Percepția publică asupra securității europene traversează o fază de degradare accentuată, iar România nu face excepție, spun studiile sociologice.
Un sondaj cu acoperire națională realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) în februarie 2026 indică faptul că doar 53% dintre respondenți mai consideră continentul un spațiu sigur – 11% „foarte sigur” și 42% „destul de sigur”. La polul opus, 46% percep Europa drept nesigură, dintre care 16% o văd „foarte nesigură”, potrivit stiripesurse.
Citește și: Igor Grosu: Avem scopul ambițios de a repara 3 mii de km de drumuri până în anul 2029
În ierarhia riscurilor, conflictualitatea militară din proximitatea Uniunii Europene domină net percepția colectivă. Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei este indicat de 34% drept principala amenințare. Urmează dezinformarea și manipularea online (22%) și instabilitatea economică (20%). Interesant este că, atunci când gravitatea este evaluată distinct, dezinformarea urcă pe primul loc: 61% o consideră o amenințare „foarte gravă” pentru securitatea europeană.
Această anxietate regională se reflectă direct asupra evaluării securității naționale. Aproape 7 din 10 români descriu România ca fiind vulnerabilă la amenințări externe – 29% „foarte vulnerabilă” și 39% „destul de vulnerabilă”. Extinderea războiului din Ucraina, războiul informațional și turbulențele economice formează triada principalelor temeri.
O teamă care nu a apărut peste noapte
Actuala percepție trebuie însă citită și în cheie istorică. Datele din cercetări anterioare arată că anxietatea față de Rusia are rădăcini mai vechi, reactivate în momente de criză.
Un studiu IRES realizat în martie 2014, imediat după anexarea Crimeii, surprindea deja o societate românească puternic tensionată de perspectiva unui conflict. Întrebați, pe o scală de la 1 la 10, cât de mare este frica de un posibil conflict România – Rusia, cel mai mare procent – 26% – indica nivelul maxim de teamă, în timp ce doar 24% declarau cvasi-absența fricii. Distribuția răspunsurilor arăta o polarizare pronunțată, cu acumulări atât la extreme, cât și în zona mediană
Evaluarea riscului imediat era însă mai nuanțată. Doar 12% considerau probabil „foarte mare” declanșarea unui conflict în următoarele șase luni și 15% „mare”, în timp ce majoritatea plasa scenariul în zona redusă de probabilitate: 31% „mic” și 28% „foarte mic”. Cu alte cuvinte, frica exista, dar nu era dublată de convingerea iminenței războiului.
În plan politic, opinia publică era divizată chiar și asupra poziționării oficiale. 46% considerau că România nu procedează bine criticând Rusia pentru invazia Crimeii, față de 40% care susțineau poziția Bucureștiului, un indicator al ambivalenței strategice a momentului.
Singurul pilon de stabilitate perceptivă era NATO: 67% dintre respondenți credeau că Alianța ar apăra România într-un eventual conflict cu Rusia
De la ambivalență la percepția amenințării directe
Comparativ cu 2014, datele actuale indică o mutație clară. Dacă în urmă cu un deceniu frica de Rusia coexista cu o relativă reținere în a evalua riscul concret de război și cu o opinie publică divizată asupra criticării Moscovei, astăzi conflictul ruso-ucrainean este perceput explicit drept principala amenințare de securitate pentru Europa și regiune.
Această evoluție sugerează trei transformări majore: în primul rând, s-a produs personalizarea riscului, adică războiul nu mai este perceput abstract, ci geografic apropiat. Apoi, poate fi notată menținerea încrederii în cadrul euro-atlantic, în sensul în care încrederea în NATO rămâne ridicată, dar este însoțită de anxietate crescută. Iar cea de-a trei consecință este că zonele gri s-au erodat, spațiul de ambivalență pro/contra Rusia restrângându-se vizibil.
Insecuritate globală, adaptare individuală
Percepția degradării mediului de securitate este confirmată și retrospectiv: 79% dintre respondenți spun că amenințările globale au crescut în ultimii cinci ani, 74% indică o deteriorare la nivel european, iar 62% la nivel național.
La nivel personal, impactul este mai moderat, dar comportamental vizibil: interes crescut pentru știri, verificarea informațiilor din surse multiple și ajustări ale cheltuielilor, semne ale unei societăți care conștientizează riscul.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Neîncrederea în lideri și refugiul în interesul național
Studiul relevă și o criză de încredere politică. Majoritatea respondenților declară că au puțină sau deloc încredere în capacitatea liderilor europeni de a gestiona crizele, iar neîncrederea este și mai accentuată în cazul liderilor români, unde depășește patru cincimi din eșantion.
În plan strategic, răspunsurile se fragmentează:
• 48% cred că România ar trebui să își urmărească prioritar propriile interese de securitate
• 32% susțin alinierea fermă la UE și NATO
• 20% preferă neutralitatea
O societate amenințată devine o societate vigilentă
Expunerea la narațiuni conspiraționiste și propagandistice rămâne ridicată, propagate mai ales prin televiziuni, presa online și rețele sociale. Aproape două treimi dintre respondenți consideră că scenarii geopolitice radicale – precum ipoteze de anexări teritoriale – ar destabiliza ordinea globală.
Privite împreună, datele arată o continuitate a anxietății față de Rusia, dar și o transformare profundă a intensității și clarității percepției. Dacă în 2014 domina o teamă latentă, amestecată cu prudență și ambivalență politică, în 2026 Rusia este percepută mult mai direct ca factor central de risc pentru securitatea europeană și regională, pe fondul unui război real, desfășurat la granițele României.
