Aproape dat uitării în vest, pactul Hitler-Stalin din 1939 marchează încă şi astăzi unele părţi ale Europei răsăritene. Despre acest aspect oferă explicaţii o expoziţie din Berlin-Karlshorst, scrie DIE TAGESZEITUNG, potrivit stiripesurse.ro.
Vizitatorul este întâmpinat încă de la intrare de o hartă uriaşă a Europei. Alături se află câteva bileţele cu următoarea întrebare: “Pactul Hitler-Stalin a marcat istoria familiei dumneavoastră?” Organizatorii expoziţiei îi roagă pe vizitatori să-şi relateze povestea. Bileţelele completate sunt apoi plasate pe hartă.
“Familia mea a fost dusă de naziştii din Ucraina (Sumi) ca sclavi şi înmormântată în 1942 la Köln”, scrie pe un bilet. “Tatăl meu s-a născut în 1930 în Letonia”, începe altul. Naziştii l-au dus în Polonia ocupată ca germani (“Volksdeutsche”), unde a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie. În 1945 au fugit în pădurea Spreewald, iar mai târziu familia s-a stabilit în Saxonia inferioară.
Citeşte şi: Președintele României vine la Chișinău – Stiripesurse.md
Un alt vizitator a pus pe bilet în loc de comentariu un anunţ funerar pe care notează: “Pactul Hitler-Stalin a însemnat baza pentru cel de-Al Doilea Război Mondial, iar la sfârşitul său aşa arăta pentru familia mea”. Alături, o listă cu numele a cinci persoane. Deşi două dintre ele au supravieţuit războiului, au plătit cu un picior şi cu un ochi.
“Ruptură în Europa. Consecinţele Pactului Hitler-Stalin”- sună titlul expoziţiei speciale în Muzeul Berlin-Karlshorst, fostul Muzeu German-Rus. La 23 august 1939, Reichul german şi Uniunea Sovietică au semnat un acord de non-agresiune, al cărui protocol suplimentar secret conţinea împărţirea Europei de Est în sfere de interese.
Pactul poartă o parte din vină pentru izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial – evidenţiază istoricul Anke Hilbrenner de la Universitatea din Düsseldorf la inagurarea expoziţiei. Într-adevăr, pactul a făcut posibil atacul din 1 septembrie 1939 aproape lipsit de riscuri asupra Poloniei, deoarece la scurt timp Armata Roşie a atacat estul Poloniei. În opinia lui Hilbrenner, pactul constituia deja în republica federală un subiect încheiat.
În estul Europei lucrurile stăteau cu totul altfel. Populaţia dintr-o serie întreagă de state a suferit după război încă timp de decenii de pe urma acestui pact germano-sovietic, care a rămas decisiv şi după 1945 în privinţa stabilirii frontierelor.
Expoziţia prezintă clar, pe coloane tematice diferite pentru fiecare ţară, ce a însemnat acest lucru până la începutul anilor 1990, iar parţial până astăzi. Polonia, care a fost împărţită în 1939 într-o zonă de interese germană şi alta sovietică, şi-a pierdut după 1945 teritoriile sale răsăritene în favoarea Uniunii Sovietice. Statele baltice au fost înghiţite total de URSS, aşa cum era precizat în acord. Părţi ale Finlandei au rămas ruseşti şi acum. România a pierdut Basarabia şi alte teritorii (la care renunţase Germania în 1939). Toate aceste state au ajuns după 1945 – exceptând Finlanda – în blocul dominat de sovietici.
De aceea nu miră pe nimeni dacă locuitorii acestor ţări văd importanţa Pactului cu totul altfel decât cei din Vest – la urma urmei a contribuit la opresiunea lor. Sectoarele dedicate ţărilor arată clar cum s-au petrecut lucrurile: alegeri manipulate, surghiunirea elementelor critice în Siberia şi forţa brutală.
În oraşul Lviv din vestul Ucrainei, fostul Lemberg, s-au reconstruit recent structurile unui muzeu în cinstea Armatei Roşii – un memorial. Memoriale şi muzee evocă în multe oraşe din Europa de Est dominaţia sovietică. Ziua de 23 august este percepută azi drept o zi transeuropeană dedicată victimelor din toate regimurile totalitare şi autoritare. Acest presupus semn de egalitate pus între politica naţional-socialistă de exterminare şi oprimarea sovietică a popoarelor est-europene declanşează critici din partea Occidentului.
În Republica Federală Germană ziua memorială este pur şi simplu trecută cu vederea – nu este ideea cea mai proastă, ţinând seama de faptul că această comemorare ar putea fi lesne interpretată aici ca o înmuiere a vinovăţiei germane. Deci Pactul Hitler-Stalin a constituit “baza” pentru războiul mondial, aşa cum se afirmă în expoziţie? Poartă Uniunea Sovietică aceeaşi vină sau o complicitate, aşa cum se susţine în diferite locuri? Aceste întrebări controversate nu primesc în Karlshorst un răspuns clar.
Războiul împotriva Ucrainei a readus pactul în prezent. În Europa de Est, acţiunea lui Vladimir Putin evocă politica de expansiune a lui Stalin. La Moscova, cei de la putere susţin că Stalin a fost de acord cu pactul doar pentru a câştiga timp în vederea unui ulterior atac armat împotriva lui Hitler.
Faptul că, pe de altă parte, până la atacul german din 1941 asupra URSS, Stalin i-a livrat lui Hitler o mare cantitate de material şi materie primă, nu clarifică lucrurile. Iar faptul că a predat naziştilor peste 1.000 de comunişti germani, cu atât mai puţin. Existenţa protocolului secret a fost recunoscută abia după 1990, între timp a trecut din nou sub tăcere. Vina pentru cel de-Al Doilea Război Mondial o poartă, conform narativei actuale din Rusia, puterile occidentale cu politica lor de aliniere (appeasement).
Expoziţia nu va rămâne în Karlshorst. Următoarea staţie urmează să fie la Cernăuţi din Ucraina de Vest – nici că s-ar putea găsi un loc mai potrivit. Deoarece locuitorii acestui oraş au supravieţuit într-un singur secol, dacă nu au căzut victimă unora dintre numeroasele masacre, unui număr de şase regimuri fără să se fi mişcat din loc: După Austro-Ungaria, a urmat în 1918 România.
Conform Pactului Hitler-Stalin, în 1940 a urmat Uniunea Sovietică, până când, în 1941, a venit acolo la putere Germania hitleristă şi a exterminat populaţia evreiască. În 1944 a venit din nou URSS la cârmă, până când, în 1991 Cernăuţi a devenit parte a Ucrainei. Din fericire, un al şaptelea Reich nu există: dacă ar fi după Putin, atunci oraşul ar fi astăzi parte a unui stat al Rusiei Mari.