Un sit arheologic descoperit recent în Munții Rodopi, în sudul Bulgariei, intră acum în centrul atenției științifice. Potrivit unei declarații oferite în exclusivitate de cercetătorul Georgi Georgiev, unul dintre descoperitori, o rocă sculptată aflată în apropierea satului Skobelevo ar putea reprezenta o hartă stelară preistorică — posibil una dintre cele mai vechi încercări cunoscute de a reprezenta cerul nopții în piatră. Această descoperire promite să redefinească înțelegerea noastră asupra astronomiei antice și a vieții spirituale din epocile timpurii ale Balcanilor.
Această descoperire unică adaugă nu doar o piesă semnificativă în puzzle-ul istoriei umane, ci deschide și noi direcții de cercetare în domeniul arheoastronomiei.
Piatra „înstelată” a fost descoperită pe 20 mai 2013, de către cercetătorii Georgi Georgiev și Ivelina Georgieva, în timpul unei expediții de teren în apropierea unei necropole tracice antice. Măsurând aproximativ 2×3 metri, roca se află adânc în pădure, orientată pe axa est-vest și străbătută de o venă naturală de marmură. Această venă luminoasă este interpretată ca o reprezentare simbolică a Căii Lactee, întărind ideea că piatra ar fi o hartă cerească.
Pe suprafața sa se regăsesc 56 de cavități conice sculptate cu meticulozitate, de dimensiuni variate — 24 în jumătatea nordică și 32 în cea sudică — reprezentând stele de diferite magnitudini. Mai multe constelații pot fi identificate clar, precum Ursa Mare și Leul, iar aliniamentele indică posibile referințe la Cassiopeia, Cygnus, Lyra și roiul stelar al Pleiadelor.
Deși harta stelară de la Skobelevo nu a fost încă datată științific cu precizie, cercetătorii estimează că datează din perioada neoliticului târziu până în epoca fierului timpurie, aproximativ între 2000 și 500 î.Hr. Această estimare se bazează pe apropierea sitului de necropole și morminte tumulare tracice, dar și pe similarități cu alte sanctuare preistorice din Balcani.
În absența ceramicii sau materialelor organice la fața locului, metodele de datare prin radiocarbon sau stratigrafie nu pot fi aplicate în prezent. Totuși, contextul arheologic și caracterul simbolic și funcțional al hărții susțin ipoteza că oamenii din acea perioadă urmăreau și înregistrau fenomenele cerești cu scopuri ritualice și agricole. Până la efectuarea unor analize suplimentare, acest interval rămâne cea mai plauzibilă estimare.
Experții cred că aceste sculpturi nu au fost realizate la întâmplare, ci reflectă mișcările diurne și anuale ale corpurilor cerești, în special din emisfera nordică. Prezența constelațiilor într-o configurație precisă sugerează o înțelegere sofisticată a astronomiei. Una dintre teorii susține că roca ar fi servit drept un ceas stelar rudimentar, ajutându-i pe observatorii antici să urmărească trecerea timpului și anotimpurile în funcție de poziția stelelor circumpolare.
De asemenea, suprafața rocii, bogată în mica, produce un efect sclipitor sub lumina soarelui, imitând cerul înstelat — o alegere artistică și simbolică remarcabilă care îi sporește valoarea astronomică.
Dovezile arheologice din zonă — inclusiv necropole, morminte și rămășițe de sanctuare — sugerează că situl ar fi făcut parte dintr-un complex cultic mai vast. Acesta ar fi putut avea o dublă funcție: ca sanctuar spiritual pentru ritualuri și ca instrument de orientare pentru călători sau navigatori timpurii.
Remarcabil este faptul că situl conține și o a doua piatră, cu o adâncitură cilindrică orientată spre est, care ar putea forma un cuplu intenționat cu roca principală ce poartă harta.
În ciuda potențialului său ca monument cultural de importanță națională și științifică, situl rămâne în mare parte neprotejat. Georgiev și Georgieva militează pentru recunoașterea oficială a descoperirii și includerea sa în registrul arheologic național al Bulgariei. Cercetările lor se aliniază cu eforturile moderne de conservare și promovare a patrimoniului imaterial și a cunoștințelor arheoastronomice.
Au fost deja efectuate studii non-invazive, precum observații ale răsăritului heliacal, analize traceologice, mostre geologice și cartografiere GPS, care validează caracterul antropic și semnificația astronomică a rocii.
Este interesant de menționat că reprezentări similare ale configurațiilor stelare au fost descoperite pe monede și bijuterii antice din secolele I și II d.Hr. Simboluri precum semiluna și steaua, comune în iconografia romană, reflectă fascinația umanității pentru cosmos. Această continuitate evidențiază modul în care sistemele de cunoaștere antice au influențat expresiile artistice și culturale de-a lungul istoriei.
Harta stelară de la Skobelevo oferă o privire rară asupra viziunii cosmologice a societăților preistorice din Balcani. Fiind unul dintre puținele exemple cunoscute de hartă cerească sculptată în piatră, aceasta are implicații profunde pentru studiul astronomiei timpurii, mitologiei și dezvoltării culturale. Cu protecția și atenția științifică adecvată, acest artefact ar putea deveni un punct de atracție important pentru turismul cultural și un reper în patrimoniul arheoastronomic al Europei.
