Blocați în fața ecranelor toată ziua, ignorăm adesea simțurile dincolo de auz și vedere. Și totuși, ele sunt mereu la lucru. Când suntem mai atenți, simțim suprafețele aspre sau netede ale obiectelor, înțepenirea umerilor, moliciunea pâinii.
Dimineața, putem simți furnicăturile pastei de dinți, auzim și simțim apa care curge la duș, mirosim șamponul și, mai târziu, aroma cafelei proaspăt preparate. Aristotel spunea că avem cinci simțuri. Dar tot el spunea că lumea este alcătuită din cinci elemente, iar asta nu mai credem astăzi. Cercetările moderne arată că, de fapt, am putea avea zeci de simțuri, scrie Sciencealert.
Citește și: Crizele energetice din Transnistria pot deveni recurente, avertizează vicepremierul pentru reintegrare
Aproape toată experiența noastră este multisenzorială. Nu vedem, auzim, mirosim și atingem în compartimente separate. Toate acestea au loc simultan, într-o experiență unitară a lumii din jurul nostru și a propriei persoane.
Ceea ce simțim influențează ceea ce vedem, iar ceea ce vedem influențează ceea ce auzim. Mirosurile diferite din șampon pot afecta modul în care percepem textura părului. Parfumul de trandafiri, de exemplu, poate face părul să pară mai mătăsos.
Mirosurile din iaurturile cu conținut scăzut de grăsimi le pot face să pară mai bogate și mai dense în gură, fără a adăuga mai mulți emulsificatori. Percepția mirosurilor din gură, care urcă spre cavitatea nazală, este influențată de vâscozitatea lichidelor pe care le consumăm.
Colaboratorul meu de lungă durată, profesorul Charles Spence de la Crossmodal Laboratory din Oxford, mi-a spus că colegii săi din neuroștiințe cred că există între 22 și 33 de simțuri.
Printre acestea se numără propriocepția, care ne permite să știm unde se află membrele noastre fără să ne uităm la ele. Simțul echilibrului se bazează pe sistemul vestibular din canalele urechii, dar și pe vedere și propriocepție.
Un alt exemplu este interocepția, prin care simțim schimbări în propriul corp, cum ar fi o ușoară creștere a ritmului cardiac sau senzația de foame. Avem și un simț al controlului asupra mișcărilor, care poate dispărea la pacienții cu accident vascular cerebral, unii ajungând să creadă că altcineva le mișcă brațul.
Există și simțul apartenenței corporale. De exemplu, unii pacienți care au suferit un accident vascular cerebral simt că brațul lor nu le aparține, chiar dacă pot simți senzații în el.
Unele dintre simțurile tradiționale sunt, de fapt, combinații ale mai multor simțuri. Atingerea, de exemplu, implică durerea, temperatura, mâncărimea și senzațiile tactile. Când gustăm ceva, experimentăm de fapt o combinație de trei simțuri: atingerea, mirosul și gustul, care se îmbină pentru a crea aromele pe care le percepem în alimente și băuturi.
Gustul include senzațiile produse de receptorii de pe limbă, care ne permit să detectăm săratul, dulce, acru, amar și umami (savoarea). Dar ce se întâmplă cu menta, mango, pepenele, căpșunile sau zmeura?
Nu avem receptori pentru zmeură pe limbă și nici aroma de zmeură nu este o combinație de dulce, acru și amar. Nu există o „aritmetică” a gustului pentru aromele fructelor.
Le percepem prin acțiunea combinată a limbii și a nasului. Mirosul este cel care contribuie cel mai mult la ceea ce numim gust.
Nu este vorba despre inhalarea mirosurilor din mediul înconjurător. Compușii odoriferi sunt eliberați atunci când mestecăm sau bem și ajung din gură în nas prin cavitatea nazală din spatele gâtului.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Și atingerea joacă un rol important, legând gusturile și mirosurile și fixând preferințele noastre pentru ouăle moi sau tari, precum și pentru textura catifelată și cremoasă a ciocolatei.
Vederea este influențată de sistemul vestibular. Când te afli într-un avion aflat la sol, privește spre interiorul cabinei. Privește din nou când avionul începe să urce.
Ți se va părea că partea din față a cabinei este mai sus decât tine, deși, din punct de vedere optic, totul este în aceeași poziție ca la sol. Ceea ce „vezi” este efectul combinat al vederii și al informațiilor transmise de canalele urechii, care îți spun că te înclini pe spate.
Simțurile reprezintă un domeniu bogat de cercetare, iar filosofi, neurologi și psihologi lucrează împreună la Centrul pentru Studiul Simțurilor din cadrul School of Advanced Study a Universității din Londra.
În 2013, centrul a lansat proiectul „Rethinking the Senses”, coordonat de colegul meu, regretatul profesor Sir Colin Blakemore. Am descoperit că modificarea sunetului propriilor pași te poate face să-ți simți corpul mai ușor sau mai greu.
Am aflat cum ghidurile audio din muzeul Tate Britain, care se adresează vizitatorului ca și cum modelul din portret ar vorbi, îi ajută pe oameni să rețină mai multe detalii vizuale ale picturii. Am descoperit cum zgomotul avioanelor interferează cu percepția gustului și de ce ar trebui să bei întotdeauna suc de roșii în avion.
În prezența zgomotului alb, percepția săratului, dulcelui și acrului este redusă, însă umami nu este afectat. Iar roșiile și sucul de roșii sunt bogate în umami. Asta înseamnă că zgomotul din avion accentuează gustul savuros.
La cea mai recentă expoziție interactivă a noastră, „Senses Unwrapped”, organizată la Coal Drops Yard din King’s Cross, Londra, oamenii pot descoperi singuri cum funcționează simțurile lor și de ce nu funcționează așa cum cred.
De exemplu, iluzia mărime-greutate este ilustrată printr-un set de pietre de curling mici, medii și mari. Oamenii le pot ridica și pot decide care este cea mai grea. Cea mai mică pare cea mai grea, dar apoi le pot așeza pe cântare și descoperă că toate au aceeași greutate.
Dar există mereu lucruri în jurul tău care arată cât de complexe sunt simțurile tale, dacă te oprești măcar o clipă să le observi. Așa că data viitoare când ieși afară sau savurezi o masă, ia-ți un moment pentru a aprecia cum simțurile tale lucrează împreună pentru a te ajuta să trăiești toate aceste senzații.
