Deputata PAS, Angela Munteanu-Pojoga despre sistemul de învățământ: Avem școli unde sunt peste 40 de elevi la un singur învăţător

Deputata PAS, Angela Munteanu-Pojoga despre sistemul de învățământ: Avem școli unde sunt peste 40 de elevi la un singur învăţător

Angela Munteanu-Pojoga este deputat în Parlamentul Republicii Moldova, la primul mandat, membru al Partidului Acțiune și Solidaritate.

În ultima perioadă, se discută mult despre sistemul de învățământ din Moldova. Suntem martori la scandaluri despre cum copii sunt bătuți în școli de către profesori. Totodată, profesorii prin coridoarele școlii vorbesc că în curricula școlară se fac multe schimbări și nu reușesc să facă față. De la sistemul de învățământ defect pornesc cele mai multe probleme sociale de care ne poticnim astăzi.

• Cum este școala moldovenească de azi? Cum o evaluați din punctul de vedere al nivelului, al calității și eficienței? Care sunt, în opinia dvs., principalele probleme ale educației? 

Mulțumesc pentru interesul manifestat pentru subiectul educației. Mă bucur, că în ultimul timp, îl văd tot mai des pe agenda publică. Mulțumesc și pentru oportunitatea de a vorbi despre acest domeniu care mă interesează în mod special. Și cred cu desăvârșire că trebuie să fie un subiect prioritar pe agenda noastră a tuturor pentru că e vorba de copii nostri, de viitorul nostru.

Deși am studii pedagogice la Cluj-Napoca, nu am profesat în domeniul educațional și deaceea nu mă consider un bun cunoscător în domeniul educației. Dar pe parcursul ultimelor 4 ani am analizat mai multe probleme legate de domeniul educației și am propria opinie pe anumite aspecte.

Am citit undeva un articol și mi-a rămas în memorie citatul:“Cum este școala noastră de astăzi, așa va fi viitorul nostru de mâine”. E un mare adevăr….

Pornind de la această idee, vreau să spun că, chiar dacă s-au făcut anumite schimbări în domeniu și astăzi descoperim o mare deschidere pentru reformarea sistemului educțional din partea noului ministru al educației, cred că școala moldovenească este încă una care trebuie reformată, modernizată și să fie mai deschisă schimbărilor. Pentru că după mine, școala de la noi  este încă una rigidă.

Și aici vreau să  pornesc de la una dintre concluziile unei evaluări internaționale, Studiul internațional PISA (Programme for International Student Assessment), care spune că elevii din RepublicaMoldova sunt analfabeți funcțional și care arată că aproape jumătate dintre elevii din țară înțeleg o puțină parte din ceea ce învață și citesc la școală. Cea mai gravă situație este la sate. Statisticile arată că acolo copiii înregistrează cele mai mici rezultate și discrepanța dintre școlile din sate față de școlile de la oraș este foarte mare.

Acest studiu măsoară competențele copiilor la trei domenii (lectura, științe și matematica) și cei care nu ating nivelul de bază de competențe la aceste trei domenii sunt considerați copii din grupul „analfabeților funcționali”. În acest studiu, Republica Moldova se plasează pe locul 50 și ceva din 79 de state, evident aceste rezultate sunt chiar foarte proaste, așa cum spun și specialiștii din domeniu.

Ce înseamnă acest lucru? E vorba de copii care pot citi, dar care nu pot înțelege sau nu pot interpreta mesajul textului pe care îl citesc. De exemplu, dacă vorbim de literatură, e vorba de copii care pot citi un text, dar nu înțeleg mesajul până la capăt și nu înțeleg îndemnul moral al acelui text. Probleme sunt multe.

În primul rând, mai există școli cu puțini copii care nu au condiții adecvate, nemaivorbind de o bază de materiale didactice suficiente care să asigure cât de cât un nivel de educație modern, să-i spunem, suficient, astfel încât copilul să fie sigur că în perioada celor nouă ani de școală, de gimnaziu, cel puțin, a luat de la școală minimumul ce-i trebuie lui în viață.

• V-ați autosesizat pe cazul comportamentului inuman, manifestat față de copii, de către o educatoare de la Grădinița Nr.38 din municipiul Bălți. Astfel de cazuri sunt multe în Moldova, despre care se tace, de cele mai multe ori. Cu ce rezultate s-a soldat sesizarea Dvs? 

Da, de fiecare dată, când am auzit de un caz de abuz față de un copil, ori când am fost sesizată de un părinte pe un caz de violență sau bullying și din păcate acest lucru mi se întâmplă tot mai des în ultima perioadă, m-am autosesizat.

Mi se pare că este menirea unui ales al poporului, dacă vreți, să nu fie indiferent la problemele  cetățenilor. De fapt, dacă stau și mă gândesc, o bună parte din inițaitivele legislative pe care le-am propus plenului, pornesc de la cazuri concrete.

Dar să revin la cazul de la Bălți, știu că imediat, după demersul meu a fost suspendată activitatea cadrului didactic și a ajutorului de educator acuzat de tratament inuman, a fost instituit grupul de lucru pentru examinarea cazului și demararea anchetei de serviciu, s-a realizat un sondaj în rândul părinților din cadrul Gradiniței nr.38, referitor la aprecierea bunăstarii copiilor în mediul educțional preșcolar. A fost elaborat planul instituțional de remediere a situației, cu accent pe promovarea practicilor prietenoase copiilor, specialiștii SAP au realizat evaluarea psihologică a copiilor din grupa unde a avut loc incidentul, au fost organizate mai multe ședințe extraordinare cu părinții.

Am făcut un demers către Procuratura Bălți, Inspectoratul de Poliție care au deschis un dosar penal și care s-a soldat cu câștig de cauza și ajutorul de educator a fost concediată, fără dreptul de a mai activa în instituțiile de învățământ. Știu că primarul de atunci, promisese chiar să instaleze camera video în grupele mici și să asigure un mediu protectiv copiilor. Mai știu că i s-a administrat pedeapsa disciplinară-mustrare, responsabilului de la ANET și asistentei medicale, iar directorului instituției i-a fost aplicată sancțiunea administrativă -preîntâmpinare.

S-a luat atitudine și asta mă bucură. E foarte important ca fiecare dintre noi să se autosesizeze și să aibă curajul să vorbească și să ceară sprijinul autorităților, atunci când e vorba de violență, bullying și abuz. E foarte important să încurajăm copii să vorbească, părinții. Doar așa putem să schimbăm mentalitatea să promovăm o societate nonviolentă, o societate incluzivă. Indiscutabil, asta pornește de la fiecare dintre noi în parte.

• În Moldova se face o evaluare a profesorilor din punct de vedere psihologic?

Din câte știu eu, nu se face o astfel de evaluare, deși, în ultimul timp, am mai auzit astfel de discuții în societatea noastră. Cât de relevant este acest lucru, cred că trebuie să se expună, în mod special, experții, psihologii.

• Dvs. sunteți Autoarea inițiativei legislative prin care a fost reglementată noțiunea de „bullying”. Potrivit unui studiu realizat în 2019 de UNICEF, peste 85 la sutădintre elevii claselor a VI-a – XII-a sunt afectați de bullying, în rol de victimă, agresor sau martor. Cum credeți care este cauza că în ultimii ani bullying-ul a luat amploare?Cum putem distinge bullying-ul de anumite conflicte obișnuite între copii? 

Da, sunt autoarea legii pe care am numit-o simbolic, legea anti-bullying. Este unul din proiectele care s-a născut din istorii concrete, cazuri care au venit de la părinți, ai căror copii au avut de suferit din cauza bullyingului în școală. Pe de o parte, e trist să constatăm creșterea numărului de cazuri, dar e bine că oameni au curajul să vorbească, cer ajutorul autorităților.

Vreau să-ți spun că în rezultatul implimentării legii, începand cu 2023 a fost lansat un nou model de raportare a cazurilor de violență, neglijare, exploatare și trafic de copii, care conține un compartiment aparte privind cazurile de bullying.Și asta e un pas important. Conform datelor  statistice , în semestru 2 al anului de studii 2022-2023 au fost înregistrate 610 cazuri de bullying din numarul total de 4498 cazuri suspecte de  abuz, neglijare, exploatare și trafic.

Înclin să cred că, nivelul de creștere e determinat de faptul că tot mai multă lume are curajul  să vorbească despre situațiile de bullying cu care se confruntă.

• Cum putem distinge bullying-ul de anumite conflicte obișnuite între copii.

Bullying-ul este o formă  de agresivitate care se manifestă în relațiile dintre copii și se referă la acele comportamente prin care un copil sau un grup de copii rănește, dăunează, provoacă suferință, neputință, aduce prejudicii demnității personale în mod intenționat și repetat pentru a obține beneficii sociale: statut, putere, influență în grupul de semeni, prestigiu, popularitate în condițiile în care între copilul/grupul care rănește și copilul rănit există un dezechilibru de putere. Acest tip de agresivitate se desfășoară în relațiile dintre frați, în unitățile de învățămînt și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale.

Dezvoltarea tehnologică a permis ca toate comportamentele menționate mai sus să poată avea loc și în mediul online, pe rețelele sociale, prin e-mail sau alte platforme. Acestea poartă numele de cyberbulling – acesta are loc și mai ușor, pentru că este mult mai facil ca o persoană să se ascundă în spatele unui ecran și e mult mai greu de contracarat.

Specialiștii au semnalat complexitatea consecințelor bullying-ului asupra celor trei categorii de actori (agresori, victime, martori), dar și faptul că există consecințe pe termen scurt și pe termen lung.

Consecințele pe termen scurt: scaderea motivației pentru a studia, absenteismul școlar, abandonul școlar, apariția situațiilor de depresie, plecarea din instituția de învățământ.

Consecințele pe termen lung: preluarea comportamentelor agresive, formarea comportamentelor deviante, apariția unor probleme de sănătate mintală, în cazuri speciale, pot apărea tentative de suicid.

• Care sunt semnele care ne arată că un copil este victima acestui fenomen? 

Specialiștii susțin că Bullying-ul poate avea loc indiferent de context, însă copiii care sunt agresați prezintă unul sau mai mulți factori de risc, fie că sunt percepuți ca fiind diferiți față de colegii lor – sunt fie supraponderali sau subponderali,fie poartă ochelari sau se îmbracă diferit, fie sunt transferați recent la școala respectivă sau nu își pot permite ceea ce au ceilalți copii sau sunt percepuți ca fiind slabi sau incapabili de a se apăra, de multe ori pot fi copiimai sensibili , depresivi, anxioși sau au o stimă de sine scăzută, ori pur și simplu sunt mai puțini populari decât ceilalți și au puțini prieteni.

Copiii care sunt hărțuiți suferă atât pe plan emoțional, cât și social, pentru că le este greu să își facă prieteni, astfel că vor avea o stimă de sine scăzută: vor începe să creadă că ceea ce se spune despre ei este adevărat. Mai mult, și părinții victimelor pot experimenta un sentiment de eșec cu privire la creșterea și îngrijirea copilului lor și pot fi copleșiți de întreaga situație.

Anumite studii arată că bullying-ul poate cauza schimbări la nivelul creierului și astfel crește riscul de a dezvolta tulburări psihice, având, totodată, consecințe asupra proceselor care formează memoria. Iată de ce, este foarte important ca toți factorii de decizie, precum părinții, profesorii, dar și autoritățile să coopereze pentru a înțelege fenomenul de bullying, consecințele acestuia și pentru a găsi modalități de a-l stopa.

Mă bucur mult să constat că în ultimul timp a apărut pe agenda publică conceptul “starea de bine în școală”, chiar eu pe platforma parlamentară am organizat o întâlnire cu Anca Tîrcă, expert din România care de ani buni promovează acest concept. Am înțeles că este deschidere și din partea Ministerului Educației și mă bucur mult. Trebuie să reluăm practicile pozitive din alte state și să  asigurăm un mediu cât mai confortabil și sigur copiilor noștri.

• În privința schimbărilor curriculare, domnește un „haos admirabil“, cel puțin așa spun unii profesori. De unde vine aceasta neclaritate? 

Cred că nu sunt cea mai indicată persoană să mă expun pe  acest subiect, dar sunt de acord cu unele ipoteze pe care le-am citit într-un studiu recent. Analiza comparativă a curriculeieducaționale din Republica Moldova și din țările Uniunii Europene spune că nu există diferențe semnificative între planurile de învățământ pentru educația timpurie, învățământul primar și gimnazial din Republica Moldova și cele din țările respective, privind conținutul și durata activităților de învățare, ceea ce nu putem constata privitor la programele de studii liceale.

Problema pornește din câte înțeleg eu de la lipsa unui organ de management al curriculumului la nivel național, lipsa unui cadru de formare a conceptului curriculei, nivelul redus de pregătire profesională a unor cadre didactice și de implicare responsabilă a acestora privind: implementarea curriculumului, aplicarea noilor tehnologii educaționale, inclusiv a celor digitale în procesul de instruire.

Trebuie să recunosc, în ultimul timp, Ministerul Educației face eforturi considerabile în  reformarea sistemului educational de la noi.

Funcționalitatea și performanța sistemului de învățământ este afectat de nivelul scăzut de motivație și satisfacție profesională a angajaților din sistem, fluxul redus al intrărilor în sistem ale specialiștilor tineri, în special în mediul rural, abandonului profesional în primii ani de activitate, insuficiența de profesori și manageri calificați, inclusiv în mediul rural, ponderea semnificativă a cadrelor didactice cu vârsta sub și peste 60 de ani și binențeles lipsa resurselor financiare necesare.

În mărime absolută cheltuielile publice aferente învățământului au crescut constant (de la 8,558 mil. lei în 2016 până la 13,398 mil. lei în 2021), totuși investițiile realizate în ultimii ani nu au reușit să acopere necesitățile unui sector care își propune să pregătească forță de muncă competitivă pentru o economie globală.

• Educația morală este aproape absentă. O temăesențială: raportul dintre educație și instrucție. Unii spun că școala își pierde tot mai mult vocația de a educa în spiritul valorilor morale și sociale, alții afirmă că accentul trebuie pus pe instrucție. Cum vedeți raportul dintre instrucție și educație în școala moldoveneasca?

Sunt convinsă că familia și instituția de învățământ sunt factori determinanți ai educației copiilor. Conform datelor recente, peste o treime dintre adolescenți au cel puțin un părinte care lucrează în străinătate și aproximativ 10% dintre adolescenți au ambii părinți plecați la muncă peste hotare. În acest context, atenția statului față de familie ca factor primordial în educația copiilor trebuie să fie una dintre perspectivele prioritare ale politicilor sociale. Sistemul educațional trebuie să ofere tuturor copiilor aceleași oportunități de învățare și dezvoltare indiferent de mediul familial și socio-economic din care provin.Cred că  avem de muncă în  acest sens.

Dar din păcate, astăzi sistemul de învățământ se confruntă și cu responsabilitatea redusă a societății, implicarea ineficientă a comunității în educație, insuficiență serviciilor sociale pentru grupurile dezavantajate, dar și problema corupției.

• Școala a devenit foarte costisitoare pentru părinți. Colectările de bani în instituțiile de învățământ este o practică de mai mulți ani în țara noastră. Încă în anul 2016, în Raportul copiilor din Moldova pentru Comitetul ONU privind Drepturile Copilului se menționa: „copiii și părinții sunt obligați să achite diverse taxe ilegale pe parcursul anului școlar: fondul clasei, fondul școlii, reparație și echipamente, cadouri cu ocazia diferitor manifestări și sărbători, caiete cu evaluări, teste, lucrări practice și de laborator”. De-a lungul anilor, autoritățile au emis mai multe indicații și ordine pentru a eradica acest fenomen. Totuși, lucrurile au rămas neschimbate, cât timp va continua aceasta “tradiție”? 

Un subiect extrem de sensibil și complicat. Dacă să fiu sinceră, cred că instituțiile au întreprins pași concreți în eradicarea acestui fenomen, poate nu destul. După mine, problema ține și de mentalitatea noastră. Ca să fiu mai clară, voi povesti un caz concret cu care m-am întâlnit în acești doi ani de mandat. Adevărul este că, nu o singură dată am avut tot felul de plângeri din partea părinților în  acest context.

O situație ieșită din comun a ajuns la mine de la un părinte care era stupefiat de îndrăzneala profesoarei care a pus cardul bancar, fără nici o jenă pe chatul de comunicare cu părinții și a solicitat niște plăți. Am intervenit, profesoara a demisionat, șocul meu a fost felul cum unii părinți puneau presiune pe  acest părinte să renunțe, ba mai mult era terorizat de unii dintre ei pentru faptul că s-a plâns mie de aceste ilegalități.

Sunt pentru transparența plăților de orice fel, în acest context recent a fost propusă o inițiativă legislativă prin care se propune introducerea unui nou mecanism de gestionare a banilor extra bugetari, pentru a  ajuta școlile. Mai exact, este vorba despre posibilitatea de transfer a 2% din impozitul anual direct către instituțiile de învățământ, ca în cazul organizațiilor neguvernamentale și cultelor religioase. E o soluție, sper să fie cât mai curând promovată.

• Sunt școli în Chișinău, unde sunt clase câte 45 de copii. În cazul dat, nu putem vorbi de învățământ calitativ. Cum vă explicați, de ce se permite admiterea copiilor în așa număr mare? 

De ani buni s-a început o redistribuire a populației tinere pe teritoriul R. Moldova, o parte din tineri pleacă din sate spre orașe, iar o parte în străinătate. Prin urmare noi avem depopularea satelor și suprapopularea Chișinăului și a școlilor de aici.

Astfel, avem școli unde sunt peste 40 de elevi la un singur învăţător. Aşa arată, în acest an, multe clase primare din Chişinău. Copiii învaţă în săli supra aglomerate, iar cadrele didactice abia de reuşesc să interacţioneze cu ei. Creşterea numărului de blocuri de locuinţe noi şi puţinele şcoli din Chișinău e una dintre cauzele ce a dus la această situaţie. Deasemenea, faptul că părinţii aleg şcolile după rezultatele înregistrate în anii anteriori, dar şi pentru că e aproape de casă.

În capitală în ultimii ani s-a construit haotic și nimeni nu s-a gândit la infrastructura socială, construim ghetouri de zeci de apartamente, fără parcări, fără școli, grădinițe și altă infrastructură socială. Atâta timp cât primăria capitalei nu va aproba un plan urbanistic general, nu vom avea condiții confortabile în curți, școli și parcuri, condiții adecvate în Chișinău. Din păcate, nu am văzut deschidere în acest context nici acum.