EDITORIAL. Ca în fiecare weekend, președintele american a încercat să liniștească piețele și consumatorii, punând în același timp presiune pe Iran. Însă investitorii cred în primul rând într-o escaladare a conflictului.
Începând din ce moment un război scurt încetează să mai fie scurt? În timp ce conflictul din Orientul Mijlociu intră în a cincea săptămână, Donald Trump continuă să se prefacă în a încerca să convingă pe toată lumea că o rezolvare este aproape, dar nenumăratele sale declarații sunt din ce în ce mai contrazise de realitate. Președintele american încearcă să liniștească piețele financiare și consumatorii, punând în același timp presiune pe Iran. Rezultatul este un sentiment de confuzie mult prea familiar legat de președintele american, a cărui strategie, așa cum era de așteptat, nu reușește să-și atingă niciunul dintre obiective, scrie LE TEMPS, potrivit stiripesurse.ro.
Duminică, el a sugerat că Statele Unite ar putea prelua cu ușurință controlul asupra insulei Kharg, inima infrastructurii energetice a Iranului. Luni, el a raportat “progrese semnificative” și “discuții serioase” cu “un regim nou și mai rezonabil” privind încheierea conflictului. În tot acest timp, el a amenințat cu un atac masiv asupra infrastructurii iraniene dacă nu se ajunge la un acord și a amenințat că va trimite trupe suplimentare în regiune.
“Excesive şi ilogice”
Versiunea iraniană? Nu este iminent niciun acord, iar cerințele americane sunt “excesive și ilogice”, potrivit ministrului de Externe (se referea el cu adevărat la aceste cerințe sau la omul din spatele lor?).
Drept urmare, piețele financiare sunt în mare măsură concentrate pe escaladare și au dus prețul petrolului la 116 dolari pe baril luni. Realitatea este că Iranul mânuiește arma petrolului cu abilitate și controlează atât strâmtoarea Ormuz, cât și ritmul negocierilor. Și, de asemenea, că rebelii Houthi din Yemen au intrat în război weekendul trecut.
Realitatea este că şi dacă mâine ar apărea o soluție miraculoasă, ar dura luni de zile pentru a restabili fluxurile de petrol. Deocamdată, nu am experimentat un șoc al ofertei de petrol, ci doar o creștere modestă a prețurilor, mult mai puțin pronunțată decât în 2022, în urma invaziei Rusiei în Ucraina.
Dacă Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă chiar și încă trei-patru luni, criza va deveni o “problemă sistemică pentru lume”, potrivit directorului general al TotalEnergies. Planeta va trebui să-și limiteze consumul de hidrocarburi. Prețurile vor atinge niveluri care ne vor obliga să reducem călătoriile și consumul. În termeni economici, aceasta se numește “distrugerea cererii”, iar consecința sa, o “recesiune”. La asta se gândesc din ce în ce mai mulți oameni astăzi, în ciuda zgomotului de fond al lui Donald Trump.
Realitatea este că, în ciuda măsurilor luate pentru îmbunătățirea situației, există o penurie globală de aproximativ zece milioane de barili pe zi. În cele două sau trei minute petrecute citind acest editorial, echivalentul a aproximativ douăzeci de mii de barili nu a trecut prin strâmtoarea Ormuz. Tiradele lui Donald Trump nu schimbă nimic.
