Diana Mereșevski: „Cartea nu mai aparține în exclusivitate intelectualului, ea se ajustează la public și la timpurile în care trăim”
Diana Mereșevski, o pasionată de literatură și artă.
În cadrul acestui interviu, Diana va împărtăși viziunea sa asupra celor mai recente tendințe în domeniul lecturii, despre impactul cărților asupra dezvoltării personale și va oferi recomandări pentru cei care doresc să îmbogățească experiența lor de lectură.
- Care sunt genurile literare cele mai populare în acest moment? Ce observi că se
citește cel mai mult în rândul cititorilor? Cum crezi, s-a schimbat ceva în acest
domeniu?
Hmmm, cred că cele care au fost de obicei, trendurile sunt cam aceleași pe
parcursul anilor: ficțiunea cu subgenurile romance și thriller au fost întotdeauna în
topuri și a luat amploare non-ficțiunea (mai ales cărțile de dezvoltare personală).
Există edituri în România care pot funcționa doar în baza acestor nișe specifice,
deci probabil aduc venit. Dinamica în grupurile de cititori online nu o cunosc
pentru că nu o urmăresc, eu prefer literatura intelectuală, ea se discută mai degrabă
în grupuri mici la cafele. Rar merg la cluburile de carte organizate offline, deși le
recomand din toată inima și cu toată încrederea pentru cititorii ce sunt la început
sau mijloc de cale. Ce s-a schimbat în acest domeniu? Păi, s-au schimbat destule,
aș zice.
Avem cluburi de carte în limba română, dar și rusă cu moderatori buni. De
exemplu, clubul de la Librăria din Centru, ale cărui discuții sunt moderate de Paula
Erizanu, o adevărată cunoscătoare în materie de carte. Se organizează întâlniri cu
scriitori, de exemplu cele făcute de domnul Iulian Ciocan la Librarius. Avem
librari, nu vânzători de carte, nu consultanți în carte, dar Librari.
Librarii sunt oamenii cu lecțiile făcute la literatură, ei citesc, scriu și chiar știu
despre ce vorbesc. Iar partea cea mai frumoasă este că librari avem practic în toate
librăriile mari. Oricare ar fi brandul, Cărturești, Cartego sau Librarius. Au apărut
librării online cu lecturi alese pe sprânceană, de ex: Librar Lazi si Ulysses books,
intri acolo și nu prea ai cum să dai greși. Există mai multă diversitate și vizibilitate
a cărții pe rețelele de socializare. Vezi oameni citind în cafenele, în transport,
oameni cu cărți pe stradă, oameni care scriu sau care vor să scrie, ceea ce este
admirabil. Se vorbește mai mult despre carte, a ajuns la noi FILIT, deci se fac
eforturi pentru a obține o națiune cititoare în mod obiectiv.
- Există anumite tendințe care au început să prindă contur în ultimii ani? Cum se
reflectă acestea în preferințele publicului?
Cartea nu mai aparține în exclusivitate intelectualului, ea se ajustează la public și la
timpurile în care trăim. Se scrie în mod clar mai mult, nu neapărat mai bine. Se
publică mai rar cărțile cărămidă, așa cum le zic eu lecturilor de peste 500 de pagini,
deși se mai riscă cu unele cărămizi care ajung să aibă o înaltă prețuire la cititor.
Acum, o sută de pagini sunt suficiente pentru un roman. S-ar putea sa fiu taxată
pentru aceasta, dar literatura contemporană nu prea are amprentă. Dacă am ascunde
coperțile, puțini autori ar putea fi identificați după stil. Temele sunt cam aceleași,
puțină originalitate în idei, dar se scrie pe alocuri frumos și această literatură
estetică rămâne să bucure ochiul indiferent de cât de original este fondul. Limbajul,
structura romanului au devenit mai simple, arareori autorii se aventurează să îșipună la încercare cititorul, se merge mai mult pe lectură de agrement sau pe cea
care șochează.
În text predomină mai mult dialogul. Am mai observat că există
tendința de a face din literatura marginală, o normă. Limbaj licențios folosit
ostentativ, deviațiile de tot felul par o normalitate pe rafturile librăriilor și nici
măcar nu are specificul 18+.
Literatura modelează cititorul, consumatorul modelează produsul de carte (cred că
pot cere copyright pentru acest termen). Eu fac diferențe clare între produs de carte
și literatură și între cititor și consumator. Literatura nu se scrie cu gândul la
consumator, unui scriitor în adevăratul sens al cuvântului nu-i prea pasă de cititori.
După părerea mea scriitorii nu se formează prin creative writing, dar acum se face
mult creative writing. Iar acest creative writing se adaptează la ceea ce se numește
clip thinking, dacă să tot vorbim în termeni englezești. Clip thinking este tendința
de a consuma informații și idei în formate scurte, fragmentate și ușor de digerat,
plus o necesitate de acțiune, dinamică. Așa apar romanele cu multiple linii de
subiect, sau cele în care se pune accent mai mult pe acțiune în detrimentul stilului.
Eu consider că este necesar să evităm să împachetăm sub formă de carte scrisul de
calitate dubioasă. Nu am nicio problemă ca el să fie plasat pe platforme, dar
publicarea în sine presupune participarea unor persoanelor terțe gen: editor,
corector, etc, care sunt părtași la validarea ei ca bun de pus pe foaie. Validarea
creează un cerc vicios. Cititorul începător crede că așa trebuie sa arate un roman,
iar aceasta credință generează creatori de conținut tip facebook cu pretenții de
scriitori. Publicul dictează piața, deci trebuie sa ne educăm publicul.
- Cum te-a influențat pe tine cititul, atât din punct de vedere personal, cât și
profesional? Ce rol joacă lectura în viața ta de zi cu zi?
Eu citesc zilnic, există situații excepționale în care se întâmplă să nu citesc. Pentru
mine cititul nu este un trend și nu depinde de stare. Când mi se schimbă starea,
schimb cartea, din această cauză am lecturi paralele extrem de diferite, acum variez
de la doze de Foucault la tot felul de lecturi “magice”.
Lecturile pe care le numesc “magice”, sunt acele lecturi care generează reacții de nedumerire la cititorul intelectual. De exemplu citesc despre kabbalah, sau tarot, sau hipnoză, sunt curioasă de felul meu și acest lucru mă ajută să ajung în zone considerate
tenebroase. Dar mie îmi place să cunosc tot felul de lucruri.
Când vorbim despre schimbare aș vrea să trec dincolo de propria persoană. Eu
consider că omul care citește conștient se vede și se aude destul de rapid, el are un
vocabular alcătuit din cuvinte complexe, comunică, cu mici excepții, gramatical
corect și are gândire critică. Cei ce citesc conștient au de obicei alte interese, chiar
dacă aceste interese vin din domenii mainstream, ele capătă dimensiune.
Spre exemplu: la un pahar de vin se discută o temă. Toata lumea este implicată, de
starea de bine, sau trauma (un cuvânt aproape ubicuu) dacă cineva reușește să
depășească limbajul de tip TikTok cu referire la acest subiect, ăla este omul citit. E
fain că oamenii se documentează de pe rețele, asta demonstrează interesul față de
subiect, dar nu și cunoștințe fundamentate prin învățare. Atunci când vorbesc de
cititul conștient mă refer la cititul care a generat un gând, a fost trecut prin analiza
personală, cititorul poate relata și înțelege informația parcursă.
Nu delimitez abilitățile pe care le folosesc în viața personală de cele utilizate în
viața profesională. Sunt aceleași, doar ajustate la situație. Consumul de carte
generează o „amplificare” la nivel de limbaj. Să fii un bun comunicator se
consideră la moment profesie, eu cred că să fii un bun comunicator ține în primul
rând de capacitatea de a te face auzit și înțeles de către alții, asta implică o logică
cognitivă, inteligență emoțională și socială, pe care le poți dezvolta implicit prin
lectură.
Bineînțeles, eu vorbesc de lecturile calitative, deși și cele dubioase din
punct de vedere a conținutului pot aduce o anumită plus valoare. Lectura este un
sport bun pentru creier, acest exercițiu zilnic crește abilitatea de a focusa
concentrația timp îndelungat, de a procesa mai bine informația. Dacă e să vorbesc
despre mine, eu mă pot concentra bine pe perioade îndelungate de timp, iar cititul
cărților de nișă mă ajută să mă dezvolt continuu. De obicei, un job presupune
același gen de activități, în felul ăsta se produce în mod automat o îngustare
intelectuală. Ea ar putea fi un impediment în cazul în care, spre exemplu, ai dori să
îți schimbi angajatorul.
Dezvoltarea continuă îți dă o încredere în competitivitatea ta pe piața muncii și te face mai încrezător în capacitatea ta de decizie. Eu recomand cărțile de dezvoltare personală și doar selectiv cele motivaționale, anume din motivele de mai sus.
- Care sunt cărțile care te-au marcat cel mai mult și care consideri că au avut un
impact profund asupra felului în care vezi lumea?
Mi-e complicat să răspund la această întrebare, dacă e să mă refer la literatură, eu
nu am cărți de căpătâi, am autori pe care i-am citit integral, autori pe care mereu îi
recomand, dar nu cred ca ei m-au format.
Există istorii frumoase de viață în care cărțile au avut un rol definitoriu, eu nu pot zice că au existat romane după care am fost alta. Dar m-a influențat filosofia aplicată și o recomand mai ales adolescenților: Marc Aureliu, Seneca… și eseurile la general, îmi place mult cum se afirmă pe piață Editura Baroque Books. Cărțile Baroque te inspiră să-ți trăiești
cotidianul mai ecologic.
- Cum ai descoperit pasiunea pentru cărțile de tarot și în ce fel studiul acestora a
influențat perspectiva ta asupra deciziilor pe care le iei?
Descoperirea cărților tarot am făcut-o din întâmplare, gândirea magică este o
componentă necesară din punctul meu de vedere. Eu sunt o persoană a cărei
balanță interioară mereu se înclina către partea rațională, în detrimentul simțului și
intuiției.
Acest lucru îmi juca feste. Omul nu este doar rațiune, omul funcționează ca tot întreg, dând prioritate doar rațiunii s-ar putea să pierzi. Îmi plac miturile, poveștile și în general tot ce ține de arhetip. Eu nu cred în existența singularității. Eu cred în mecanisme repetitive și prototip, respectiv pentru mine cărțile tarot sunt mai mult algoritm decât magie. Vorbim de tarotulclasic, nu de cărți metaforice sau alți derivați care țin doar de creativitatea
personală.
Eu folosesc tarotul rar, în situații neclare, îmi scade anxietatea și mă ajută să mă adun. Dar ca să înțelegi tarotul trebuie să înveți mult, pentru că este o tehnică complicată bazată pe numerologie, astrologie, arhetip și Kabbala. Nu iau decizii în baza de tarot, dar țin cont de ce mi se arată.
- În era digitală, în care consumul de informație este atât de rapid, crezi că cititul
tradițional mai are aceeași putere? Cum reușesc cărțile să rămână relevante?
Acum câteva zile citeam Vânturile de Mario Vargas Llosa, este o povestire despre
cum inteligența artificială a invadat lumea, cărțile dispar, cinematografele se
închid, iar muzeele lucrează în program redus. E o distopie care nu are cum să nu
te pună pe gânduri.
Trăim într-o lume destul de agitată, orice minut contează, respectiv tendința de a combina activități va fi în creștere. Cărțile audio ar putea câștiga teren, deși eu personal nu le pot asimila. Cartea tradițională va rămâne relevantă atât timp cât generațiile care îndrăgesc librăriile și bibliotecile există. Să citești o carte tipărită bine, cu coperți frumoase ține mai mult de ritual.
Ritualul meu e să-mi aleg cartea cu grijă, să o citesc făcând însemnări, să mă întorc la
pasajele care îmi plac, să scriu propriile gânduri cu referire la ce citesc, sau
anumite asocieri care îmi vin în cap pe câmpuri, iar după să o pun frumos pe raft în
bibliotecă, și eventual să mă întorc la ea, dacă îmi doresc.
O bibliotecă citită îți aduce o mare satisfacție. Această satisfacție este incomparabilă cu bifarea pe Goodreads. Nicio bibliotecă electronică nu poate concura cu o bibliotecă în format fizic. Cartea tipărită va rămâne, ceea ce se va schimba este textul.
- Ce sfat ai da celor care doresc să își formeze un obicei constant de lectură, dar
întâmpină dificultăți în a găsi timp sau motivație?
Începe cu cât poți, dar începe. Ia o carte care îți face cu ochiul, una care te captează
și te ține, citește-o. Eu am un ritual, înainte de culcare citesc. O pagină, 40, 100, nu
contează, dar citesc până adorm. Dacă cititul nu este un obicei și citești foarte rar
recomand povestirile. Cu ele ai senzația de finitudine, chiar dacă nu parcurgi toata
cartea. Fă-ți o bibliotecă din minim zece cărți necitite.
Astfel încât dacă te plictisește, enervează una, ai alta la schimb. Cumpără măcar o carte pe lună, salvează banii, minus o cafea pe zi zilnic și ai cartea. Evită turnurile de cărți dacă
nu ești cititor înrăit, nu ajungi cu cititul nicăieri, dar te faci cu o senzație de
frustrare de mai mare dragul.
Povestea spune că pentru a dezvolta o deprindere sunt necesare 21 de zile, eu zic să
nu vă bazați pe asta și să vă setați alarma zilnică pentru citit pe parcursul a două
luni.
Fă-ți un amic/amică care citește, aderă la un grup de lectură, mergi la evenimente de carte, acestea cresc de obicei pofta de citit. Eu nu cred în lipsă de timp, eu cred în lipsa de organizare, până și Președinta citește, așa ca sunt sigură că poți să îți faci timp indiferent de job.
