Într-o postare, Dragoș Galbur face o paralelă între biografia fostului președinte Vladimir Voronin și teoria sindromului Stockholm, invocând explicații psihologice pentru comportamentul de adaptare la regimuri opresive.
Galbur amintește că tatăl biologic al lui Voronin, Nicolae Bujeniță, român de origine, a murit la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, iar liderul comunist a fost crescut de tatăl vitreg, un fervent susținător al comunismului și reprezentant activ al colectivizării în perioada sovietică.
„În ce s-a transformat micuțul Vladimir, știm cu toții”, scrie Galbur, sugerând că loialitatea față de regimul comunist s-ar explica prin mecanisme psihologice de supraviețuire.
El face trimitere la teoria disonanței cognitive, care explică sindromul Stockholm prin incapacitatea omului de a rămâne nefericit pentru perioade lungi de timp. Astfel, persoanele aflate sub presiune psihologică ajung să se identifice cu agresorii lor.
„Cazurile descrise mai sus se încadrează perfect în această teorie”, afirmă Galbur, insinuând că o parte din societatea moldovenească a dezvoltat un atașament inconștient față de foștii opresori, fenomen care ar continua să influențeze politica și orientarea ideologică a unor lideri.