Probabil că mulți dintre noi au auzit că pe vremuri se spunea că unii dintre nobili sau cei cu rang înalt aveau, spre deosebire de oamenii de rând, „sânge albastru”. De ce s-a spus albastru și nu verde, sau altă culoare? De unde vine, de fapt, această expresie?
Expresia „sânge albastru” se folosea încă din perioada medievală și a luat naștere în Spania, după procesul prin care regatele creştine din nordul Spaniei şi Portugaliei de azi au recucerit peninsula iberică de la musulmani şi mauri. Înalta nobilime spaniolă pretindea că, spre deosebire de nobilii „de categorii inferioare“ care aveau felurite amestecuri de sânge, mai ales de sânge maur, avea un sânge albastru, pur. Cu alte cuvinte, făcea diferența între nobili și țărani.
Există speculații conform cărora aceste familii nobile aveau o piele mai albă, ceea ce ar fi dezvăluit mai mult din venele albastre de dedesubt, ceea ce nu se putea aplica și la țărani, care aveau pielea mai colorată pentru că stăteau mult la soare. Această idee a pielii palide și a venelor vizibile este o explicație populară pentru utilizarea termenului de „sânge albastru”. Dar de ce albastru? Ce semnifica această culoare?
„Alegerea culorii albastre pentru sânge se explică prin faptul că, în mare parte, costumele, blazoanele şi mai cu seamă cordoanele şi panglicele decoraţiilor erau pe atunci azurii, albastrul fiind culoarea preferată şi reprezentativă a membrilor înaltei aristocraţii. Ei doreau astfel să se deosebească atât de tagma prelaţilor, care adoptaseră veşminte de culoare roşie (de unde şi denumirea de «roşu-cardinal»), cât şi în special de «vestoanele verzi» populare (culoarea verde fiind a vulgului şi deci considerată vulgară)”, potrivit dicţionarului de cuvinte, expresii, citate celebre, semnat de I. Berg., relatează adevărul.ro.
Oficial, în documente, expresia a fost folosită pentru prima dată în Anglia, în anul 1811. La acea vreme, presa a consemnat că nobilii din Valencia medievală erau împărţiţi în trei clase: cei cu sânge albastru, cei cu sânge roşu şi cei cu sânge galben. Ulterior, obiceiul a preluat treptat de nobilii din toată Europa, dorind să distingă într-un fel de clasele inferioare.