Acesta a afirmat într-o postare că aeroportul nu servește interesul public și este toxică din toate punctele de vedere. De ce licitația cu locațiunea spațiilor de la Aeroportul Internațional Chișinău în forma ei actuală nu servește interesul public și este toxică din toate punctele de vedere?
Care ar fi scopurile obiective și acelea declarate:
1) Majorarea veniturilor non-aeronautice ale Aeroportului. Încasările non-aeronautice permit micșorarea tarifelor aeroportuare, tarifele reduse contribuie la creșterea numărului de pasageri, iar sporirea traficului duce la majorarea încasărilor non-aeronautice. Astfel se asigură o dezvoltare armonioasă, în interesul pasagerilor, industriei și a publicului general, transmite omniapres.md.
2) Calitatea înaltă a deservirii vizitatorilor Aeroportului. Experiența de călătorie este importantă pentru alegerea consumatorului din care aeroport să zboare. Iar creșterea numărului de pasageri duce la ciclul virtuos descris mai sus.
3) (Declarat de guvernanță) Eliminarea exponenților grupului Șor din activitățile economice în Aeroport. Concesiunea recent reziliată ar fi oferit multiple avantaje economice grupării ce controla aerportul, astfel fiind prejudiciat interesul public. Respectiv, trebuie licitate spațiile de o manieră ca nici să nu miroase a șoriciști prin Aeroport.
Aici este cel puțin discutabil. Din perspectiva calității restaurantelor, soluțiilor de design de interior sau a funcționării blocurilor sanitare cred că aeroportul se descurca chiar bine.
Agentul economic și persoana fizică sunt noțiuni diferite. Dacă o întreprindere a prejudiciat interesul public abuzând poziția dominantă, trebuie să achite amenzi și compensații – indiferent de ce grupare ar fi aparținut. Dacă prejudiciul a implicat acțiuni consacrate în anumite articole din Codul Penal – ar fi bine să ne amintim că există organe de anchetă. Însă nu este admisibil – la gustul meu – când puterea afirmă că cutare nu are dreptul să desfășoare anumite activități fără să existe calificările de rigoare din partea organelor nemijlocit abilitate.
Dacă serios – există multiple episoade pentru care exponenții odioasei grupări pot fi sancționați, de ar fi măcar ceva capacitate funcțională prin organe.
Pe lângă obiective ar mai exista și condiții:
4) Să fie asigurat un proces transparent și echitabil;
5) Să atragem parteneri redutabili, la condiții reciproc avantajoase, să demonstrăm că în Moldova se poate și altfel decât până acum.
Și ce s-a întâmplat până acum, în aproape un an de la preluarea Aeroportului și un an juma de la decizia finală din justiție privind rezilierea concesiunii?
1) Observăm corespondență privind preluarea spațiilor comerciale între o companie internațională din domeniu și APP în primăvara lui 2023.
2) Din cauze obscure pentru mine, pentru a atinge scopul, autoritățile au ales instrumentul de locațiune a activelor neutilzate (HG483/2008) – probabil cel mai nepotrivit și irelevant sarcinilor. Pentru că e vorba de active absolumente relevante misiunii Aeroportului (i) și de un act normativ ce abundă în prevederi opace din anii 90 (ii).
3) Din cauze și mai obscure pentru mine, Guvernul, MIDR și APP și-au declinat responsabilitatea pentru acest proces, plasând totul pe consiliul de administrație și pe întreprinderea de stat ”Aeroportul Internațional Chișinău”.
De parcă nu am cunoaște că întreprinderea are mai puțin de un an de când și-a reluat activitatea, iar practic tot personalul este transferat de la odiosul Avia-Invest. De parcă sporirea veniturilor din activități non-aeronautice și a experienței de călătorie nu ar fi un obiectiv important de politici în aviație.
4) În rezultat, avem un caiet de sarcini, care prevede de o manieră uluitoare vis-a-vis de scopurile pretinse:
Astfel, Aeroportul invită companii cu reputație și renume să participe cât mai repede la o afacere păguboasă de la bun început pentru Aeroport, călători și stat. Iată de ce această licitație trebuie anulată, iar procesul – regândit. Cu competență și discernământ, în două săptămâni poate fi elaborat un caiet de sarcini adecvat obiectivelor care le urmărim. Și încă mai am speranțe în competența și discernământul autorităților publice din Moldova, mai spune Oleg Tofilat, fostul director al CFM.