Preşedintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk, a fost chestionat luni de o comisie parlamentară de la Varşovia cu privire la implicarea sa într-un scandal bancar în perioada în care a fost prim-ministru al Poloniei, transmite dpa, potrivit Agerpres.
Partidul Lege şi Justiţie (PiS), aflat la guvernare în Polonia, îl acuză pe Donald Tusk, care a fost premier al Poloniei în perioada 2007-2014, că nu a reacţionat suficient de rapid pentru a preveni scandalul Amber Gold din 2012.
Citește și : Statele Unite autorizează opt ţări să cumpere petrol iranian
Compania poloneză Amber Gold a funcţionat din anul 2010 ca un fond de investiţii ce s-a bazat pe schema Ponzi, un tip de fraudă prin care investitorii iniţiali sunt plătiţi din banii depuşi de cei care investesc mai târziu. În 2012, societatea a intrat în colaps, iar cei circa 10.000 de deponenţi şi-au pierdut banii investiţi, adică sute de milioane de zloţi.
Amber Gold a promis deponenţilor dobânzi de peste 10% pe an, pretinzând că investiţiile sunt în aur. Dar în realitate o parte din fonduri au fost investite într-o companie aeriană low-cost. De asemenea, compania Amber Gold şi-a deschis sedii în locaţii foarte bune pe întreg cuprinsul ţării, inclusiv lângă Banca Centrală şi Ministerul de Finanţe, iar în centrul Varşoviei i s-a permis să amplaseze un afiş publicitar imens despre ‘depozitele în aur’, deşi un organism de supraveghere financiară a avertizat potenţialii clienţi asupra riscurilor la care se expun.
Preşedinta comisiei speciale a parlamentului polonez pentru acest caz, Malgorzata Wassermann, a afirmat că autorităţile de la acea vreme au ştiut despre activitatea Amber Gold, dar nu au făcut nimic.
Donald Tusk a respins însă acuzaţiile făcute la adresa sa. ”Singurul scop al acestor teorii este de a denunţa oficiali din serviciul public”, a spus luni fostul premier polonez, considerat principalul adversar politic al liderului PiS, Jaroslaw Kaczynski.
Un raport guvernamental publicat în anul 2013 subliniază că expansiunea companiei Amber Gold a fost posibilă datorită ‘greşelilor şi inacţiunii’ unor instituţii ale statului, care nu şi-au îndeplinit atribuţiile corespunzător.