X

Evenimentele Zilei de 12 iulie în Istorie

Evenimentele Zilei de 12 iulie în Istorie

12 iulie este a 193-a zi a calendarului gregorian și a 194-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 12 iulie

(BOR) (†) Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos; Sf. Mc. Proclu și Ilarie; Sf. Cuv. Mihail Maleinul; Sf. Veronica; Sf. Cuv. Paisie Aghioritul

Sfânta Icoană Prodromița de la Muntele Athos – foto preluat de pe doxologia.ro

Icoana Maicii Domnului Prodromița cunoscută mai mult sub numele de Icoana Nefăcută de mână omenească Prodromița sau, mai simplu, Prodromița este cea mai importantă icoană a comunității românești de la Muntele Athos din Grecia, despre care se consideră a fi făcătoare de minuni. Icoana este găzduită la schitul românesc

Prodromul și, datorită faimei ei, atrage anual zeci de mii de pelerini și turiști din toată lumea. Faima deosebită și-a căpătat-o datorită faptului că, se crede, chipul Fecioarei Maria nu a fost zugrăvit de o mâna pământească, ci de penelul unui înger,conform voinței lui Dumnezeu. Totodată, istoria a consemnat numeroase minuni, în special vindecări miraculoase de boli incurabile, care i-au crescut și mai mult faima.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Ss. Proclu și Ilarie, martiri († secolul al II-lea)

(BRC) Sf. Ioan Gualberto, abate

(calendarul evanghelic) Nathan Söderblom

Zile onomastice: Felix

Kiribati – independența față de Marea Britanie (1979)

São Tomé și Príncipe: independența față de Portugalia (1975)

 

Astăzi în istorie pentru 12 iulie

 

Evenimentele Zilei de 12 iulie în Istorie:

– 12 iulie 1260 – Bătalia de la Kreussenbrunn;

– 12 iulie 1475 – Ștefan cel Mare a recunoscut suzeranitatea regelui Ungariei și a obținut sprijinul lui Matei Corvin în lupta împotriva turcilor

– 12 iulie 1943 – Bătălia de la Prohorovka

– 12 iulie 2003 – A luat naștere proiectul ro.wp, versiunea românească a proiectului Wikipedia.

– 12 iulie 2006 – A început Războiul din Liban din 2006 (12 iulie 2006 – 14 august 2006)

 

12 iulie 1153 – Anastase IV ( Corrado del Suburra), (n.cca. 1073 – 3 December 1154), a fost încoronat Papă.

Papa Anastasie al IV-lea – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Papa Anastasie al IV-lea (+ 3 dec. 1154); nume laic: Konrad de Suburra sau Corrado della Suburra) a fost din 12 iulie 1153 papă al Romei. Numele succesorului lui Eugen al III-lea înseamnă “cel Înviat” (greacă). În 1130 Anastasie (pe atunci episcopul-cardinal de la Sabina) făcuse parte din alegerea dublă din acel an profilându-se ca unul din cei mai înverșunați adversari ai anti-papei Anaclet al II-lea.

În scurtul său pontificat Anaclet a reușit să rezolve conflictul cu Frederic Barbarossa în legătură cu dieceza din Magdeburg ca și cearta privind dieceza engleză York. A dispus restaurarea Pantheonului de la Roma si a confirmat privilegiile de Ordinului religios cavaleresc al Sfantului Ioan de Ierusalim (Ordinul Cavalerilor Ospitalieri).
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

12 iulie 1191 – În timpul celei de-a treia Cruciade, se incheie după doi ani asediul cetatii Acra, garnizoana lui Saladin predandu-se trupelor cruciate conduse de Conrad de Montferrat.

Asediul Acrei din anii 1189-1191
Parte din Cruciada a treia (miniatură din secolul XIII) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cruciada a treia (1189–1192), cunoscută şi sub numele Cruciada regilor, a fost o încercare a liderilor europeni de a recuceri Ţara Sfântă aflată sub ocupaţia lui Saladin (Salāh al-Dīn Yūsuf ibn Ayyūb). cititi mai mult pe ro.wikipedia.org Asediul Acrei a fost cel mai important eveniment al cruciadei a treia, începând pe data de 28 august 1189 și terminându-se pe 12 iulie 1191, și pentru prima dată în istoria cruciadelor regele a fost nevoit să se îngrijească personal de apărarea Țării Sfinte. A fost de asemenea și evenimentul cu cele mai multe pierderi din toată perioada cruciadelor, pentru clasa conducătoare creștină din est.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

12 iulie 1260 – A avut loc Bătalia de la Kreussenbrunn, unde armata regelui Cehiei, Ottokar cel Mare a infrant fortele armate ale regelui Ungariei.

Bătalia de la Kreussenbrunn (12 iulie 1260) – Battle of King Béla and King Ottokar of Bohemia, Chronica Hungarorum by Johannes de Thurocz, about 1488 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

În 1260 a avut loc Bătălia de la Kreussenbrunn între Ottokar și Bela al IV-lea. În armata lui Bela au participat și românii alături de ruteni și pecenegi: “quoque et valachorum…schismaticorum“. Participarea românilor alături de ruteni și pecenegi în armata lui Bela demonstrează că aceștia erau dintre Carpați și Dunăre.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

12 iulie 1475 –  In fața unui iminent atac otoman, Ștefan cel Mare a recunoscut suzeranitatea lui Matia Corvinul, regele Ungariei și a obținut sprijinul acestuia în lupta împotriva turcilor. La 12 iulie 1475 a fost încheiat tratatul de la Iași, prin care Ștefan cel Mare, domn al Moldovei urma să primească ajutor militar antiotoman în schimbul recunoașterii ca suzeran pe Matia Corvin, rege al Ungariei. Marea victorie in Batalia de la Vaslui (10 ianuarie 1475), repurtată de Ștefan cel Mare asupra turcilor, a rămas fără urmări pe plan strategic, pentru că Veneția, aflată în război cu Imperiul Otoman, a încheiat armistițiu de șase luni cu sultanul. Astfel sultanul Mehmed al II-lea a avut răgazul necesar pentru a cuceri cetățile Caffa, Tana și Mangop din Crimeea.

Însăși Hanatul Crimeei a devenit dependent de Poartă. Astfel turcii obțin un aliat pe celălalt flanc al Moldovei. În situația dificilă creată pentru Moldova, domnul Ștefan solicită sprijin militar monarhilor europeni. Dintre toți conducătorii statelor europene, doar regele Matia Corvin al Ungariei a poruncit o companie antiotomană, în toamna anului 1475, care se va finaliza prin cucerirea Șabațului în Serbia. Ștefan cel Mare reușește să zădărnicească tentativa flotei otomane de a cuceri Cetatea Albă și Chilia, unicile cetăți libere la Marea Neagră. Pericolul otoman se va agrava în timp.

 

12 iulie 1536 – A incetat din viata Erasmus din Rotterdam, scriitor și filosof olandez (n. 1469)

Erasme retratat per Hans Holbein el Jove – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Erasmus (Desiderius) din Rotterdam (n. 28 octombrie 1466, 1467 sau 1469, Rotterdam/Olanda, d. 12 iulie 1536, Basel/Elveţia) a fost un teolog şi erudit olandez, unul din cei mai însemnaţi umanişti din perioada Renaşterii şi Reformei din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, catalogat drept “primul european conştient”, de către Stefan Zweig.

Fiu nelegitim al preotului Roger Gerard, a frecventat cursurile unor scoli monahale din Deventer si s’Hertogenbosch iar, dupa moartea tatalui sau, a intrat in manastirea ordinului Augustinilor din Steyn, in apropierea orasului Gouda. A devenit preot in anul 1492, lucrand ca secretar al episcopului din Cambrai. A fost trimis la Paris, unde s-a dedicat studiului literaturii grecesti clasice, dupa care a plecat intr-un pelerinaj in Europa.

In drumurile sale l-a cunoscut pe Thomas Morus si a sustinut cursuri la Universitatea din Cambridge. Pentru faptul că a criticat stările de fapt neconforme din Biserica Catolică a timpului său, a fost considerat precursor al reformei religioase, deşi el însuşi nu a aderat la protestantism, preconizând în mod consecvent spiritul de toleranţă religioasă. S-a stabilit in Basel, Elvetia, oras pe care l-a parasit doar in timpul reformei lui Ulrich Zwingli. cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

12 iulie 1543 – Regele Henric al VIII al Angliei se căsătoreşte cu cea de-a şasea şi ultima sa sotie, Catherine Parr a Hampton Court Palace.

Henric al VIII-lea (n. 28 iunie 1491 – d. 28 ianuarie 1547) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Henric s-a căsătorit pentru ultima dată cu văduva Catherine Parr în 1543. Ea l-a ajutat să se împace cu fiicele lui, Lady Mary și Lady Elizabeth. În 1544 un act al Parlamentului a repus fiicele regelui în linia de succesiune după Eduard, Prinț de Wales.

Catherine Parr. – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Catherine Parr s-a născut în jurul anului 1512, fiind cunoscută în istorie ca a șasea – și ultima – soție a regelui Angliei Henric al VIII-lea. A fost inițial căsătorită cu un anume Sir Edward Borough, după moartea căruia s-a recăsătorit cu un alt bărbat, pe nume Sir John Neville, Lord de Latimer. Și acesta a murit curând, în 1543, lăsând-o văduvă pentru a doua oară. Cu toate că Catherine Parr se îndrăgostise de Thomas Seymour (fratele lui Jane Seymour), a trebuit să răspundă atenției pe care i-o acorda Henric.

Pe 12 iulie 1543, la numai un an de la excuția lui Catherine Howard care a fost cea de-a cincea soție a lui Henric, cei doi s-au căsătorit, pe când Henric avea 52 de ani și Catherine Parr 31. Cu toate că a fost o mamă adoptivă bună pentru copiii lui Henric, între ei au apărut discordii pe teme religioase, încât într-o bună zi, Henric chiar a dat ordin să fie arestată, dar s-a răzgândit atunci când ea s-a încuiat în dormitorul ei plângând în hohote. Henric al VIII-lea a murit pe 27 ianuarie 1547, ceea ce i-a permis lui Catherine să se căsătorească, în același an, cu Thomas Seymour. Catherine Parr a murit în septembrie 1548, ca urmare a unor complicații survenite după o naștere.

 

12 iulie 1562 – Diego de Landa, episcop in Yucatan, dispune arderea cărţilor sacre ale poporului Maya.

 

12 iulie 1580 – A fost publicata Biblia Ostrog , una dintre cele mai timpurii imprimari ale Bibliiei într-o limbă slavă.

The Ostrog Bible on Commons – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Biblia Ostrog a fost una dintre cele mai vechi traduceri est- slave a Bibliei şi prima ediţie completă tipărită a Bibliei în slavonă , cu asistenţă din partea Printul rutean Konstantin Ostrogski . Biblia Ostrog este unica printre Bibliile slavone Vechiul Testament fiind tradus, nu din ebraica ci din Septuaginta din greaca. Această traducere a cuprins şaptezecisişase cărţi ale Vechiului şi Noului Testament şi un manuscris al Codex Alexandrinus.

Modern picture showing the creation of the Ostroh Bible in 1581 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

12 iulie 1776 – James Cook a început cea de-a treia călătorie a sa în jurul lumii, cea în care își va pierde viața.

James Cook – portret de Nathaniel Dance-Holland, circa 1775, expus la
Muzeul Maritim Naţional din Greenwich – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

James Cook (n. 7 noiembrie 1728 – d. 14 februarie 1779) a fost un explorator, navigator și cartograf englez ce a ajuns la rangul de căpitan în Marina Regală. Cook a realizat hărți detaliate ale insulei Newfoundland înainte de a realiza trei expediții în Oceanul Pacific, unde a realizat primul contact european cu coasta estică a Australiei și Insulele Hawaii, precum și prima circumnavigare a Noii Zeelande.

Cook s-a alăturat flotei comerciale britanice ca adolescent și s-a alăturat Marinei Regale în 1755. A luat parte la Războiul de șapte ani și a explorat și cartografiat cea mai mare parte a intrării în Râul Sfântul Laurențiu în timpul asediului orașului Quebec. Acest lucru a atras atenția Amiralității și Royal Society. Acest lucru a venit într-un moment crucial atât al carierei lui Cook cât și al explorărilor maritime britanice, ceea ce a condus la sarcina de comandant al navei HMS Endeavour în 1766 în prima din cele trei expediții în Pacific.

Traseele celor trei călătorii ale lui Cook. Prima călătorie este marcată cu roşu, a doua cu verde iar a treia cu albastru. Ruta echipajului lui Cook de după moartea acestuia este marcată cu linia albastră întreruptă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În acele călătorii Cook a navigat mii de kilometri în mari zone necartografiate ale Globului. A cartografiat teritorii din Noua Zeelandă până în Hawaii în cel mai mare detaliu și la o scară ce nu a mai fost atinsă până atunci. În timpul acestor călătorii de descoperire a explorat și numit teritorii și a cartografiat insule și zone de coastă pentru prima dată pe hărțile europene. A demonstrat calități de marinar, aptitudini de explorator și cartograf, curaj fizic și capacitatea de a-și conduce oamenii în condiții vitrege.

Cook a fost ucis în Hawaii în timpul unei altercații cu băștinașii în timpul celei de-a treia călătorii de explorare în Pacific în 1779. A lăsat în urmă o moștenire de cunoștințe științifice și geografice ce au influențat succesorii săi inclusiv în secolul al XX-lea iar numeroase memoriale i-au fost dedicate în toată lumea.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

12 iulie 1797 – A incetat din viata Ienăchiță Văcărescu, poet, filolog, istoric român (n. 1740)

Ienăchiţă Văcărescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ienăchiţă Văcărescu (n. 1740 – d. 12 iulie 1797) a fost un poet, filolog şi istoric român din Ţara Românească, aparţinător al unei vechi familii boiereşti, familia Văcărescu, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice şi istorice, cât şi în poeziile pe care le-a scris. A fost erudit şi poliglot, ştia: slava veche, greaca veche şi modernă, turca, araba, persana, franceza, germana şi italiana.  A fost mare dregător domnesc şi a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare.

Ca om politic şi istoric a manifestat tendinţe filoturce. Lucrarea sa, Istorie a prea puternicilor împăraţi otomani, a fost tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian. Este al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman. Este autorul celei dintâi gramatici româneşti tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde şi un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni şi predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar foloseşte şi evidente sugestii folclorice. Ienăchiţă Văcărescu a construit un conac la Băneasa, din care se mai păstrează azi doar Biserica „Sf. Nicolae”.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

12 iulie 1817 – S-a născut scriitorul si filosoful american Henry David Thoreau; (d. 1862).

 

12 iulie 1850 – A murit inginerul inventator britanic Robert Stevenson. A inventat printre altele dispozitivul pentru producerea luminilor intermitente şi fulgerătoare şi hidroforul; (n. 1772).

 

12 iulie 1854 –  S-a născut George Eastman, inventator american (d. 1932)

George Eastman – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

George Eastman (12 iulie 1854 – 14 martie 1932) s-a născut în orășelul Waterville, statul New York, din confederația Statele Unite ale Americii. Este inventatorul suportului fotosensibil flexibil, pelicula de nitroceluloză, în anul 1884. Aceasta a făcut posibilă construcția de aparate de fotografiat mai mici, ușoare, portabile. Frații Lumière folosesc această descoperire pentru invenția lor, cinematograful, pelicula fiind elementul indinspensabil.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

12 iulie 1859 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Ordonanţa de înfiinţare a Oficiului Central de Statistică Administrativă, precursor al actualului Institut Național de Statistica, sub conducerea lui Dionisie Pop Martian. A fost una dintre primele instituţii publice înfiinţate după Unirea de la 24 ianuarie 1859 şi unul dintre cele mai vechi oficii statistice din Europa.

Pe parcursul existenţei sale, instituţia s-a numit, pe rând: Direcţia de Statistică Generală a Statului (1892), Institutul de Statistică Generală a Statului (1925), Institutul Central de Statistică (1936), Direcţia Centrală de Statistică (1951), Comisia Naţională pentru Statistică (1989), Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice (1998) şi Institutul Naţional de Statistică (2001).

Imediat după înfiinţare, a fost realizat şi primul recensământ al populaţiei, desfăşurat în 1859/1860, care a oferit primele date referitoare la populaţie şi la aspecte ale vieţii social-economice din cele două provincii româneşti unite. Au urmat Recensământul stabilimentelor industriale, realizat în 1863, reprezentând prima cercetare de nivel naţional dintr-o ţară europeană şi recensămintele populaţiei din 1899 şi 1912, Recensământul General al Populaţiei României (1930), Recensământul General al României (1941), care a avut ca principal obiectiv inventarierea întreprinderilor industriale, Recensământul Agricol (1941), Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor (1966, 1977, 1992, 2002, 2011), Recensământul General Agricol (2002-2003, 2010).

În 1913, a luat fiinţă învăţământul statistic universitar, prin Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (1913), iar în 1930 s-a înfiinţat Şcoala de Statistică, care a devenit, în 1941, Institutul de Statistică al Universităţii Bucureşti (1941).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

12 iulie 1882 – S-a născut Traian Lalescu, matematician român, membru al Academiei Române (d. 1929)

Traian Lalescu în 1920 (la 38 de ani) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Traian Lalescu (n. 12 iulie 1882 (S.N. 24 iulie), București – d. 15 iunie 1929, București) a fost un academician și matematician român, profesor universitar la București și la Timișoara. A fost primul rector al Școlii Politehnice din Timișoara. Personalitate proeminentă a școlii matematice românești. Are contribuții în multiple domenii ale matematicii pure și aplicate. Este unul din fondatorii teoriei ecuațiilor integrale. Este autorul primei lucrări importante de sinteză în acest domeniu din literatura ştiinţifică universală, a lăsat numeroase studii în domeniile ecuațiilor funcționale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei, istoriei matematicii.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

12 iulie 1884 – S-a născut pictorul şi sculptorul Amedeo Modigliani (m. 24 ianuarie 1920, Paris).

 

12 iulie 1885 – A decedat generalul roman Mihail Cristodulo Cerchez, erou al Războiului pentru Independenţa Romaniei; (n. 1839). A condus trupele române în Războiul de Independență de la 1877 la Grivița, Bucov, Opanez, Smârdan, Plevna, Vidin.

 

12 iulie 1904 – S-a născut Pablo Neruda (pseudonimul lui Neftalí Ricardo Reyes Basoalto) ( d. 23 septembrie, 1973), poet, ambasador și om politic chilian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1971.

 

12 iulie 1905 – A decedat istoricul roman Gheorghe Popovici, membru corespondent al Academiei Române; (n. 1863).

 

12 iulie 1906 – Alfred Dreyfus – după aproape 12 de ani de la condamnarea sa în afacerea Dreyfus – a fost reabilitat.

Alfred Dreyfus – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alfred Dreyfus (n. 9 octombrie 1859 – d. 12 iulie 1935) a fost un ofițer francez de origine evreiască, condamnat pe nedrept în anul 1894 pentru trădare de țară, la deportare pe viață, din pricina unor documente care s-au dovedit false, și care erau menite să-l acopere pe adevăratul vinovat, maiorul Ferdinand Walsin Esterhazy⁠. În epocă, cazul a fost un scandal major, denumit afacerea Dreyfus.

Convins de nevinovăția lui Dreyfus, scriitorul Emile Zola a publicat pe 13 ianuarie 1898, pe prima pagină a ziarului L’Aurore, un articol intitulat: J’accuse, adresat președintelui Republicii, Félix Faure, în care ataca cu asprime conducerea țării și așa numita afacere Dreyfus, fapt ce a condus la confruntări aprinse și la o reînviere a antisemitismului.

Dreyfus a fost condamnat la 22 decembrie 1895 la degradare militară — sentință adusă la îndeplinire la 5 ianuarie 1896 în curtea Școlii militare din Paris — și la deportare pentru muncă forțată în Ile du Diable (Insula Diavolului), iar în anul 1899, cu ocazia rejudecării procesului, la 10 ani de închisoare, fiind grațiat la 19 septembrie 1899 de președintele Émile Loubet și reabilitat abia la 12 iulie 1906.

 

12 iulie 1909 – S-a născut Constantin Noica, filosof și eseist român (d. 1988)

Constantin Noica – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin Noica (n. 12 iulie 1909, Vitănești, județul Teleorman – d. 4 decembrie 1987, Păltiniș, județul Sibiu) a fost un filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990). Fostul ministru țărănist Nicolae Noica este nepotul filozofului Constantin Noica. În perioada 1949 – 1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici, Noica și-a căpătat ideea filosofică și totodată și-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai tîrziu. În 1958 Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „grupul Noica”.

Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu). Intre 1974 si 1987 a detinut un apartament in blocul OS6, la Romancierilor in Drumul Taberei. Se stinge din viață la 4 decembrie 1987. A fost înmormîntat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Mitropolit Antonie al Ardealului, Crișanei și Maramureșului. După 1989, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de reeditarea integrală a cărților lui Noica.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

12 iulie 1933 – S-a născut poetul si eseistul roman Alexandru Ivasiuc; (d. 1977).

 

12 iulie 1935 – A murit Alfred Dreyfus, ofițer francez, personajul central în afacerea Dreyfus (n. 1859)

Alfred Dreyfus – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alfred Dreyfus (n. 9 octombrie 1859 – d. 12 iulie 1935) a fost un ofițer francez de origine evreiască, condamnat pe nedrept în anul 1894 pentru trădare de țară, la deportare pe viață, din pricina unor documente care s-au dovedit false, și care erau menite să-l acopere pe adevăratul vinovat, maiorul Ferdinand Walsin Esterhazy⁠. În epocă, cazul a fost un scandal major, denumit afacerea Dreyfus.

Convins de nevinovăția lui Dreyfus, scriitorul Emile Zola a publicat pe 13 ianuarie 1898, pe prima pagină a ziarului L’Aurore, un articol intitulat: J’accuse, adresat președintelui Republicii, Félix Faure, în care ataca cu asprime conducerea țării și așa numita afacere Dreyfus, fapt ce a condus la confruntări aprinse și la o reînviere a antisemitismului.

Dreyfus a fost condamnat la 22 decembrie 1895 la degradare militară — sentință adusă la îndeplinire la 5 ianuarie 1896 în curtea Școlii militare din Paris — și la deportare pentru muncă forțată în Ile du Diable (Insula Diavolului), iar în anul 1899, cu ocazia rejudecării procesului, la 10 ani de închisoare, fiind grațiat la 19 septembrie 1899 de președintele Émile Loubet și reabilitat abia la 12 iulie 1906.

 

12 iulie 1937 – Expoziția Mondială de la Paris: Guernica lui Pablo Picasso a fost expusă pentru prima dată publicului.

Pablo Picasso – Guernica (1937) – Museo Nacional de la Reina Sofia, Madrid – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Guernica este o pictură de 349,3 x 776,6 cm realizată în 1937 de pictorul Pablo Picasso. Guernica este dedicat orașului basc Guernica, bombardat de aviația germană în timpul războiului civil din Spania. Această operă marchează începutul angajării politice a artistului. Guernica a fost expusă la Prado, după revenirea acesteia în Spania, în urma restaurării democrației, dar a fost mutată ulterior la Museo Reina Sofia, unde a fost găsit un spațiu expozițional mai mare pentru imensa pânză.

 

12 iulie 1938 – S-a născut actorul român de teatru şi film Jorj Voicu; ( d.1991).

 

12 iulie 1941 – Al doilea război mondial – Prima manifestare oficială a Alianței pentru formarea unei coaliții antifasciste, acordul anglo-sovietic de ajutor reciproc.

 

12 iulie 1943 – Wehrmachtul și Armata Roșie au început Bătălia de la Prohorovka, una din cele mai mari bătălii cu tancuri din al Doilea Război Mondial.

Bătălia de la Prohorovka (12 iulie 1943) – A German soldier inspects a T-34 tank knocked out at Pokrovka that is still smoldering. Pokrovka is 40 kilometres (25 mi) southwest of Prokhorovka – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Prohorovka (12 iulie 1943) s-a dat pe Frontul de Est în al Doilea Război Mondial ca parte a Bătăliei de la Kursk (5 iulie – 23 august 1943) din Uniunea Sovietică (circa 435 km sud de Moscova). În principal, Armata a 4-a Panzer a Wehrmachtului s-a ciocnit cu Armata a 5-a Gardă Tancuri din cadrul Armatei Roșii. A fost una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istoria militară.

La 5 iulie 1943, Oberkommando der Wehrmacht a lansat Operațiunea Citadela. Scopul înaltului comandament german era cel de a distruge considerabilele forțe sovietice din proeminența Kursk. Distrugerea Armatei Roșii de pe câmpul de luptă ar fi redat Wehrmachtului inițiativa strategică pe Frontul de Est. Operațiunea urma să fie efectuată de cinci armate germane, care urmau să prindă într-o manevră de clește de fiecare parte a proeminenței Kursk.

Comandamentul Suprem sovietic, Stavka, a prevăzut atacul german și a pregătit o defensivă în adâncime, conform teoriei militare a operațiunilor în profunzime. Mareșalul sovietic Gheorghi Jukov l-a convins pe Iosif Stalin că Armata Roșie trebuie să rămână în defensivă și să provoace lupte de uzură cu armata germană. După ce forțele germane aveau să fie suficient de uzate de defensiva sovietică, sovieticii aveau să-și folosească rezervele operaționale într-o contraofensivă care să distrugă primele linii germane.

În Bătălia de la Kursk (5 iulie – 23 august 1943), forțele germane au fost oprite pe sectorul nordic Oriol. În sud însă, formațiunile din Wehrmacht și Waffen-SS au reușit o pătrundere mai adâncă, apropiindu-se de Prohorovka. Armata Roșie a fost obligată să-și angajeze rezervele mai curând decât ar fi dorit. Ciocnirea de blindate care a urmat a avut loc la 12 iulie 1943 și a devenit cunoscută ca una din cele mai mari bătălii de tancuri din istorie.

Ea a fost punctul de cotitură al ofensivei germane de încercuire a forțelor sovietice în proeminența Kursk. Asaltul german a eșuat în realizarea obiectivului său. Sovieticii au reușit să câștige o serie de ciocniri și i-au împiedicat pe germani să le rupă liniile, dar atacurile sovietice asupra pozițiilor germane au fost și ele respinse. La sfârșitul bătăliei ambele armate suferiseră pierderi grele. Sovieticii au pierdut mai mulți oameni, dar resursele umane operaționale și strategice, precum și rezervele materiale au permis Armatei Roșii să păstreze inițiativa strategică și operațională.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

12 iulie 1943 – S-a nascut Radu F. Alexandru (Radu Alexandru Feldman), politician, scriitor, scenarist român.

 

12 iulie 1960 – Franţa a acceptat să acorde independenţa statelor Niger, Volta Superioară, Coasta de Fildeş, Ciad, Africa Centrală şi Congo.

 

12 iulie 1961 – A murit scriitoarea canadiana Mazo de la Roche (n.15 ianuarie 1879 ) autoare a 23 de romane si mai mult de 50 povestiri, 13 piese de teatru şi multe alte scrieri. Romanele sale din seria “Jalna” s-au vandut in milioane de exemplare în 193 de ediţii în engleză şi 92 de ediţii străine.

 

12 iulie 1962 – Trupa The Rolling Stones debutează la Clubul Marquee din Londra.

A trade ad for the 1965 Rolling Stones’ North American tour – foto preluat de pe en.wikipedia.org

În octombrie 1960 Mick Jagger și Keith Richards, foști colegi de școală, s-au întâlnit pe peronul gării din orașul lor natal, Dartford. Împreună cu Dick Taylor au format grupul Little Boy Blue & The Blues Boys. Doi ani mai târziu, în iunie 1962, au înființat trupa The Rolling Stones (după piesa “Rollina”½ Stones Blues”, interpretată de Muddy Waters).

La 12 iulie 1962 are loc primul concert la Marquee club din Londra. Grupul era format din Mick Jagger (voce), Keith Richards (chitară solo), Ian Stewart (pian), Brian Jones (chitară ritmică), Dick Taylor (bass) și Tony Chapman (tobe). În 1963, casa de discuri Decca și directorul ei artistic Dick Row, celebru pentru refuzul de a-i înregistra pe Beatles, a înregistrat primul lor single.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

12-14 iulie 1983 – Vizita oficială de prietenie în Etiopia a lui Nicolae Ceaușescu.

 

12 iulie 1986 – A murit marele actor roman George Calboreanu; (n. 1896).

 

12 iulie 1987 – Jefuirea Depozitului de Valori Knightsbridge – Hoții au plecat cu o pradă în valoare de aproximativ 66 de milioane de dolari (echivalentul a aproximativ 130 de milioane de dolari 2012). În august a fost arestat italianului Valerio Viccei, care mai târziu a scris o carte despre jaf.

 

12 iulie 1990 – Liderul sovietic Boris Eltin demisioneaza din Partidul Comunist al URSS. Boris Elţîn a fost unul dintre cei mai importanti lideri comunisti sovietici inainte de prabusirea URSS.

 

12 iulie 2000 – La Manila a fost semnat un acord de stabilire a relaţiilor diplomatice între Filipine şi RPD Coreeană.

 

12 iulie 2000 – Modulul rus „Zvezda”, al treilea element al Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), a fot amplasat pe orbită, la numai zece minute după decolarea rachetei purtătoare Proton-K de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan.

 

12 iulie 2003 – A luat naștere proiectul ro.wp, versiunea românească a proiectului Wikipedia.

foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Wikipedia în limba română (abreviată uneori „ro.wp”) este versiunea în limba română a Wikipediei și a fost editată pentru prima dată pe 12 iulie 2003. La 12 iulie 2020, ora 15:30 (ora României), pe ro.wp există 410.248 articole scrise și 527.356 utilizatori înregistrați.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

12 iulie 2005 – Albert al II-lea de Monaco, insotit de familia regala, a primit binecuvântarea unui arhiepiscop la ceremonia solemnă de incoronare ca print de Monaco. Ceremonia a avut un caracter simbolic, deoarece prinţul, care şi-a asumat regenţa în ultimele zile ale tatalui sau Rainier, a urcat pe tron după moartea tatălui său la 6 aprilie.

 

12 iulie 2006 – A inceput Războiul din Liban din 2006 dupa ce Hezbollahul şiit libanez a capturat doi soldaţi israelieni la frontiera israeliano-libaneză si a trecut frontiera dintre Liban si Israel, atacand armata israeliană și orașele israeliene de la frontiera.

Războiul din Liban din 2006, denumit și Războiul dintre Israel și Hezbollah, cunoscut în Liban ca Războiul din iulie și în Israel ca Al doilea război libanez, a fost un conflict militar care a avut loc în Liban și în nordul Israelului. Principalii participanți au fost grupările paramilitare Hezbollah și armata israeliană. Conflictul a început pe 12 iulie 2006 și a continuat până când o încetare a focului ordonată de Organizația Națiunilor Unite a intrat în vigoare la 14 august 2006, deși în mod oficial s-a încheiat la 8 septembrie 2006, când Israelul a ridicat blocada navală impusă asupra Libanului.

Conflictul a fost declanșat de un atac cu rachete al militanților Hezbollah lansat asupra unor autovehicule Humvee care patrulau pe partea israeliană, dincolo de gardul care marca granița. Ca urmare a ambuscadei, 3 soldați au murit. Alți doi soldați, despre care s-a crezut inițial că au fost uciși sau răniți grav, au fost luați de Hezbollah în Liban. Încă cinci au fost uciși într-o încercare eșuată de salvare. Israelul a răspuns cu un atac aerian și cu focuri de artilerie asupra unor ținte din Liban care au avariat infrastructura civilă libaneză, inclusiv Aeroportul Internațional Rafic Hariri (despre care Israelul a afirmat că a fost folosit pentru importul de armament și pentru aprovizionare), cu o blocadă aeriană și navală, și cu o invazie terestră în sudul Libanului. Hezbollah a lansat mai multe rachete asupra nordului Israelului și a atras armata israeliană într-un război de guerilă de pe poziții întărite.

Cel puțin 1300 de oameni și-au pierdut viața din cauza conflictului, cei mai mulți fiind cetățeni libanezi, infrastructura civilă libaneză a fost grav avariată și au fost dislocați aproximativ un milion de libanezi și 300.000 – 500.000 de israelieni. După încetarea focului, unele părți din sudul Libanului nu au mai putut fi locuite din cauza bombelor cu dispersie israeliene neexplodate.

Pe 11 august 2006 Consiliul de Securitate al ONU a aprobat în unanimitate Rezoluția 1701/2006 într-un efort de a pune capăt ostilităților. Rezoluția, care a fost aprobată de ambele guverne, libanez și israelian, în zilele următoare, a cerut dezarmarea Hezbollahului, retragerea Israelului din Liban, precum și folosirea armatei libaneze și a unei mai mari forțe temporare ONU (UNIFIL) în sud. UNIFIL a primit un mandat extins, care a inclus și permisiunea de a folosi forța pentru a se asigura că aria sa de operațiuni nu este folosită pentru activități ostile și pentru a se apăra de eventualele atacuri care i-ar fi afectat capacitatea de exercitare a atribuțiilor. Armata libaneză a luat în primire sudul Libanului începând cu data de 17 august 2006. Blocada a fost ridicată pe 8 septembrie 2006.

Pe 1 octombrie 2006 cea mai mare parte a trupelor israeliene se retrăsese din Liban, iar ultimele dintre acestea au continuat să ocupe satul Ghajar aflat de o parte și de alta a graniței. În timpul scurs de la adoptarea Rezoluției 1701/2006, atât guvernul libanez, cât și UNIFIL au declarat că nu vor dezarma organizația Hezbollah. Cei doi soldați capturați, despre a căror soartă nu se cunoștea nimic, au fost returnați în Israel pe 16 iulie 2008 ca parte a schimbului de prizonieri dintre Israel și Hezbollah.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

12 iulie 2007 – Bao Xishun, omul cel mai inalt din lume, avand o inaltime de 2,36 metri, s-a insurat la varsta de 56 de ani,in cadrul unei ceremonii traditionale care a avut loc in orasul chinez Erdos din Mongolia interioara. Bao Xishun, un cioban din China, a fost recunoscut de catre Guinness World Records ca fiind cel mai inalt om din lume, pozitie pe care a detinut-o pana in 17 septembrie 2009, cand a fost depasit de turcul Sultan Kösen, care a fost omologat de către Guinness World Records, cu o inaltime de 2.47 m. Mireasa acestuia, Xia Shujuan, in varsta de 29 ani , masura 1,68 metri inaltime.

Bao Xishun, omul cel mai inalt din lume, avand o inaltime de 2,36 metri – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Tags: istorie
Cultură și Media