comandanților sârbi condamnați pentru masacrarea musulmanilor bosniaci în războiul din 1992-1995.
6. Criza migranților în Belarus
Membrii UE, Lituania și Polonia, s-au confruntat pentru prima dată cu un număr anormal de mare de solicitanți de azil care trec prin granița poroasă cu Belarus în această vară, după ce Alexander Lukașenko, dictatorul belarus, a amenințat că va „inunda” Europa cu migranți ca răspuns la sancțiunile paralizante ale Occidentului.
Câteva mii de solicitanți de azil din Orientul Mijlociu au rămas blocați în pădure lângă un punct de trecere a frontierei săptămâna trecută, deoarece Polonia a refuzat să-i lase să intre, declanșând o criză.
Lukașenko – care a devenit un paria pe continent după o represiune brutală împotriva unei mișcări de opoziție care aproape l-a scos de la putere anul trecut – a ajuns să se bazeze doar pe președintele rus Vladimir Putin pentru supraviețuirea sa politică.
Ar fi greșit să-l descriem drept o marionetă a Kremlinului. Lukașenko, în ciuda faptului că a devenit aproape complet dependent de ajutorul economic și politic al Rusiei, nu a recunoscut pretenția Rusiei asupra peninsulei Crimeea și nu a ridicat un deget când forțele sale au arestat un jurnalist de la un ziar pro-Kremlin.
Dar dacă vreun lider străin s-ar fi putut sprijini pe dictator pentru a opri criza, acesta ar fi fost Putin. De asemenea, a oferit Moscovei șansa de a mustra Bruxelles-ul pentru lipsa de inimă față de bărbații, femeile și copiii săraci care dorm în condiţii mizerabile la pragul Europei.
Material semnat de Nataliya Vasilyeva, corespondent The Telegraph la Moscova.