„O fantomă bântuie Europa”, au scris Marx și Engels. Însă dacă lucrurile continuă așa, nu va mai rămâne nici măcar o fantomă. Declinul demografic al continentului nostru s-a accelerat în ultimii ani, socotește „Il Corriere dela Sera” (Italia).
Soldul dintre nașteri și decese este negativ din 2012, iar rata fertilității (numărul mediu de copii per femeie) publicată de Eurostat a scăzut la un minim de 1,38 în 2023 și, având în vedere datele din fiecare stat membru, este foarte probabil ca în 2024 să fi scăzut și mai mult în 2024. Rata scăzută a natalității creează un dezechilibru generațional care se manifestă prin dificultățile antreprizelor, în special a celor din în Italia, de a găsi personal care să-i înlocuiască pe cei care, după ce au atins o anumită vârstă, trebuie să se pensioneze. În plus, parțial din cauza speranței de viață mai mari, sistemele de pensii se confruntă cu presiuni financiare constante, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
Însă nu este vorba doar de o problemă financiară: dacă oamenii nu au copii, va exista o penurie de persoane care să aibă grijă de oamenii în vârstă. Și lucrurile sunt pe cale să se înrăutățească, așa cum a subliniat și un articol recent publicat în The Guardian, bazat pe date Eurostat. În absența imigrației, populația europeană, după o ușoară creștere inițială, ar scădea de la 447 de milioane în prezent la 295 de milioane în 2100. Unii cred că problema poate fi rezolvată prin politici publice de creștere a ratei natalității. Va fi greu.
Studii empirice arată că efectul cheltuielilor publice asupra ratei natalității este pozitiv, însă modest: un punct procentual din PIB de creștere a cheltuielilor crește rata fertilității cu 0,1 sau puțin mai mult. În practică, nicio țară care a scăzut semnificativ sub o rată a fertilității de 2 (rata care ar stabiliza populația) nu a reușit să revină la acest nivel. Un exemplu în acest sens este Suedia, care a trecut prin mai multe faze de creștere a cheltuielilor publice pentru a reveni la 2 și s-a trezit la 1,43 în 2024. Ceea ce nu înseamnă că aceste politici sunt greșite. Dimpotrivă. Este important să se elimine obstacolele care fac dificilă concilierea creșterii copiilor cu menținerea unui loc de muncă. Și este important să se prevină scăderea ratei fertilității sub 1,5 pentru a evita ceea ce demografii numesc o „capcană a fertilității”, prin care nașterile scad nu doar din cauza unei dorințe limitate de a avea copii, ci și pentru că numărul potențialilor părinți scade mult prea rapid. Însă evitarea depopulării și a dezechilibrului dintre persoanele apte de muncă și vârstnici are nevoie și o altă componentă: imigrația.
Și aici apare o problemă politică și socială pe care țările europene (și nu numai; gândiți-vă doar la Statele Unite) nu au reușit încă să o rezolve, cu câteva excepții: aceea de a avea un flux migratoriu suficient de mare și regulat pentru a facilita integrarea cu „nativii”.
În prezent, Europa se confruntă cu fluxuri insuficiente (populația a început să scadă, va continua să scadă, iar dezechilibrul dintre persoanele apte de muncă și vârstnici se va agrava), cu fluxuri neregulate (debarcările de migranți comandate de traficanți și decesele rezultate în Marea Mediterană continuă) și cu dificultăți semnificative de integrare (ratele sărăciei și ale criminalității sunt mult mai mari în cazul migranților). Găsirea soluțiilor la aceste probleme necesită două lucruri: oprirea debarcărilor neregulate și crearea de canale pentru afluxul de migranți legali. Iar atât Italia cât și restul Europei trebuie să facă mult mai mult pe ambele fronturi.
Debarcările neregulamentare continuă. În Italia, după ce în 2023, primul an al guvernului Meloni, au atins un vârf, în 2024-25 au scăzut , datorită restricțiilor convenite cu țările nord-africane. Însă aceste țări nu au niciun interes să blocheze complet plecările neregulamentare de pe țărmurile lor: dacă ar face-o, nimeni nu ar începe călătoria speranței din țările lor de origine și ar pierde oportunitatea de a șantaja țările europene și beneficiile asociate. Într-adevăr, fluxurile rămân substanțiale (în 2024-25, ne apropiem de 66.000 pe an). Întreaga abordare trebuie regândită la nivel european, inclusiv politicile de azil, ale căror defecte evidente permit celor care sosesc din motive economice să imigreze ca refugiați politici. Aceste politici, însă, au fost concepute având în vedere un număr mic de persoane persecutate, iar acum sunt inadecvate pentru potențialul aflux de zeci de milioane de oameni.
În același timp, este necesar să se creeze suficiente canale de aflux regulat: previziunile Eurostat sugerează că, prin implementarea unor politici de migrație adecvate, scăderea populației europene până în 2100 ar putea fi limitată la 6%. Guvernul Meloni a crescut numărul permiselor de muncă: de la un minim de puțin peste 30.000 pe an în timpul guvernelor Conte I și II, cifra a crescut la peste 160.000 până în 2025. Numai că aceste cifre continuă să fie modeste. Pentru a menține neschimbat raportul dintre lucrători și persoanele în vârstă șomere, ar fi nevoie de 350.000 de imigranți pe an (fără italienii care pleacă). Și, mai presus de toate, este nevoie de o politică pe termen lung pentru a aduce în Italia (și în Europa în general) persoane cu competențele necesare și cunoștințe adecvate ale limbii italiene. Ceea ce implică înființarea de centre de „recrutare și formare” în țările de origine și o publicitate adecvată în aceste țări privind existența canalelor de aflux regulat și politicile de integrare.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Unele țări europene au mai multă ușurință în a crea fluxuri regulate: Spania în special (care are o rată a fertilității la fel de scăzută ca cea a Italiei, dar o populație în creștere) are avantajul de a putea primi imigranți din America Latină, oameni care vorbesc aceeași limbă și împărtășesc aceeași cultură și religie.
O ultimă precizare. Problema depopulării Europei și dezechilibrele rezultate (în principal între lucrători și persoanele în vârstă care nu lucrează) pot fi atenuate și prin politici de creștere a productivității: e drept, vor fi mai puțini lucrători, însă dacă toată lumea este mai productivă, problema numerică este atenuată. Acestea fiind spuse, din punct de vedere cantitativ, concentrarea exclusivă pe această creștere (și pe o redresare a ratei fertilității) este insuficientă, așa cum demonstrează, de exemplu, previziunile pe termen lung ale Curții Generale de Contabilitate a Statului privind soldurile pensiilor. Este nevoie și de un flux regulat de imigranți.
This post was last modified on 09/09/2025 16:55 16:55