Cercetările arată că modificările produse de expunerea la anumite substanțe chimice pot fi transmise mai departe prin mecanisme epigenetice, influențând modul în care anumite gene sunt activate sau dezactivate.
Un studiu realizat pe șobolani sugerează că expunerea la un anume fungicid în timpul sarcinii ar putea avea efecte asupra sănătății descendenților timp de până la 20 de generații. Experimentul s-a concentrat asupra vinclozolinului, o substanță activă din fungicide, folosită pentru combaterea bolilor fungice la plante, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Cercetătorii au observat că o singură expunere la această substanță în timpul sarcinii a crescut riscul de apariție a unor boli la urmașii animalelor studiate, iar efectele au continuat să apară de-a lungul mai multor generații.
Studiul a fost coordonat de Michael Skinner, profesor de biologie la Washington State University, care cercetează de peste două decenii modul în care factorii de mediu pot influența moștenirea biologică. Potrivit acestuia, efectele pot apărea deoarece substanța afectează linia germinală, adică celulele din care se formează spermatozoizii și ovulele.
„În esență, atunci când o femelă gestantă este expusă, și fătul este expus”, a explicat specialistul, citat de ScienceAlert. „Iar linia germinală din interiorul fătului este, la rândul ei, expusă. Din acel moment, efectele pot apărea la urmași și la generațiile următoare”.
Aceste tip de modificări nu schimbă secvența ADN, ci modul în care genele sunt „citite” de organism. Fenomenul este cunoscut sub numele de moștenire epigenetică transgenerațională și influențează riscul de a dezvolta anumite boli.
În cadrul cercetării, oamenii de știință au urmărit mai întâi efectele timp de zece generații și au observat că riscul de boală rămâne ridicat. Ulterior au extins analiza până la 20 de generații pentru a vedea cât de mult pot persista aceste efecte. Animalele din liniile afectate au prezentat probleme la nivelul rinichilor, prostatei, testiculelor și ovarelor, iar în generațiile mai târzii au apărut complicații severe în timpul nașterii.
„Prezența bolii a rămas în mare parte constantă, dar în jurul generației a 15-a am început să vedem o agravare a situației”, spune Skinner. „În generațiile 16, 17 și 18 boala a devenit foarte pronunțată, iar uneori fie mama, fie puii mureau în timpul nașterii”.
Rezultatele provin din experimente pe animale și nu demonstrează direct că același lucru se întâmplă la oameni. Totuși, cercetătorii spun că studiile pe mamifere pot oferi indicii importante despre modul în care substanțele chimice din mediul modern ar putea influența sănătatea pe termen lung.
În cazul șobolanilor, 20 de generații pot trece în doar câțiva ani. La oameni, același interval ar însemna câteva sute de ani. Cu toate acestea, cercetătorii cred că studiile epigenetice ar putea ajuta medicina să identifice riscurile mai devreme și să dezvolte strategii de prevenție.
„Acest studiu arată că problema nu va dispărea de la sine”, spun oamenii de știință. „Dar putem folosi epigenetica pentru a trece de la medicina reactivă la medicina preventivă”.
