Ambiția Bruxelles-ului de a conecta continentul prin coridoare de transport moderne până în 2030 a fost deja declarată oficial drept nefezabilă, scrie Gloria Hristova în „Economic.bg” (Bulgaria) interpretând un raport al Curții de Conturi Europene.
Dacă în urmă cu cinci ani, auditorii UE au prognozat prudent că finalizarea principalei rețele transeuropene de transport (TEN-T) până în 2030 este „puțin probabilă”, astăzi verdictul este definitiv – obiectivul nu va fi atins. Principalele proiecte de infrastructură ale continentului au devenit, în medie, cu 82% mai scumpe decât bugetele lor inițiale, iar întârzierile în implementarea lor ajung acum la o medie de 17 ani, potrivit stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
În raportul său actualizat „Infrastructura de transport în UE”, Curtea Europeană de Conturi constată că o combinație de crize, obstacole tehnice și inerție birocratică a paralizat „coloana vertebrală” a conectivității europene.
„Se așteaptă ca principalele infrastructuri de transport ale UE să transforme Europa, contribuind la apropierea oamenilor și la facilitarea activității economice”, a declarat Annemie Turtelboom, membră a Curții de Conturi Europene (CCE), care a condus acest raport de actualizare a evaluării anterioare. „Dar la trei decenii de la elaborarea celor mai multe dintre acestea, suntem încă departe de final legat de aceste proiecte și departe de a realiza îmbunătățirile planificate în ce privește fluxurile de pasageri și mărfuri în întreaga Europă.”
Europa s-a schimbat foarte mult de la ultimul audit din 2020. Pandemia de COVID-19, agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei și inflația care a urmat au dat o lovitură grea sectorului construcțiilor. Rezultatul: cele opt principale mega proiecte care trebuiau să transforme transportul și logistica în UE au costat aproape dublu față de estimările inițiale.
Deși Comisia Europeană are instrumente juridice (cum ar fi Articolul 56 din Regulamentul TEN-T) pentru a cere explicații pentru aceste întârzieri colosale, auditorii observă că acestea au fost folosite o singură dată, iar asta pentru unul dintre mega proiectele în cauză. Până în prezent, UE a investit 15,3 miliarde de euro în granturi pentru aceste opt obiective, dar controlul efectiv asupra statelor membre rămâne slab.
Speranța este în noul Regulament TEN-T, care oferă Comisiei mai multe competențe de supraveghere, dar auditorii avertizează: aceste schimbări vor afecta în principal proiecte viitoare. Pentru giganții actuali ai infrastructurii, rămâne întrebarea dacă țările vor înceta să își „recontureze” calendarele în fiecare an.
Cei opt „giganți”
Raportul se concentrează pe opt principale infrastructuri de transport (PIT) care trebuie să transforme modul în care se deplasează oamenii și mărfurile. Iată care este soarta lor:
1. Rail Baltica (Estonia, Letonia, Lituania, Polonia) – Aceasta este o legătură feroviară vitală pentru integrarea țărilor baltice cu restul UE (și esențială pentru mobilitatea militară). Proiectul înregistrează o creștere record a costurilor – o creștere de 160% a costurilor doar în ultimii 6 ani. Estimarea actuală este de peste 23,8 miliarde de euro. Din cauza lipsei de fonduri, este planificată o implementare „în etape”, finalizarea completă nefiind așteptată după 2030.
2. Lion – Torino (Franța, Italia) – Aceasta prevede traversarea Alpilor printr-un tunel de 65 de kilometri. Costul s-a dublat față de estimarea inițială. Planificat inițial pentru 2015, acum se așteaptă să fie finalizat cel mai devreme în 2033.
3. Tunelul Brenner (Austria, Italia) – Aceasta este o legătură alpină majoră în direcția Nord-Sud. Întârzierea aici este de 16 ani – din 2016 până în 2032.
4. Basque Y (Spania) – Prevede o rețea feroviară de mare viteză care să conecteze cele trei orașe principale din regiune. Termenul limită inițial a fost 2010. Acum, prognoza realistă este 2035 (25 de ani întârziere).
5. Canalul Sena – Europa de Nord (Franța) – Considerat o cale navigabilă la scară largă pentru decongestionarea traficului rutier. Costurile s-au triplat de la începutul proiectului. Finalizarea este așteptată în 2032, cu un termen limită inițial planificat pentru 2010.
6. Autostrada A1 (România) – Acesta este singurul proiect rutier de pe listă, esențial pentru conectarea Balcanilor cu Europa Centrală. Continuă să fie construit pe segmente, cu asistență activă din partea UE. Interesant este că acesta este singurul proiect cu o reducere a costurilor (-11%) în termeni reali față de primele estimări, deși bugetul său rămâne uriaș (peste 11 miliarde de euro).
7. Fehmarn Belt (Danemarca, Germania) – Considerat un tunel combinat rutier și feroviar sub mare. Acesta este unul dintre proiectele cu un management mai stabil, dar încă sub presiunea mediului economic general.
8. Linia de cale ferată E59 (Polonia) – Acesta prevede modernizarea liniei existente pentru conectarea porturilor. Comisia consideră că acesta este proiectul cu cele mai mari șanse de a fi finalizat complet până în 2030.
Ce recomandă Curtea de Conturi?
Auditorii nu doar constată eșecul, ci fac și recomandări specifice Comisiei Europene pentru a împiedica viitoarele mega-proiecte să devină „prizoniere” ale acelorași greșeli.
O supraveghere mai strictă asupra statelor membre: CCE îndeamnă Comisia să utilizeze mai activ instrumentele sale juridice (cum ar fi articolul 56 din Regulamentul TEN-T) pentru a solicita explicații și acțiuni din partea țărilor care întârzie rutele strategice.
Realism în planificare: Se recomandă revizuirea modului în care se fac estimările inițiale ale costurilor pentru a se evita creșteri bugetare șocante în viitor.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
Implementarea noului regulament (2024): Curtea subliniază că noile reguli conferă Bruxelles-ului mai multe competențe, dar acestea trebuie implementate în mod efectiv, nu să rămână pe hârtie. Comisia trebuie să monitorizeze dacă țările respectă efectiv angajamentele pe care și le-au asumat pentru segmentele transfrontaliere.
Concentrare pe infrastructura de „sprijin”: Nu este suficient să se construiască pur și simplu un mega-proiect (de exemplu, un tunel) dacă drumurile sau liniile de legătură din țările vecine nu sunt gata. CCE recomandă planificare sincronizată.
