Donald Trump, dorind să forțeze Europa să se descurce singură, a renunțat la sceptrul conducerii occidentale. Cine îl va prelua?
În urmă cu câteva zile, un europarlamentar francez, Raphaël Glucksmann, a cerut ca Statuia Libertății să fie repatriată în Franța. Afacerea, evident simbolică, a făcut ca Washingtonul să reacționeze până în punctul în care purtătorul de cuvânt al lui Donald Trump a considerat util să-și bată joc de acest “politician de mâna a treia”, scrie TRIBUNE DE GENEVE, potrivit stiripesurse.ro.
După discursul care a devenit viral în Statele Unite ale unei alte personalități “de mâna a doua”, senatorul Claude Malhuret de la Allier, America își vede conducerea occidentală puternic contestată, în special în Franța. Acest lucru îl face pe Emmanuel Macron noul “lider al lumii libere”?
Citeşte şi: Un moldovean s-ar afla pe lista victimelor din Gaza – Stiripesurse.md
Este o chestiune de oportunitate, impuls, istorie și echilibru de putere. Oportunitatea este abandonul american al democrațiilor. Din 1917, președintele Statelor Unite a fost, “în mod firesc”, liderul “lumii libere”. Trump a trădat jurământul care îi lega pe aliați, iar trădătorii nu sunt niciodată iertați. Postul de lider al lumii libere este vacant. Europa trebuie să se instaleze acolo.
Dar de ce Macron mai degrabă decât altcineva? În primul rând, pentru că dificultățile sale politice interne își găsesc o cale de ieșire la nivel internațional. Se simte confortabil acolo. Eurofil de o viață, el a susținut discursul asupra valorilor sale: libertate, democrație, solidaritate, dialog la cel mai înalt nivel. Toate acestea sunt de râs, spun pedanții și cinicii. Ei greșesc. S-ar putea argumenta că în doi ani, succesorul lui Macron în fruntea statului francez va fi legat de acest curs și că asta deja subminează anumite ambiții de capitulare…
Pentru că apoi există povestea. Franța este gaulistă, mai independentă decât în alte părți ale Europei. Mai presus de toate, este istoria ideilor foarte franceze, începând cu Revoluția, care a infuzat și a creat ceea ce am iubit sau respectat în America. Englezii au dificultăți în a contraria fosta colonie americană pentru mult timp. Germanii? După Prusia și al treilea Reich, glumiţi? Istoria nu este un roman al trecutului: ea obligă prezentul.
În cele din urmă, raportul de putere: Franța pare a fi singura națiune din Europa care este echipată cu descurajare nucleară. Ogivele engleze sunt prea dependente de americani. Acest lucru contează și îl enervează pe Putin la fel de mult ca și pe Trump, care simte pericolul apariției președintelui francez ca lider al unei puteri europene în (re)construcție. Emmanuel Macron este astăzi omul care întruchipează această speranță în libertățile noastre.
Pentru a fi puternic în altă parte, trebuie mai întâi să fii puternic acasă. Emmanuel Macron îşi poate multiplica inițiativele pe scena internațională, dar regele este gol în propria țară, unde va fi la putere cel puțin încă doi ani. Și chiar dacă Franța are, fără îndoială, cea mai puternică armată din Europa, linia șefului statului de “creștere a efortului de apărare fără mărirea taxelor” va depinde de starea de spirit volubilă a poporului francez, pe care intenționează să-l implice într-un fel sau altul. Și având în vedere climatul economic, el riscă mai ales ca francezii să-i întoarcă spatele.
Alți șefi de stat au mai multe șanse să preia conducerea apărării europene, care, ne place sau nu, va trebui neapărat să se facă mână în mână cu Statele Unite. Britanicul Keir Starmer și italianca Giorgia Meloni sunt mult mai buni la echilibrarea diplomației. Spre deosebire de Macron, ei nu au nicio istorie cu Donald Trump.
În ceea ce-l privește pe viitorul cancelar german, Friedrich Merz, acesta tocmai a plusat, făcând ca parlamentul să elibereze peste o mie de miliarde de euro pentru a reînarma țara, chiar înainte de alegerea sa. Aceasta este o schimbare istorică de paradigmă, deoarece germanii, în centrul continentului, au o teamă mult mai reală de război decât francezii. Dacă un om puternic va apărea în Europa în următorii ani, acesta este.
Emmanuel Macron a purtat, fără îndoială, în mari discursuri viziunea unei lumi libere puternice și autonome. Dar începe să devină un lucru al trecutului, precum Olaf Scholz sau Rishi Sunak. Având în vedere că steaua lui Macron este în declin, e preferabilă cea a unui om de afaceri german care își oferă mijloacele pentru a-și atinge ambițiile.