Extrema dreapta câstiga teren în Europa începând din anii 2000, mai multe scrutine-cheie confirmând în 2017 aceasta tendinta în Franta, Germania, Austria si Olanda. Succesul partidelor populiste, eurosceptice si ostile imigratiei accelereaza recompunerea peisajului politic, dar genereaza în acelasi timp frictiuni în interiorul acestor formatiuni, noteaza agentia France Presse.
În 2017, partidele de extrema dreapta au obtinut în lant scoruri istorice, chiar daca nicio victorie nationala. ‘Extrema dreapta este astazi în Europa mai populara ca oricând dupa 1945’, observa cercetatorul Cas Muddle, profesor asociat la Universitatea Georgia din SUA.
Cel mai recent, Partidul Libertatii în Austria (FPOe), cel mai ‘vârstnic’ din familia nationalista europeana, a încheiat legislativele din 15 octombrie cu un scor de 26%, apropiat de recordul sau, si a obtinut trei ministere cu mare greutate (Interne, Aparare, Externe) în guvernul pe care îl va forma cu conservatorii.
Partidul Libertatii (PVV) al lui Geert Wilders a devenit în martie a doua forta politica în parlamentul Olandei, în urma liberalilor, cu 20 de mandate din 150 si un progres de cinci locuri fata de legislativul anterior.
În Franta, lidera Frontului National, Marine le Pen, a acces în turul al doilea al alegerilor prezidentiale din aprilie-mai, cu un numar de voturi aproape dublu fata de cel obtinut de tatal sau, Jean-Marie Le Pen, în urma cu 15 ani.
Cu un soc s-au încheiat si alegerile federale din Germania în septembrie, Alternativa pentru Germania (AfD) intrând pentru prima data în Bundestag, dupa ce a obtinut 12,6% din voturi, fata de 4,7% acum patru ani.
Rezultatele obtinute de Marine Le Pen si Geert Wilders, politicieni care vizau victoria finala în tarile lor, pot da impresia unei contraperformante, dar ‘paharul este în realitate pe trei sferturi plin pentru fortele nationaliste’, este de parere politologul francez Patrick Moreau.
În Italia si în Suedia, unde în 2018 sunt prevazute alegeri legislative, extrema dreapta mizeaza pe scoruri importante.
‘Fiecare tara povesteste o istorie diferita, dar în spatele succesului dreptei radicale se gaseste întotdeauna ideea de insecuritate, reala sau perceputa, legata de fluxurile de migratie, de terorism sau de incertitudinile economice’, explica Mabel Berezin, profesor de sociologie la Universitatea Cornell din SUA.
Succesul extremistilor de dreapta în tari prospere precum Germania si Austria confirma opiniile ‘analistilor care arata de decenii ca imigratia este o preocupare-cheie’ a electoratului de extrema dreapta, afirma profesorul Mudde.
AfD si FPOe si-au înregistrat succesele în tari aflate printre cele care, în Europa, au primit cei mai multi migranti începând din 2015, ceea ce a alimentat dezbaterile privind costul alocatiilor sociale si capacitatea de integrare a nou-venitilor.
Nu doar prezenta imigrantilor determina performantele partidelor de extrema dreapta, care profita de asemenea de pe urma unui resentiment fata de partide si de elitele politice, economice sau culturale.
Obligate sa aleaga între ostracizare, copiere sau cooperare cu extrema dreapta, celelalte formatiuni politice, mai ales din tabara conservatoare, sunt bulversate de înradacinarea acesteia si constrânse sa-si adapteze strategiile.
Alegerea tânarului conservator austriac Sebastian Kurz (31 de ani) de a face concurenta FPOe pe temele imigratiei, securitatii, locului islamului în societate a condus, pe cale de consecinta, cele doua partide la semnarea unui acord de coalitie.
‘Kurz a mers foarte departe în apropierea sa ideologica de FPOe, o strategie care poate functiona cu conditia ca el sa nu vânda complet identitatea partidului sau’, avertizeaza politologul american Thomas Hofer.
În Bulgaria, partidul de centru-dreapta al premierului Boiko Borisov guverneaza din martie împreuna cu o coalitie de partide nationaliste.
În Ungaria, pozitionarea din ce în ce mai xenofoba a prim-ministrului Viktor Orban, provenit din tabara conservatoare, permite astazi, în mod paradoxal, partidului extremist Jobbik, care si-a moderat discursul, sa se prezinte drept principala alternativa la premier.
În Franta, aliante de extrema dreapta ramân excluse de partidele traditionale, la fel ca în Germania si în Olanda. Însa dreapta franceza tocmai l-a ales ca lider pe deputatul Laurent Wauquiez, acuzat ca preia din temele Frontului National.
Profesorul Mudde prezice însa ca partidele traditionale care încearca sa imite extrema dreapta nu vor înregistra decât ‘succese pe termen scurt’, întrucât subestimeaza sentimentul antisistem al acestui electorat.
Turbulentele interne traversate de Frontul National si de AfD dupa rezultatele electorale fara precedent ilustreaza dificultatea de a pune în mod durabil între paranteze divergente interne uneori profunde, legate de alegeri ideologice sau de rivalitati individuale.
În 2017 a avut loc implozia partidului populist si eurofob Adevaratii Finlandezi, afectat de exercitiul puterii începând din 2015 în cadrul unei coalitii cu centristii si cu conservatorii.
‘Pozitia de aliat minoritar este întotdeauna cea mai inconfortabila’, explica Thomas Hofer. În Austria, FPOe a avut nevoie de mai multi ani pentru ‘a-si pansa ranile’ dupa prima sa coalitie cu conservatorii, între 2000 si 2007. ‘Partide ca FPOe au un ADN de opozant, despre care nu este evident ca poate fi convertit în atitudine de guvernare’, mai puncteaza politologul american.
